lumina in intuneric

lumina in intuneric

Bannerul blogului:*:*

Create your own banner at mybannermaker.com!
Copy this code to your website to display this banner!

marți, 20 noiembrie 2012

Capitolul 1




a1)Inceputul unui sfarsitb

Elena.Pov.

Tot ce simt este durere….

Ma doare sufletul sa stiu ca niciodata nu o sa-mi mai vad familia.Mi se  rupe inima stiind ca nu o sa mai fiu alturi de ei...
Mi-a sosit clipa…
Dar ce doare cel mai tare e ca niciodata nu o sa mai am sansa sa-i vad zambetul fermecator pe buze.Nu ma pot impaca cu gandul ca nu o sa mai pot sa-l ating,sa-l sarut,sa-i marturisesc cat de mult il iubesc. Zac aici,intr-o balta de sange,plangandu-mi de mila ,fara nici-o speranta.O durere ingrozituare,acel venin imi arde  carnea,simt cum ma probusesc tot mai mult intr-un  abis al amintirilor…Poate e efecutul veninului.

Toate amintirile derulandu-se prin fata ochilor mei cu viteza.Simteam cum inima mea se ineaca in propriile lacrimi cu fiecare clipa care trece.Si acum ii aud vocea strigand.De ce nu l-am ascultat?De ce?

Acum cand mai am un pic si dau coltul mi-am gasit si eu sa devin egoista?De ce nu am fost egoista atunci cand el mi-a cerut sa plec ,sa ma salvez?De ce si iar de ce!Pur si simplu nu am putut sa-i las acolo,nu am putut sa plec pur si simplu!Si care fiinta ce isi iubeste familia ar putea s-o paraseasca.
Si ce am rezolavat?

Arde,carnea arde…sangele clocoteste transportand veninul cu viteza prin tot trupul meu.

….Sange….Am nevoie de sange!

NU!!!

Am deschis ochii,ca si cand cineva mi-ar fi aruncat o galata plina  cu apa in fata.Copaci se invarteau in jurul meu.

Terminati!Vreau sa inceteze!

Am zarit o lumina.

Sa fie…

Ma gandesc doar la tampeni,creaturile ce omoara fie el si un animal nu merita sa traiasaca in rai.

Familia mea si familia iubitului meu sunt vampiri cu sange pur,acest lucru ii diferentiaza de demoni si varcolaci,noi fiind nascuti nu creati.Sangele meu si al celorlalti din familie  poate fi o sursa de putere pentru varcolaci,insa pentru demoni e letal.

Poate asta l-a  ademenit pe varcolacul ce m-a muscat.Muscatura de varcolac,ca si sangele de vampir pur introdus in corpul demonilor,este letala…

Si ziua mea a inceput atat de frumos….

Se pare ca ce crezusem eu a fi lumina de la capatul drumului meu,era doar luna.

Durere,durere….si sange!
Am nevoie de sange!
E gresit sa poftesc dupa sange….Sange de om…

Ce gust bun trebuie sa aiba!

Gresit!E total gresit!

-Adrian!am soptit eu numele iubitului meu,numele lui auzandu-se ca o  melodie in linistea asta  de mormant.

,,Mrrr”

Maraitul acela atat de enervant si infricosator s-a auzit atat de aprope.Poate s-a intors sa-si termine gustarea.

-Adrian!am strigat eu agitata-Am nevoie de…nu am mai continuat propozitia…
Unde a inceput totul,acolo il voi gasi.

 Am schitat un zambet apoi am inchis ochii imaginandu-mi din nou ce s-a intamplat inainte cu cateva ore.

,,M-am strecurat  printre crengile  copacilor incercand pe cat posibil sa nu fac zgomot,apoi l-am zarit stand pe iarba umbrita de o salcie batrana, pe malul  raului.

Privea cum soarele apune,dincolo de munti si cum norii precum niste balauri il inghit,lasand la vedere doar niste fasi trandafirii.Nu m-am putut abtine si am inceput sa pasesc cu grija prin iarba,indreptandu-ma spre el.

M-am asezat pe iarba langa el,mi-am strecurat mana spre a lui,degetele lui pareau atat de albe printre firele de iarba .Mi-am asezat palma  incet deasupra manii lui,piele lui era atat de fina.Nu s-a intors sa ma priveasca ceea ce m-a intristat putin.El mereu ma saluta,dar acum nu a spus nimic.

-Unde au ramas ceilalti?m-a intrebat el dupa cateva  minute de privit aiurea ,pur si simplu am crezut ca a intrat in transa.Soarele parca l-a hibnotizat,sau poate chiar asta a facut.Avand in vedere ca el este putin mai special de cat oricare vampir din familia lui,detinand puteri.Una dintre ele fiind controlul asupra focului,asta explicand holbatul la soarele care apune.Dar el nu e singurul ce are puteri ,mai este si fratele meu ,Jeremy.Acesta are control asupra aerului.Ambii pot citi ganduri.

