lumina in intuneric

lumina in intuneric

Bannerul blogului:*:*

Create your own banner at mybannermaker.com!
Copy this code to your website to display this banner!

duminică, 9 martie 2014

Capitolul 6



GANDURI INTUNECATE

Elena.Pov.
Damon se retrase din ce in ce mai mult.Ma privea derutat,nervozitatea i se citea pe chip. A intins mana spre mine,insa o retrase fulgerator.
Oscila.
Nu stiam ce era in mintea lui,insa se vedea ca era pus in dificultate.Imi trecu prin cap ideea ca ar putea totusi sa ma ajute,desi eram  pe cale sa devin  un lup.Insa nu era dator sa faca chestia asta.
Daca ar fi vrut acum ,ar fi fost plecat.Sau poate sta doar sa se amuze pe seama mea.E totusi un strigoi,nu pot sa ma astept la multe lucruri bune din partea lui.
O durere sfasietuare puse stapanire pe intreg trupul meu.Simteam cum pierd controlul asupra membrelor.I-am aruncat o privire rapida vampirului.Acesta ajunsese in mai putin de o secunda langa mine.
Mi-am pierdut echilibrul ,insa acesta m-a prins .M-a ajutat sa ma asez pe pamant.
-Oh,frate!Nu ma pricep eu la vraji si chesti din astea dar sunt sigur ca nu e...
Am eliberat un strigat ,mainile mi se infipse instinctiv in pamant.Un noua runda de chin isi facea loc.
Durerea era din ce  in ce mai coplesitoare,ca si cum oasele imi erau scoase brutal,sfartecandu-mi muschi.Aceasta tortura se repeta  iar si iar.
-Elena,se intampla ceva ciudat.Oh ,arzi!
Facea atat de mult zgomot.
Voiam sa inceteze!
Aceiasi voce enervanta ,striga la ceva sau poate cineva.Nu ma puteam concentra suficient incat sa-mi pot da seama cui apartinea vocea.Insa era foarte sacaitoare.Totul era invaluit de ceata,am inchis ochii incercand sa ignor zarva.
Am inceput sa tremur,probabil din cauza ca aveam febra.Insa zarva continua ,pe langa vocea deranjanta se auzeau si alte sunete  tipice unei paduri.
 Sigur era o padure locul in care ma aflam?Probabil ,nu mai sunt sigura.Nu mai sunt sigura de nimic.
O noua runda de durere ma facu sa indepartez gandurile ce mi se roteau prin cap si sa scap un nou strigat.
Spatele mi se arcuise  si mi-am auzit propriile oase pocnind din nou.Ameteam si simteam cum stomacul meu se revolta.Din gura mi se prelingeau pe pamant rauri de sange.Corpul meu se schimba ,aveam sa devin un varcolac.
Un monstru cu sange rece.
Simteam cum o alta forta imi intra in minte,una mult mai puternica,animalica.Lucrurile din jurul meu ,pareau sa fie altele.
Nu,eu eram alta.Prin ochii de lup vedeam mai clar,mirosul era mai puteric.O duhuare atat de respingatoare si prea dulce ma irita.
Mirosul de strigoi domina aerul.Ihh!
Ceva din mine se declansa.Acea forta,acea parte animalica din mine se razvratea , incercand sa ma inalture.Monstrul era furios.
,,Mostru'?"
 O voce patrunse in gandurile mele cu brutalitate,inlanturand orice altceva.Odata cu acea voce ,lupul devenise si mai furios.
-Elena!Am incercat sa ma agat de acea voce,insa era prea tarziu.Monstrul a invis.Pierdusem lupta cu el, imi fusese smulsa ultima farama de control si odata cu ea si partea mea umana.
Inainte de a cadea in ghiarele bestiei,in mintea mea lua forma imaginea unui lup alb ce ma pivea cu ochii sai de safir.
,,Nu tu esti monstrul!"
Autor.Pov.Damon privea cu uimire la creatura ce luase forma chiar in fata lui.Era cel mai frumos varcolac pe care il vazuse vreodata.Nu,nu gandea asta doar pentru ca stia ca frumosul lup era Elena.Era diferit de orice varcolac vazut de el.Acesta,era alb iar ochii mari nu aveau culuarea tipica de chihlimbar ci erau albastri precum cerul.Lupul parea sa-l priveasca la randul lui.Lui Damon nu i-a placut ce a vazut in ochii giganti ai lupului.Raceala ce o emana ii dadea fiori pe sira spinarii.Ceea ce era mare lucru,avand in vedere ca el insusi era renumit a fi cosmarul varcolacilor.
Pareau cunoscuti si totusi nu aprtineau Elenei.
