lumina in intuneric

lumina in intuneric

Bannerul blogului:*:*

Create your own banner at mybannermaker.com!
Copy this code to your website to display this banner!

duminică, 27 ianuarie 2013

Capitolul 3



aIntre vis si realitateb

Elena.Pov.M-am trezit stand in genunchi pe covorul alb din camera mea.In fata mea era o bucata de material      
rosu,l-am ridicat si sub el am observat un inel.L-am luat in mana,era din argint si avea o piatra neagra in forma de semiluna.Era dragut,probabil Rose l-a scapat din greseala atunci cand intrase in camera mea.M-am ridicat de pe covor,un urlet infiorator m-a facut sa scap micutul inel.Intr-o secunda ma aflam langa usa,inima imi batea nebuneste.Mi-am facut curaj si am deschis usa,am ramas blocata.O oglinda uriasa era in mijlocul unei paduri.Am facut un pas,atrasa parca de o forta misterioasa m-am apropiat si mai mult de ea.Am ramas pe loc socata, am observat ca pe langa imaginea mea in oglinda se regasea si reflexia unei creaturi uimitor de frumoase.Un  lup urias alb,se uita la mine.Ochii lui erau atat de frumosi,aveau o noanta de albastru neobisnuita.M-am intors instantaneu,dorind sa privesc creatura care ma atragea atat de mult.Dar nu era nimeni ,doar o multime de copaci.Am auzit niste zgomote ciudate.Perechi de ochi aurii se holbau la mine.Eram inconjurata de varcolaci.Isi tineau gurile suficient deschise incat sa le vad coltii albi si ascutiti si saliva care isi facea loc printre ei.Se apropiau de mine,tremuram de frica,parca simteam veninul cum patrundea in corpul meu,absorbind viata din mine incet si chinuitor.Scoteau sunete ingrozitoare si inaintau spre mine.Nu puteam face nimic,corpul nu-mi asculta comenzile.Sangele meu ii tenta,se holbau la mine,in ochi li se citea dorinta de a-mi sfasia pielea si a ma seca de sange.Ma simt precum o felie de pizza fluturata pe la nasul unei persoane aflate la cura.Urletele au fost acoperite de unul mult mai cutremurator,lupii negrii au impietrit,pintre ei isi facea loc o cretura inspaimantator de fermecatoare.Blana lui era atat de alba,ii eclipsa pe ceilalti lupi cu frumusetea lui.Lupii se fereau din calea varcolacului intr-o liniste perfecta.Se apropia de mine,nici macar nu ii privea pe ceilati lupi,intreaga lui atentie era indreptata spre mine.Surprinzator,nu-mi era teama in schimb cu cat se apropia de mine mai mult,ma hibnotiza si ma facea sa ma simt zapacita.A eliminat distanta dintre noi,a scos un marait de incantare apoi o lumina a inceput sa-i cuprinda intreg corpul.L-am atins,blana lui era atat de catifelata si pufoasa.Mi-am plimbat mana pe spatele lupului,incercand sa simt mai mult moliciunea blanii, a inceput sa straluceasca si mai tare.Ceilalti lupii au inceput sa urle,mi-am retras mana si lupul alb se schimbase int-o persoana.Nu-i puteam vedea chipul,era prea stralucitor.Am simtit o mangaiere usoara pe fata,lupul disparuse...
-Nu!m-am trezit strigand,intr-o fractiune de secunda m-am ridicat in picioare de pe fotoliu.A fost un vis.Usa se inchise imediat ce ma ridicasem de pe fotoliu,ce ciudat.M-am indreptat spre fereastra,realizand ca totul fusese un vis ciudat,simteam cum ma cuprinde spaima.Am devenit o cretura infricosatoare.Era noapte,cerul inca era acoperit de o patura de nori,imi doream atat de mult sa pot vedea stelele.Ma intreb daca ar trebui sa ma simt schimbata?Dar nu simt nimic nou la mine,doar starea asta de nesiguranta.Nu stiu sa controlez chestia asta,as putea sa ma transform orcand intr-o chestie paroasa ,cu gheare uriase si...Usa s-a deschis,m-am intors imediat,Caroline se holba la mine intr-un mod neobisnuit.Ceea ce ma face sa ma intreb daca nu-mi crescuse urechi de caine si nu-mi aparuse coada.Fara sa ma gandesc mi-am dus mana la urechi,am rasuflat usurata,erau neschimbate.