Sunt un pic geloasa pe faptul ca cei mai multi vampiri ce detin puteri sunt barbati.Foarte rar o femeie cu asemenea puteri.

-Esti suparta pe mine?s-a intors sa ma priveasca,luandu-si privirea de la,, superba stea”.

-Ar trebuii sa fiu?am intrebat si eu bagandu-mi mana libera in iarba,am inceput sa trag de ea,rupand-o.

-Ai motiv sa fi?a continuat el jocul nostru ,,preferat ‘’cu intrebari.

-Nu stiu, am?Joci tu, joc si eu cu aceasi moneda.

- Am inteles,esti suparta pe mine pentru ca nu te-am sarutat azi?Aaaa da, tocmai am facut-o acum…. S-a uitat la ceasul ce il facusem cadou acum cateva zile ,apoi cu un zambet urias pe buze a spus:

-Aproximativ jumatate de ora, cand ne-am despartit de ai nostri pentru a merge sa vanam.

-Nu e asta!am spus eu,sangele clocotindu-mi in obrajii palizi.Super!

-Atunci?Am apucat un pumn de iarba smulsa si am aruncat-o in el.

-Hei,asta pentru ce a fost?

-Pentru faptul ca ai uitat!am spus eu

M-am lasat pe spate ,scufundandu-ma in iarba.A facut acelasi lucru.
-Ce?s-a uitat la mine cu o expresie pe fata care spunea clar ca habar nu are despre ce vorbesc.

-Doi ani!am soptit,dar el a auzit deaorece in clipa urmatoare am fost asaltata de buzele sale.Erau atat de dulci si catifelate.Si-a dus mana in parul meu…

-Nu am uitat si nici nu voi uita vreodata!mi-a soptit el la ureche,apoi a inceput sa presare saruturi pe gatul meu,pe chip…

-Oh,Adrian,prostutule!

-Am facut-o intentionat,doar pentru a-ti vedea reactia!S-a ridicat deoadata,lasandu-ma intinsa pe iarba.

-Ce e?am intrebat vazandu-i chipul.

Era serios,ba nu era speriat.

-Pleaca!

-Ce?am intrebat eu apoi intr-o secunda eram in picioare alaturi de el.Un urlet infricosator s-a auzit din apropiere.

-Pleaca!a tipat Adrian de aceasta data mai tare la mine.Dintre copaci si-a facut aparitia Jeremy,era ranit.L-am privit speriata pe Adrian,cerandu-i explicatii cu privirea.

-Doar pleaca! mi-a zis.

Nu inteleg!De ce imi cere sa plec?Jeremy este ranit.

Am dat sa ma apropi de Jeremy,dar Adrian m-a apucat brusc de brat.

-Asculta-ma,Elena,pleaca de aici,fugi cat de tare poti!a spus Adrian cu o voce dura,insa chipul sau il trada.

-Nu!Jeremy este ranit,da-mi drumul trebuie sa-l ajut!am tipat eu la el,dar el m-a apucat si mai strans de brat.

-Pleaca,te rog!Mi-am luat privirea de la el,si l-am privit pe Jeremy,care se sprijinea de trunchiul unui copac,uitandu-se atent la Adrian.

La dracu cu cititul gandurilor!Eu de ce nu pot?!

-Pleaca!a urlat la mine Jeremy,eu am tresarit

-Nu!Spuneti-mi ce se petrece!am strigat la ei,privindu-l cand pe Adrian cand pe Jeremy.

Intr-o fractiune de secunda,am fost aruncata la pamant,iar Adrian a disparut de langa mine.M-am ridicat si eu,m-am intors spre copacul in care cu un minut in urma se sprijinise Jeremy.

-Perefect!Al dracului de perefect!

Nu am stat mult pe ganduri si am inceput sa alerg,printre copaci luandu-le urma.

Am  ajuns in mijlocul padurii,unde am privit inmarmurita la scena din fata mea….

Varcolaci si demoni luptandu-se pe viata si pe moarte.Mirosul de sange si moarte plutea in aer.Am cautat cu privirea printre monstrii ce se luptau,chipuri cunoscute mie.Dar nu era nimeni acolo pe care sa-l cunosc,asa ca n-am  stat mult pe ganduri si am luat-o la goana printre copaci.Le pierdusem urma celor doi.M-am pierdut de familie intr-o padure plina de creaturi infricasotoare plus ca unii sunt atrasi de sangele meu.

S-a auzit un zgomot in spatele meu,ca si cand cineva ar fi calcat pe o creanga de copoac si ar fi rupt-o….

-Mrrrr…Ce pot sa spun,sunt cea mai norocoasa persoana din lume!Al dracu de perfect!

Inima mea a inceput sa pompeze sange cu viteza.

-Inceteaza!am soptit eu pentru a ma mai imbarbata

-Nu o sa fugi de o asemenea creatura!mi-am spus eu cu o voce hotarata

-Mrrr..