Ochii lupului il sfredeleau cu o privire de gheata ce ar putea sa transforme iadul intr-un peisaj minunat de iarna.Damon schita un zampet stralucitor,iar lupul scoase un marait.A mai aruncat o privire spre el,apoi si-a indreptat privirea spre cer si a slobozit un urlet.
-Minunant,acum cu siguranta amicii tai blanosi o sa ni se alature la petrecere!bombani Damon cu o nuanta de indignare in glas.Varcolacul il pironii cu ochii sai de gheata,apoi isi scose limba,aratandu-si coltii sclipitori si foarte ascutiti.
Lui Damon i se paru un gest ironic,ceea ce il cam intepa in orgoliu .Sa o lase pe fata asta varcolac sa-si bata joc de el,este pur si simplu penibil.Ar trebui sa i se aplece la picioare pentru simplu fapt ca a lasat-o in viata.Fata asta nu avea simtul pericolului?Ar putea sa-i ia viata inainte de a  avea sansa sa riposteze.
Pana la urma ce il oprea sa o faca zop pe fatuca asta?
Apoi imaginea liderului sau snopindu-l in bataie pe Neil ii servise drept raspuns.Nimeni nu incalca cerintele lui Daniel.
Insa el ar putea.Desi ar face sa para un accident.
El era Damon,isi petrecea tipul aducand moartea in randul varcolacilor, nu dadacind unul.
Ceea ce il cam enerva la culme,pana la urma il obligase sa-si petreaca timpul cu ea.Adevarat,el ii salvase viata dar asta nu facea din el direct responsabil pentru ea.
Mai degraba Elena ii apartinea.
Putea sa faca ce voia cu ea.Iar daca el dorea sa o vada murind,putea sa faca asta fara sa-si bage nasul conducatorul lui maniac al controlului.Asta era planul lui maret pana la urma. Nimeni nu il va impiedica sa il duca la sfarsit.
Planul lui razbunator va fi un succes.
Intamplarea de a o vedea in padure pe Elena ii unise toate piesele unui puzzle ce il va face insfarsit sa se simta biruitor asupra lui Gilbert.
Vazuse varcolaci atunci in padure,inainte de a o ataca si totusi nu intervenise.Ea era un pur sange,iar el un strigoi,pana si natura ii spunea sa stea departe.Un strogoi nu isi risca pielea pentru nimeni.Plus ca varcolacii ii faceau treaba murdara.O vazuse petrecandu-si timpul cu ticalosul ala,umbra blestemata a lui Gilbert.Spera din tot sufletul ca Adrian Larsen sa-si fi gasit sfarsitul in coltii unui varcolac,iar acum sa arda in fundul iadului.
 A facut din acea intamplare sangerosa o metoda de razbunare perfecta.Ii aducea pe tava fiica unui cumplit vanator.
Nimeni nu o putea inlocui pe Emma.Nici macar razbunarea.Neil ii condamna pe varcolaci,dar el stia cel mai bine cine era in spatele acestei aparente.
Insa avuse el grija de asta.
Nu-l ucise pentru ca nu voia sa plateasca asa usor.Avand-o pe Elena il putea aduce in pragul nebuniei,il  putea juca ca pe o marioneta.
Exact cum se simtise el in acel moment.In acel moment crud si blestemat,patat cu sangele iubitei lui.
Va avea oportunitatea de a-si vedea minunata fiica transformandu-se sub ochii lui de vanator.Ea va deveni prada lui. Mintea si inima ii vor striga in cor sa o omoare .Sa o faca victima lui,pentru ca asa e firesc.Pentru ca natura de vanator e mai puternica decat orice relatie. Si il va privi ucigandu-si propria fiica, va sorbi cu fericire durerea lui,iar  setea de razbunarea se va atenua putin.
Abia astepta sa il vada pe Gilbert,rugandu-se sa ii fie luata viata.
Insa el il  va privi in ochii  inebuniti de durere ,cu ai sai ochii  reci si goi si ii va zambi.El va fi intruchiparea indiferentei,in timp ce se va bucura pe deplin de suferinta lui.
Si totusi in inima lui zidita in gheata si invaluita de intuneric ,luase nastere o mica scanteia ,insa era prea mica pentru a penetra zidul rece si dominat de ura.Insa acea scanteie era ca o ancora ce sustinea viata Elenei.O ancora ce nu il lasa pe Damon sa fie condus de mintea lui inecata in intuneric, incat sa faca ceva necugetat.
Se va razbuna la momentul potrivit.
Lupul alb marai,aducand-ul pe demonul adancit in ganduri pe linia de plutire.Acesta ranji dracesc spre fata lup.