-Ce?am intrebat-o eu.Nu de alta dar incepeam sa ma simt ca o cine sitie ce ganganie studiata la un microscop.
-E uimitor...Caroline nu a mai continuat propozitia,totul s-a intamplat atat de rapid.Am avut timp doar sa ma intorc si sa intampin o umbra care a trecut prin fereastra,mii de cioburi au sarit in jurul nostru.Umbra s-a napustit asupra mea,am simtit cum intru in peretele opus la propriu.Umbra nu putea fi altceva decat un demon.Imi era imposibil sa-l fi oprit s-a miscat atat de rapid.
-Cum ai intrat aici,catea?vocea lui era dura,ma tinea captiva,avea mana strans incolacita in jurul gatului meu,iar in cealalta ce era  acoperita de tatuaje ciudate, avea o tepusa de argind care o tinea in dreptul inimii mele.Am tremurat usor,atunci cand am simtit argintul rece intepandu-mi incet si dureros carnea.Nu-mi puteam ridica capul astfel incat macar sa-l pot privii,trupul lui emana o raceala ce imi dadea fiori pe sira spinarii.Nu puteam sa tip,eram prea panicata.
-Nu conteaza.a spus pe un ton rece si plin de ura.Eram pregatita sa simt argintul strapungandu-mi inima,luandu-mi viata repede,terminad ceea ce incepuse acel varcolac in padure.O bubuitura puternica,il facu pe demon sa-mi dea drumul,m-am prabusit la picioarele lui,buimacita.Am inchis ochii,incercand sa-mi pun in ordine gandurile zapacite si sa ma dezmeticesc.Intr-o secunda ma aflam in cel mai indepartat loc al camerii,incercand sa-mi dau seama ce se petrece in dormitor si in ce pericol ma aflam.Tot ce vedeam era doar doua umbre miscandu-se cu o asemenea viteza incat ma nauceau si mai mult.O cautam cu privirea pe Caroline,dar nici urma de ea.Ceea ce mai ramasese din usa se afla  acum langa mine.Puteam pleca acum,dar nu as fi facut decat sa-mi grabesc si mai mult moartea.Cine stie cati strigoi se adapostesc aici,plus ca nu stiu cat de mare este cladirea in care ma aflu.Ar putea locuii aici zeci,sute, mii de demoni.
-Ce naiba te-a apucat?a intrebat vocea unuia dintre ei
O pocnitura si demonul ce ma atacase era acum tintuit de un altul exact in dreapta mea.Teapa ce cu cateva minute imi strpunse pielea,acum se afla in umarul tipului ce ma atacase.Demonul cel strangea strans de gat pe celalat s-a intors sa ma priveasca.Mi-a zambit strengareste si mi s-a adresat pe o voce dulce ca  mierea de albine:
-Nu e chair genul meu sa intampin o domnisoara in acest mod lipist de maniere.Dar se pare ca unii inca nu au invatat cum sa se comporte in preajma unei persoane de sex opus.S-a intors sa-l priveasca pe tipul ce avea un par negru ca pana corbului.Tipul ce mi se adresase,avea cei mai verzi ochi pe care i-am vazut in viata mea.Pareau infiniti.Parul lui era de culuarea nisipului,iar zambetul ala te facea sa-ti pierzi stapanirea de sine  de fiecare data cand te afli in  preajma lui.Da, era atractiv,ca orice demon de altfel.Complet irezistibili,dar pentru mine ei tot niste creaturi dezgustatoare si primitive raman,oricat de chipesi ar arata.
-Arzi in iad!tipul cu parul negru imi arunca vorbele cu o furie de nedescris,parca prin vocea lui cutremuratoare ar fi putut trimite mii de pumnale spre mine.M-a privit in ochi,apoi a ras atat de zgomotos,asta facandu-ma sa ma dau un pas in spate.Culoarea ochilor lui m-a infricosat,semanau atat de mult cu a varcolacului din visul meu,spre desosebire de varcolac ai demonului erau plini pana la refuz de ura.
-Neil,Neil,Neil...Barbatul cu ochii verzi ii rostea numele pe un ton dezaprobator.
- De ce dracu' nu lasi politeturile tale de rahat  pentru cineva care chiar le merita si ce zici sa o faci sa dispara pe asta?!a biciuit aerul vocea strigoiului, dura si plina de dusmanie.
-Pentru ca spre deosebire de tine eu nu ma las condus de o nenorocita de amintire!a tunat vocea ceilulat tip,trasaturile fetei i se schimbase,lasand demonul sa iasa la suprafata.La fel s-a intamplat si cu chipul celuilalt demon cand a strigat:
-Sora mea nu e o nenorocita de amintire!a incercat sa scape de bratul celuilalt tip,zabatandu-se violent sub forta cu mult mai mare a strigoiului cu ochii verzi.
-Poti te rog sa nu mai transformi moartea surorii tale intr-o drama de prost gust?l-a intrebat pe un ton neutru demonul, acum revenindu-si in fire.
-Daniel,Neil ce cautati aici?s-a facut auzita o voce atat de cunoscuta.
-Damon,ce dragut din partea ta sa ni te alaturi.Daniel,baiatul cu ochii verzi,il apuca brusc pe Neil,demonul ce cauzase atata zarva.Si-l impinse la podea,acesta cazu in genunchi in fata mea.Neil arata palid la fata,atunci am observat pumnalul infipt in pieptul lui.Am fost cuprinsa de spaima la vederea sangelui,ce se prelingea pe tricolu lui negru lansand o balta de sange.Manerul pumnalul era negru si am vazut o semiluna alba pe el.M-am lipit si mai mult de perete dorindu-mi sa ma fac invizibila.
-Daniel,ce naiba i-ai facut?Damon era aplecat spre corpul lui Neil,acesta gemea si scotea sunete infioratoare.
-Damon,nu esti in masura sa-mi pui intrebari.Nu crezi ca ar trebui sa-mi explici ceva foarte important.Daniel si-a luat privirea de la Damon,care se uita dezgustat la Neil,ce se zvarcolea pe podea,si mi-a zambit ca si cum ar fi cel mai bun prieten al meu.
-Tu ai ...a incercat sa spuna Neil,dar propozitia i-a fot intrerupa de sangele ce a inceput sa-i iasa din gura.Era atat de alb la fata,asta amitindu-mi din nou de culoarea varcolacului din vis,si ochii lui.Ma privea cu atata  manie,chiar si in stiuatia de fata el isi dorea moartea mea.Ceva m-a facut sa ma desprind de perete si ma apropi de corpul lui Neil.
-Ce faci?m-a intrebat Damon cand am ajuns langa el.
-Astept explicatiile,Damon.Daniel a inaintat spre noi ,aratandu-si coltii ascutiti intr-un zambet perfect.
-Pleaca...a tunat vocea lui Damon,a durat doar o secunda sa-mi dau seama ca mi se adresase mie.Dar nu m-am clintit din loc.Daniel a izbucnit in ras,ceea ce clar la scos din sarite pe Damon,deoarece acum il apucase pe strigoiul cu ochi verzi de gulerul camasii.
-Crezi ca daca vreau sa-i fac rau,nu pot?l-a intrebat Daniel pe un ton batjocoritor.Aruncandu-i o privire amuzanta il impinse cu usurinta pe Damon.
-Nu ma subestima Damon.Doar pentru ca-mi esti prieten nu inseamna ca nu pot sa te omor cu usurinta daca ma calci pe coada.Lasand la o parte discutia celor doi ,l-am privit pe strgoiul  din fata mea.Tinea ochii inchisi, arata ca un cadavru.Fara sa ma gandesc ,am apucat manerul negru al pumnalului si l-am tras din pieptul demonului.
-Perfect!a exclamat Daniel,am scapat pumnalul din mana cand am fost ridicata de la podea de Neil,ce isi recuperase puterile ca si cand nu ar fi patit nimic.
-De ce?a fost singura intrebare pe care a pronuntat-o inainte de a-mi da  drumu si de a se face nevazut.Am cazut in genunchi,tremuram de spaima.
-Lasul.a spus Daniel,apoi a facut cativa pasi spe mine,Damon l-a apucat de brat brusc.
-Ma asigur ca este bine,nu o omor Damon.Damon si-a retras mana,aruncandu-i o privire plina de neincredere.Daniel s-a apropiat de mine,apucandu-mi mana si ridicandu-ma de la podea.
-Te simti bine?m-a intrebat pe un ton calm si prietenesc,ca si cum nu ar fi dat de pamant cu un strigoi cu cateva minute in urma.Mi-am tras mana din a sa,apoi i-am raspuns pe un ton in care se gase o doza uriasa de dezgust:
-Nu ma simt bine.Vreau sa plec de aici cat mai repede,locul asta imi provoaca repulsie.Sunteti niste creaturi nemiloase si ingrozitoare.Am fost martura la prea multa cruzime,acum inteleg de ce suntem atat de diferiti de voi.Mi-am luat privirea de la podea infruntandu-le furia din priviri.Amandoi aveau ochii rosi si coltii coborati.Damon parea pierdut,nu stia de partea cui sa fie in cazul in care Daniel m-ar fi ranit.
-O sa ma omori?l-am intrebat incercand sa par dezinvolta