-Scuze,caine!M-am intors brusc.I-am zampit rautacios lupului gigant din fata mea,ma privea cu ochii lui cat farfuriile,parca intorcandu-mi zambetul ,varcolacul si-a aratat dintii ascutiti si albi.M-am dat un pas in spate.

-Stii nu sunt foarte buna la gust!am spus eu zambindu-i incontinuare ,,Blanosului”.Se pare ca nu sunt char atat de curajoasa pe cat am crezut eu.

-Mrrr…

-Stiu ca arat…Am fost impinsa din spate,lupul din fata mea dandu-se la o parte,iar eu m-am izbit cu putere de pamant.Sunt doi deci.

-Voi a-ti vrut-o!am racnit eu ,find intr-o secunda in fata lor.Am aruncant cu  ochii fulgere spre cei doi lupi.

-Mrrr...M-am repezit spre cel mai mare,dar celalt si-a infipt ghiarele uriase in spatele meu,m-am intors si  l-am apucat cu putere de brat,infingandu-mi unghile in el,pana am simtit sangele lui cald si  lipicios scurgandu-se pe bratul meu.Am tras cu putere,iar lupul a scos un sunet infiorator.

-Mrrr!Celalt varcolac m-a aruncat,iar eu m-am ridicat cu viteza.Am realizat ca aveam o bucata de carne in mana….Bleah!!!Ih!

-Mrrr….

-Stiu,e scarbos!am aruncat bucata de carne intr-un copac

-Mrrrr….Cred ca am reusit sa-l infuri rau.

Cei doi lupi ma priveau intr-un mod foarte ciudat.Ce naiba…..

Am fost azvarlita intr-un copac.Firar ei de varcolaci!Trei contra unul!Asta numesc ei lupta?!

Inca ametita ,am inceput sa alerg atat de tare incat pun pariu ca cizmele mele scot fum…Ar fi amuzant,daca nu as avea o haita de ,,blanosi”pe urmele mele.

M-am oprit,cand am zarit o carare.Am inceput sa adulmec un miros bine cunoscut.                                                                                                                                                       

-Adrian!am strigat eu,apoi am inceput sa alerg dupa miros.

-Mrrr!M-am intors incet doar pentru al putea vedea pe varcolacul ranit.

-Cred ca….

-Auuuu!am tipat eu cat mau tinut plamanii de tare.

M-a muscat de picior.I-am simtit coltii cum se infingeau in piciorul meu,iar si iar.Am inchis ochii asteptand ca lovitura finala sa vina…

Un urlet mult mai puternic decat cele auzite cu un timp in urma s-a auzit.

Iar blestematul de varcolac a disparut…”

Nu mai am mult,broboane de transpiratie curgeau pe chipul meu amestecandu-se cu lacrimile care curgeau neintrerupt.Apoi l-am vazut,a pasit incet pe iarba uitandu-se mirat la mine,apoi a zambit.

-Adrian!am spus eu incercand sa zambesc,dar nu am putut sa o fac,deoarece durerea era prea puternica.

El doar statea acolo,uitandu-se la mine cu zambetul sau fermecator pe buze.

-Ia-ma de aici!S-a intors deodata si a luat-o printre copaci.

-Adrian!!!!am strigat-Sunt eu!Plecase!Nici urma de Adrian,parca intrase in pamant.O naluca...
Dar Adrian nu m-ar fi lasat aici!
Asa-i,nu?
Nici eu nu mai sunt sigura...
-De ce???Adrian!Iarba parea atat de confortabila,ma uitam spre copaci.Asteptam ca el sa se intorca si sa ma salveze!

-Adrian!Am soptit eu,o lacrima mi-a atins buzele,iar eu am zambit.
Cel putin daca aveam sa mor aici,macar sa o fac cu zambetul pe buze!

-Mai,mai,mai….Ce avem noi aici?a intrebat o voce.Nu vedeam pe nimeni,e posibil sa-mi fi inchipuit.

Am simtit doua brate puternice,ridicandu-ma de la pamant,apoi nimic….

Totul a devenit negru. S-a sfarsit?E posibil ca barbatul ce-mi vorbise sa fie un inger?

sâmbătă, 17 noiembrie 2012

Personaje

Personaje:*
Iubitul Elenei - un viitor vanator de varcolaci
Demonul:))
Fratele Elenei-  vanator de varcolaci si demoni
Matusa Elenei(indragostita nebuneste de un varcolac)
-Viitore prietena a Elenei
(vrajitoare)
 
 