-Acum ce mai e?Insa acesta nu mai avu timp sa-i mai adreseze ceva,pentru ca varcolacul sari spre el ,punandu-l la pamant.Damon simti cum furia pune stapanire pe el facand strigoiul din el  sa iasa la suprafata.Se lasa prada instinctelor demonice si isi infipse mainile in gatul gigantic al lupului,inhatandu-l cu atata forta incat acesta scoase un schelait sugrumat.Apoi fara a mai sta pe ganduri il impinse  intr-un copac.Scotand un sunet infiorator lupul ateriza pe pamant .Damon ramase in pozitie defensiva.O privea cu atata manie pe fata lup,incat ar fi putut sa o decapideze doar cu intensitatea privirii.Nu conta blestemata aia de razbunare,daca il va mai ataca odata ii va scote inima si o va sfarma ,facand-o pulbere.O va impacheta  si i-o va face cadou  lui Gilbert.
Isi largi zambetul aruncand cu privirea sageti cu venin spre creatura alba.Insa varcolacul nu dadea semne ca ar mai vrea sa il atace.
Sub privirea parjolitoare a vampirului,lupul lua infatisarea Elenei.Damon a renuntat  sa mai stea in pozitia de atac si a facut un pas spre fata care statea inconstienta pe pamant.Parea atat de fragila incat in acel moment  si el, o faptura cruda si intunecata, si-ar fi dorit sa o apere.Dorinta de a o apara era un sentiment ciudat, care il punea pe jar,dar care facea sclipirea din inima lui sa creasca.Ceea ce era dureros,fata asta ii trezea cele mai negre sentimente si in acelasi timp ii reinvia si inima.Insa balanta nu se inclina in favoarea Elenei,dorinta de razbunare era prea puternica.Nu conta ce simtea el fata de creatura asta,oricum nu era ceva puternic.Poate ce simtea era doar mila.
Pe cine pacalea el?El nu avea mila fata de nimic si nimeni.
-Adrian!vocea ca de miere a fetei il facu pe vampir sa se apropie  de ea,indepartandu-i orice gand.Demonul cu ochii albastri constata ca fata inca plutea in lumea viselor.
Il irita atat de tare sa auda numele acela pronuntat de catre ea.Il pronunta ca pe o incantatie.De parca tipul ala reprezenta pentru ea aerul necesar oamenilor pentru  a continua sa existe.Schitand un zambet specific i-a dat de pe fata cateva suvite razlete.Mana lui ii atinse obrazul fetei,iar aceasta se oprise din a mai murmura incoerent.
Damon se lasa cuprins de un sentiment ce i se parea antic.Acest sentiment  isi gasesise sfarsitul odata cu disparatia ei.Si asa va ramane pentru eternitate.Era bizar cum aceasta fata era un bilet spre razbunarea Emmei si in acelasi timp propriul lui bilet spre eliberare.Insa al doilea nu era atat de important si nu-l atragea atat de mult precum primul.
Isi retrase mana,insa abia acum realiza ca silueta Elenei era inlocuita de o fiinta impunatuare si alba. Doua oceane inghetate erau atintite spre el sfredelindu-l.
-Hmm se pare ca printisorul tau nu isi va face aparitia ,frumoasa adormita.spuse acesta cu o doza ridicata de ironie.Varcolacul scoase un scancet. A facut cativa pasi spre el,fataidu-si coada cu nerabdare de parca ar fi vrut sa-i arda una peste fata chipesului demon.
Damon isi arata dintii ascutiti intr-o grimasa de rautate.
-Da ,ai dreptate.Nu am nimerit povestea,nu esti nici frumoasa si nici adormita. In acest moment,mai degraba ai primi rolul Bestiei.Vocea lui era catifelata si  totodata sfasietuare,incarcata din plin cu umor.Insa  deodata totul a fost strabatut de un urlet puternic,facandu-l pe Damon sa-si mareasca zambetul criminal.Elena parca ademenita isi croi drum printre copaci,lasandu-l pe vampir singur.
-Super,petrecere in familie!Si pe mine au indraznit sa nu ma invite?Cineva trebuie sa-l invete pe batranul alfa cum sta treaba!Spuse acesta usor amuzat luand-o pe urmele fetei lup.





Ma gasiti si aici!:X:X

Create your own banner at mybannermaker.com!
Copy this code to your website to display this banner!

Totalul afișărilor de pagină

A apărut o eroare în acest obiect gadget