Light in darkness-Rezumat

 
Light in darkness

dRezumatc

Elena o frumoasa vampirita,reuseste sa se piarda de familia si iubitul ei ,in timpul unei lupte intre demoni si varcolaci.
Ea are uriasul ghinion de a  se afla la locul si timpul nepotrivit,acest lucru insa ii schimba complet viata.Elena este muscata de un varcolac si abandonata in padure. In timp ce viata sa se scurge din ea cu fiecare secunda ce trece,ea striga mereu dupa iubitul ei.Cand crede ca totul se s-a sfarsit pentru ea ,norocul ii surade,un demon mortal de frumos ii aude strigatele.Cu ajutorul lui ,Elena ajunge la o vrajitoare, aceasta ii spune ca singura modalitate prin care ar putea sa traiasca in continuare ar fi sa devina un,, monstru cu blana”.Elena prefera sa devina varcolac.De aici lucrurile se complica.Elena va avea parte de multe  surprize neplacute.....A facut ea alegerea potrivita?
'''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''
M-am tinut de promisiune si am inceput sa lucrez la un nou fic.Ce parere aveti?Ma duc sa postez si personajele!:*
Multumesc pentru comentarii!

vineri, 16 noiembrie 2012

Epilog

Epilog

Edward.Pov.
Nu am mai reusit sa spun ceva deoarece am fost azvarlit atat de repede intr-un fel de tornada.Ma intorc in trecut?Si ce voi face?
Deodata am simtit ceva rece pe bratul drept.Am deschis ochii,ma aflam in mijlocul unei paduri.
-Pe bune?am intrebat holbandu-ma la cerul acoperit de nori.Am inceput sa alerg,printre copaci.
,,Unde s-ar presupune ca ar fi casa Bellei?"
,,Te voi indruma eu,urmareste fluturasul!"Nu ma asteptam sa primesc si un raspuns.
,,Hmm...observi ca ploua,nu?",,Cum naiba s-ar presupune ca ar putea sa se  afle aici un fluture?E foarte frig.
Vocea Celinei nu a mai spus nimic.In fata mea si-a facut aparitia cel mai frumos fluture pe care l-am vazut vreodata.
,,Se pare ca se poate!"
,,De ce tocmai un fluture?",,Nu ti se pare ca nu prea face parte din peisaj?"
,,Vrei sa ajungi la petrecere?"
-Normal.Am raspun cu voce tare.Cred ca am inebunit!
Fluturasul a inceput sa zbore printre crengile copacilor.Am ignorat frigul,care era cumplit.
Atunci cand te afli imbracat doar intr-o pereche de pantaloni scurti si un tricou nu e chiar indicat sa te aventurezi intr-o padure aflata in ,,minunatul"Forks.
Am inceput sa alerg dupa gangania zburatoare care isi batea joc de mine,zburand cu o asemenea viteza.
,,Stop!"am auzit deodata vocea Celinei.In acel moment m-am impiedicat de radacina iesita la suprafata a unui copac si am cazut in genunchi.
,,Ce mai e?"am intrebat in gand.M-am ridicat si am inceput sa caut cu privirea fluturasul,disparuse.
,,Pune-ti o alta dorinta,inainte ca Victoria sa te gaseasca!"
,,Dar ai spus ca am dreptul doar la o..."
,,Pune-ti afurisita de dorinta!"
,,Vreau sa ma intorc inainte de incerca sa castig pariul."
,,Ce mama ...Ok!"
Ca din senin a aparut o mini tornada tragandu-ma in ea...
M-am trezit in biroul mamei mele,cu o pereche de patine in mana,uitandu-ma la Bella care ma privea cu ura.Ah,firar!Ce i-am spus atunci?Aaaa...Afurisit fie pariul!
,,Hei,Bella!Hai sa-ti demonstrez!"
,,Jalnic din partea ta!"
-Crezi ca eu nu stiu?Sunt un prost!
-Amin!a spus Bella,cu un zambet stralucitor pe fata.Mi-a fost atat de dor de ea!
-Ce?am intrebat-o
-Ai recunoscut ca esti prost!Cine esti si ce-ai facut cu diavolul de Cullen?
-Diavol?
-Ai surzit?
-O...Cred ca ori esti cu adevarat tampit ori o faci pe-a prostul cu mine doar pentru a ma enerva!
Sti ce?Nu prea merge...Asa ca misca-ti fundu-l si demonstreaza-mi ca esti,,regele ghetii".A incheiat facand ghilimele in aer.Apoi mi-a aruncat o privire gen:,,Te dai din fata mea,sau te fac bucati?
Cat o pot iubii!Am fost atat de fraier!M-a impins brusc,apoi a trecut pe langa mine spunand:
-Fraier!
Fara a mai sta pe ganduri m-am indreptat spre patinuar,in tribune l-am zarit pe Damian.Bella discuta cu cei doi idioti cu diploma.
Ah!Asta o sa fie atat de tare!Razbunare dulce razbunare!M-am indreptat spre Damian,acesta era procupat cu privitul la Bella.
-Te distrezi?l-am intrebat cand am ajuns langa el.
-Ce?
M-am asezat in fata lui.
-Deranjez?l-am intrebat .Pe buze purtam un zambet specific unui criminal in serie.
-Cine dracu mai esti si tu?Da,chiar deranjezi!
-Uuu...Atunci este bine!
-Tu chiar nu sti cu cine te pui tipule!s-a ridicat de pe locul sau,s-a inrosit la fata.
-O crede-ma ca stiu foarte bine cu cine am de-a face.Un nebun obsedat care ar fi in stare sa omoare o persoana doar pentru a fi cu o femeie.m-am dat din fata lui oferindu-i o ultima privire asupra Bellei.De ce spun ultima?
Deoarece  cand voi termina cu el,nu cred ca va mai putea vedea pentru multa vreme...
-Cine naiba esti?m-a intrebat apucandu-ma de geaca.
-Sa spunem ca un ,,diavol".Am privit-o pe Bella,aceasta patina atat de frumos...
-Tipule ia-ti ochii de pe femeia mea,sau iti promit ca nu o sa mai poti vedea niciodata  o femeie...
-Nu stiu care dintre noi.i-am taiat-o eu
I-am smuls brusc mana cu care ma apucase de geaca si l-am apucat de umeri infingandu-mi degetele cu putere in ei.L-am privit cu furie. Apoi l-am impins cu atata forta incat acesta s-a clatinat,apoi a cazut.
Fara a ma mai controla m-am napustit asupra lui,incepand sa-l lovesc...
-Toate loviturile sunt pentru ea,nemerincule!am urlat.
-Edward!Ce dracu!
-Termina!Am ignorat tipetele din jurul meu lovindu-l in continuare pe Damian,parca incercand sa aduc totul la normal prin fiecare pumn dat in ,,frumoasa lui fata".Apoi am simtit o mana pe umar.
-Inceteaza!
Eu nu sunt asa!
Nu!E gresit!M-am oprit brusc,uitandu-ma la mainile mele pline de sange,si la Damian ce era cu fata plina de sange si inconstient.M-am uitat ingrozit...
-Nuuu!!am strigat
-Scumpule ce te-a apucat?
-El si...
Bella avea lacrimi pe obraji si se uita cu frica la mine...
-Ce...ti-a...facut .. el? a  intrebat..Apoi si-a retras mana de pe umarul meu.
Am realizat ca intrebarea nu-mi era adresata mie ci lui Damian.
Normal!La ce naiba m-am asteptat eu venind eu aici si luand la pumni un ,,necunoscut"?
M-am ridicat si am privit pe toti din jurul meu...Mama era speriata,Bella se uita cu ura la mine,Stefan si Elena aveau niste zambete tampite pe fete.
Am zarit-o pe Victoria cu un zambet satisfacut pe buze.
-Tu ai facut asta!Tu?!am inceput sa strig.
,,Hahhaa!Prostutule..."
-Edward te simiti bine?m-a intrebat mama cu teama.Rasul Victoriei se auzea atat de clar....
-Ea a facut asta!am aratat eu spre Victoria care se prapadea de ras pe seama mea.
-E drogat!a spus Bella,tinea un telefon in mana si tasta pe butoane agitata.
-Nu sunt drogat...,,Victoria te rog!''
,,Ce ma rogi?"
-Fac orice,doar vreau sa fiu fericit cu ea!Am aratat spre Bella.
,,Hahha,de ce te-as ajuta?''
-Esti cu adevarat nebun!a spus ea uitandu-se cu teama la mine,mama ma privea uimita.
-Edward,tu te droghezi?
-Hahha!a izbucnit Elena in ras
-Nu credeam ca partenerul tau e atat de jalnic.Mi-am luat privire de la mama si mi-am indreptat-o fix spre Stefan.
-Mai spune ceva si vei arta ca...am aratat spre locul in care se afla Damian,Bella il tinea de mana aruncandu-mi sageti otravitoare cu privirea,telefonul il aruncase  cred,deoarce acesta se afla la piciorele mele.A incercat sa ma loveasca si eu nici macar nu am observat!
,,Cum ai ajuns tu din erou,personajul negativ in propriul basm!"
-Te implor Victoria!
-Cine e Victoria?a intrebat Elena
,,E atat de distractiv totul!"
Bella s-a ridicat deodata apoi a privit in acelasi loc in care priveam si eu.
-O vad!a strigat ea...-Ea este Victoria?!
,,Ce?"
Ce?
-Voi doi v-ati drogot impreuna?a intrebat Stefan amuzat
-Eu nu vad pe nimeni!a spus Elena
-Asta pentru ca nu este nimeni.a spus mama
,,Imposibil!",,La dracu cu tine!",,Nu se poate eu chiar am avut dreptate!"
,,Esti una de-a noastra!"
-Nu,e imposibil!am spus eu privind-o cand pe Bella cand pe Victoria.
,,Nu chiar!"vocea Celinei s-a auzit din spatele meu.Apoi mama,Damian,Stefan si Elena au disparut.    
  -O sa va arat din ce Lume provine Bella....
-Cred ca glumesti..a spus ea...
Deodata in jurul nostru se vedea doar gheata ,un castel de gheata...
-Ce naiba?
-Imi amintesc locul asta...a spus Bella.Imi aparea mereu in visuri cand locuiam in Forks.
-E frumos,nu?
-Doar ca  totul e de gheata si nu pare sa fie frig.Asta e imposibil,nu?
-Teoretic,da!
-Imi explica cineva si mie?Victoria se uita dezgustata la pereti  de gheata.
-A, tu!Celine si-a  dezlegat materialul de la ochi, a privt-o pe Victoria,aceasta a devenit o statuie.
-Dumnezeule!a spus Bella uitandu-se socata la statuie.
Si-a legat repede materialul apoi s-a pozitionat in fata noastra,Bella s-a indeprata de noi doi.
-Cred ca o iau razna!a spus ea
-Aminteste-ti totul!a spus Celine.
Bella s-a uitat la mine.
-Am crezut ca...ai murit...
Autor.Pov.
Celine s-a uitat la cei doi,a poi a zambit.
-Acum,vreau sa uitati abslot tot!a spus ea
-Cine esti tu?a intrebat-o Edward pe Bella
-Pot intreba acelasi lucru?
-Vreau sa ajungeti in clipa in care plecati in luna de miere,va veti amenti:
ca  va  cunoasteti din liceu,sunteti patinatori amandoi,prietenii si familia,a-ti castigat Campionatul...A si era sa uit!Va iubiti foarte mult!
-Sa aveti o viata minunta!a  mai spus Celina,apoi i-a luat de mana pe amndoi ,a inceput sa rosteasca  vraji in latina.
.....................Dupa un timp............
Cei doi si-au continuat viata minunat ,nestiind prin cate au trecut in trecut.
Amandoi aveau tatuat pe  bratul strang
,,Magia ghetii".Nici unul nu-si aducea aminte de cand aveau tatuajele si cu ce motiv si le facuse.
Tatuajele erau fermecate de Celine,acestea nu le permitea sa-si aduca aminte adevaratul trecut al lor niciodata.
                               Sfarsit


                                    

sâmbătă, 10 noiembrie 2012

Capitolul 16

Capitolul 16

Bella.pov.

A murit sau nu?Unde e el?Este in viata?Si multe alte intrebari,al caror raspuns nu l-am aflat.Continui sa ma intreb,facandu-mi sperante.Cu ce ma incalzesc pe mine  sperantele?Cu nimic ,exact.Si cum as putea sa mai continui,daca nu ar fi ele?Cum sa suport sa le vad suferinta pe chipuri?Cum?
Esme si Alice sunt distruse de durerea pierderi lui.
Cum sa le vad tristetea si lacrimile cand eu sunt singura responsabila  pentru ele?
Dar cat de egosita pot fi?
Pentru a nu suferii, le-am indepartat de mine atunci cand ele au avut nevoie de sprijinul meu.
Dar cum ar putea sa te ajute cineva care ti-a ucis fiul?
Eu am fost oarba, abia dupa ce a disparut mi-am dat seama ca-l iubesc...
Trebuie sa pierzi pe cineva pentru a-ti da seama cat de mult ai nevoie de el?Fara el nu sunt intreaga,nu sunt eu....Asta inseamna ca  raspunsul inrebarii este da.
Dar  timpul a trecut atat de repede...
Si uita-ma azi,aici alaturi de Stefan,cu un zambet tampit pe fata,in timp ce inauntrul meu inima mea se ineaca in propriile lacrimi.Si cum ar putea fi altfel?
 Prietena mea cea mai buna,Alice concureaza impotriva mea.Prietena mea cea mai buna?Hmm...Asta cred ca face parte din trecut.
Ea nu-mi mai este prietena,nu e vina ei,ci a egoistei de mine.
Le-am lasat in voia sortii cand au avut nevoie de mine.Asta e adevarul!
Stiam ca soarta se va intoarce impotriva mea.Cum ar putea ea uita sa se razbune pe mine?
Cum eu am stat zile intregi intre patru pereti,plangandu-mi de mila,distantandu-ma de ceilalti,ele au mers mai departe.
Acum in ochii odata blanzi si prietenosi ai lui Alice,se regaseste ceva ce nu m-am asteptat nicidoata sa simta ea.Ura.Si toata era destinata mie.Desi zambea si arata splendit,ochii sai ma sagetau des.Era alaturi de Esme,vechea mea antrenoare.Aceasta doar ma ignora.Nici-o privire ucigatoare destinata mie.
O inteleg pe Alice.Probabil si eu as fi facut la fel ca ea.Nu ma asteptam chiar la una ca asta.
Dar...
Mai pot primi o palma de la viata,oricum in ultimul timp au fost multe.Ce mai conteaza una?
Nu stiu cine e tipul de langa ea,dar stiu sigur ca impreuna cu el va participa.
Chair nu ma asteptam ca ea sa participe.Stefan se uita  agitat la tipul inalt si brunet.
Apoi doar a zambit.Ceva din zambetul sau nu ma face sa ma simt tocmai bine.
Privind oamenii din jurul meu o singura intrebare imi umbla prin minte.
Ce caut eu aici?
Si uite si raspunsul.Partea egoista din mine nu a putut renunta la visul sau.Asa ca am continuat sa ma antrenez impreuna cu Stefan.
Se pare ca asta a determinat-o si pe Alice sa participe impreuna cu acel tip.
Dupa echipa ce tocmai se pregatea pentru numarul lor,urmam noi.Stefan zambea incontinu si-l privea fix pe acel tip.
-Mult noroc!am auzit o voce soptind.Am vazut-o pe Alice indepartandu-se atat de repede de mine si indreptandu-se spre partenerul ei.
Acum este momentul mult asteptat!Acum este momentul meu!
E timpul sa...
-Urmeaza minunata echipa formata din exceptionalul patinator Stefan Salvatore,mi-am dat ochii peste cap,si incantatoarea patinatoare Elena Gilbert...Si timpul s-a oprit in loc.Am auzit rasete in jurul meu,apoi am fost impinsa de cineva.
Ce?Asta nu mi se poate intampla mie...Visul meu!Era visul mea...Mi-am dat patinele jos,cu o viteza de care nu credeam ca eram capabila.Am inceput sa alerg desculta pintre persoanele ce se amuzau pe seama mea.Nu-mi puteam opri lacrimile...Alergam atat de repede.Am inaintat spre un coridor,era intunecat.Am cazut in genunchi,nu mai puteam sa-mi controlez corpul...Tremuram si aveam raruri de lacrimi pe obraji.Mi-am acoperit fata cu palmele si am continuat sa plang.Eram furioasa pe  toti,dar cel mai mult eram furioasa pe mine!Cum am putut sa fiu atat de naiva?Sa cred un tip precum Stefan,a fost cea mai mare greseala!
Edward.Pov.
Nu intelegeam ce fel de lumea era asta.
Totul e atat de ciudat...
Acesti oameni ciudati cu puteri paranormale,pot fi o gazda foarte buna.Eu tot am impresia ca ma aflu intr-un vis ciudat de-al meu.Sper doar sa ma trezesc odata...
Victoria,fata cu ochii purpurii poate aduce fiinte moarte la viata.Ea m-a salvat.Ei pot avea diverse puteri,cum ar fi controlul asupra focului,al apei si al aerului.Altii pot ingheta tot felul  de lucruri sau pot calatorii in timp.Toti pot sa-ti indeplineasca o singura dorinta,dar tu trebuie sa crezi cu adevarat  ca aceasta se va implini.
-Cum adica are legatura cu magia?am intrebat-o eu pe Victoria.Ne plimbam pe malul unui rau si ascultam una dintre numeroasele ei povesti legate de acest loc.
-Da.Totul incepe cu blestemul aruncat asupra stramosilor nostri,acestia au practicat magia neagra.Toti de aici purtam blestemul de a trai vesnic si de a ne hrani cu sperantele si visurile spulberate ale oamenilor.Cu cat ele sunt mai multe cu atat noi suntem mai puternici.
-Spui ca tu spulberi visele altora pentru a te hranii?am intrebat-o eu uimit.Ea s-a oprit brusc din mers si s-a intors pentru a ma putea privi.
-Eu nu fac nimic.Eu doar incerc sa-i ajut...
-Sa-i ajuti?Asta numesti tu ajutor?!M-am rastit la ea.Ea doar a zambit si s-a asezat pe iarba.
Eu am ramas nemiscat privind-o fix.
-Cand pot pleca acasa?am intrebat-o eu enervat.Ea nu avea nici-o vina.Stiam raspunsul ei,dar totusi continui sa o intreb.Poatea  va fi un raspuns nou.Mie dor de mama,de Alice si de Bella.
Oh,Bella!
-Ai putea sa nu te mai gandesti tot timpul la ea?Sau ai uitat ca din vina ei ai murit?s-a ridicat deodata
Am uitat sa spun ca Victoria avea posibilitatea de a citi gandurile.
 -Nu a fost vina ei!
-Nu?!Nu a fost vina ei ca l-a fermecat pe acel barbat sa te uicida?m-a intrebat ea arucand flacari cu privirea.
-Nu.In caz ca ai uitat oameni nu au puteri!Am spus eu pe jumatate furios pe jumatate amuzat.
-Atunci cum poate ea, un simplu om sa ademeneasca atatia barbati?Acel Matt,bietul Matt...Visul lui a fost sa patineze alturi de ea,dar se pare ca nu e posibil..
-Nu a fost vina ei.am intrerupt-o
-Cum ramane cu Damian?m-a intrebat ea,ignorandu-ma.El o iubeste!Pentru Dumnezeu,Edward!El a incercat sa te omoare doar pentru a putea fi cu ea...S-a oprit brusc.A cazut in genunchi,si-a dus manile pe obraji.Am privit-o speriat.Ce se intampla?
-Aaaaaaa!Ajuta-ma!...
-Ce?am intrebat incurcat cu o voce tremurata.
-Ea...
Ea?Bella?Ce se intampla cu ea?
-Ea...Du-ma la ea...
-Care ea?
-Batrana Celine...AAaaaa!Si-a apasat mai tare palmele in obraji,si-a infipt unchiile in acestia.Nu am stat pe ganduri,chiar nu mai puteam privi asta mult timp,am luat-o in brate si am pornit spre casa batranii vrajitoare.
Sincer,femeia asta Celine,ma baga in sperieti.Arata ca o adevarata vrajitoare,doar ca nu are o palarie uriasa pe cap si nici o matura fermecata.E suficient sa te priveasca odata in ochi si devi o statuie.De asta umbla legata la ochii cu o bucata de material sclipicios de culoarea argintului.Victoria spune ca este cea mai buna vindecatoare.Nu mi-a spus in schimb de ce anume ii vindeca,nu cred  ca le da o pastila ca si cand ar fi raciti.Este o adevarata ciudatenie,cum poate cineva sa transforme persoane in piatra doar privindu-i?Am ajuns in fata casei daca poate fi numita asta casa...Mai bine spus o grota.
-Celine!a soptit Victoria din bratele mele.
-Nu ti-am spus eu sa ai grija in preajma oamenilor?am auzit vocea ascutita a Celinei in  spatele meu.Un fior rece mi-a trecut prin corp.
-Mai ales cand acest barbat este atat de fermecator,te-am avertizat...Celine nu era batrana ca aspect,arata ca o femeie de 22 de ani,dar ea avea mai mult de 400 de ani.Cum putea ea sti ca eu sunt fermacator atat timp cat nu ma poate vedea?E infricosatoare.
-Nici sa nu indraznesti!a strigat Victoria
Celina s-a incruntat apoi a venit langa mine apucand-o de mana pe Victoria.
-Ce zici de o plimbare in lumea viselor?a intrebat-o pe Victoria,aceasta a inchis ochii deodata.
-Ce i-ai facut?am intrebat-o
-Nimic de care sa-ti faci griji.I-a dat drumul mainii Victoriei si a inaintat spre intrarea in grota.
-Urmeaza-ma!a spus aceasta intrand in interiorul asa numitei case.
-Ok...am  soptit eu.Am urmat-o pe ciudata Celine.In interior era atat de intuneric,abia vedeam pe unde mergem.
-Probabil e dificil pentru tine.Acum vezi cum ma simt eu?Nu i-am raspuns.Nici macar nu stiu unde se afla.Era bezna.
-Poti sa o pui pe patul de acolo.mi-a spus
-Unde s-ar presupune ca ar fi acest pat?
-E chiar in dreapta ta!Si tu spui ca eu sunt cea oarba!
-Nu am spus asta!
-Dar ai gandit-o!Pentru mine e tot aia...
-Ce tare te mai crezi tu invadand  mintea altora!am spus apoi am asezat-o pe Victoria pe pat.
-Trebuie sa te intorci!
-Ce?
-Trebuie sa te intorci in lumea ta!
-Cum?Victoria mi-a spus ca acum nu se poate.
-Of!Victoria,fata proasta....E indragostita de tine,desteptule!De aceea eu vreau sa te intorci acolo unde iti este locul.
-Cum pot sa ma intorc?am intrebat eu nerabdator.Stai indragostita de mine?!
- Of!!Iti voi indeplini o dorinta,dar trebuie sa crezi ca aceasta...
-Stiu deja...Deveneam din ce in ce mai nerabdator.
-Bine,atunci spune-o!
-Nu!!!am auzit deodata strigand.Am ignorat strigatul.O dorinta...As potea sa ma intorc inapoi...Dar cand?
-Spune odata dorinta aia blestemata!
-Credeam ca citesti ganduri...
-Trebuie sa o rostesti!
-NU!Jur ca te distrug!!!Victoria nu se putea misca.Evident Celine a fermecat-o.Trebuie sa plec odata de aici!
-Vreau sa ajung la petrecerea de ziua Bellei inainte de a aparea Damian si Tanya.
-S-a facut.

..................................................................................................................................
Buna!Ce mai faceti?:))Stiu ca nu am mai scris de ceva timp.Imi cer scuze!Nu am avut timp de nimic...Tot ceea ce am facut a fost sa invat si iar sa invat pentru o multime de teste!
Vreau sa va anunt ca acesta este ultimul capitol,nu este foarte stralucit.Stiu,stiu ca povestea e prea scurta...Si probabil nu va asteptati la asta.Urmeaza sa postez epilogul,apoi cum am promis voi incepe o noua poveste.Multumesc mult pentru comentarii!:*:*
 

Ma gasiti si aici!:X:X

Create your own banner at mybannermaker.com!
Copy this code to your website to display this banner!

Totalul afișărilor de pagină

A apărut o eroare în acest obiect gadget