-Nu.raspunsul sau ma uimi,chipul ii revenise la normal.-Acum,in timp ce eu o sa am o dicutie cu Damon,tu ar trebui sa te schimi de rochia aia si sa faci un dus.Mi-a zambit apoi,m-a atins pe gat si mi-a soptit pe un ton mieros:
-Dragut tatuaj.M-am dat un pas in spate,tulburata de atingerea lui.A zambit satisfacut,apoi aruncandu-i o privire lui Damon,s-au facut nevazuti.Iar eu am ramas pe loc cu o minte facuta praf.Cine poate intelege aceste fiinte nebune?
-Hei,te simti bine?m-a intrebat Caroline,inainta incet spre mine.
-Nu.am raspuns,vocea imi era lipsita de vlaga.
-Esti ranita.Caroline era in fata mea,uitandu-se infricosata la ranile mele si la rochia acoperita de sange.
-O sa ma omoare.am spus eu,Caroline s-a apropiat de mine si m-a tras intr-o imbratisare.Mi-am pus capul pe umarul ei si am lasat lacrimile sa cada.Vroiam sa dau timpul inapoi,vroiam sa ma aflu in bratele iubitului meu,sa fiu in siguranta alaturi de el.
-Nu se va atinge nimeni de tine.a spus ea,retragandu-se din imbratisare
-Nu pot sta aici pentru o vesnicie,trebuie sa-mi caut familia.Alte lacrimi au iesit din ochii mei.
-Acum trebuie sa faci o baie si sa te schimi.Eu ma ocup de camera lui Damon.Apropo ar trebui sa arunci o privire in oglinda.Mi-a zambit cu caldura apoi m-a impins spre iesurea din camera lui Damon.Am dat cu o ochii de un hol lung,Caroline m-a luat de mana.
-Tremuri toata,ti-am spus ca nu o sa-ti faca nimeni nici-un rau.Am urmat-o incet pe Caroline,incercand sa nu scot nici-un sunet.Imi era teama ca cineva ar putea sa se furiseze si sa ma ucida.Am coborat cateva trepte si am intrat intr-o incapere plina cu accesori si haine pentru femei si barbati.
-Asaza-te acolo.m-am asezat pe sacaunul pe care mi-l aratase Caroline.Mi-a intins o pereche de pantaloni negrii si o camasa albastra.A cotrobait prin dulapuri si a scos la iveala o pereche cizme negre.
-Sa mergem,spre noua ta camera.Am iesit din incaperea cu haine ,si am inaintat spre un alt coridor,am observat pe cineva rezemat de perete,fuma.Era Neil.Am inghetat,pentru o secunda privirile ni s-au intalnit.
-Te rog spune-mi ca este doar o inchipuire.am soptit
-Stii, am auzul foarte fin.a spus acesta,uitandu-se la mine.A inaintat spre noi,Caroline s-a pus in fata mea iar Neil a ras.
-Nu-mi place sa raman dator,mai ales uneia ca tine.Asa ca te las in viata, astfel suntem chit.a spus acesta afisand un zambet apoi a disparut.
-De ce tot face asta?am intrebat eu
-Ii place sa se dea in spectacol.a raspuns Caroline amuzata.Am intrat in noua camera,Caroline mi-a luat hainele din brate si le-a pus pe pat apoi m-a impins spre baie.Am inchis usa,m-am privit in oglinda,aratam groaznic.Pe gat am zarit un lup rubiniu.Mi-am pus palma pe el,incercand sa vad daca se putea lua.Dar nu,lupul ramase pe gatul meu.Ce ciudatenie mai este si asta?Mi-am facut repede un dus,ranile mi s-au vindecat rapid.Am lasat apa calda sa-mi resfete trupul,am incercat sa trimit gandurile negative departe.Un esec total.Am iesit din baie infasurata intr-un prosop alb.M-am imbracat rapid,Caroline imi facuse rost si de lenjerie intima.Am aruncat o privire ceasului de pe noptiera,era trecut de ora 22:00.Trebuia sa plec de aici cat mai repid cu putinta.Nu pot ramane aici,nu sunt in siguranta.Am iesit din camera.M-am lovit de cineva.Si uite asa planul meu s-a dus pe apa sambetei.In fata mea statea Damon,privindu-ma suspicios.Ce noroc pe capul meu!






marți, 8 ianuarie 2013

Capitolul 6


Bella.Pov.
Am simtit un miros puternic de spirt,am deschis ochii.Am intalnit niste ochi mari, caprui si ingrijorati,era Alice sora afurisitului de Cullen.Ce cauta aici?
-Hei,te simti bine?Ce e in capul meu?Normal ca nu te simti bine.Cum ai ajuns aici?Edward,e vinovatul?Jur cand...
-Ma simt bine.Am spus eu automat,punand capat bombardamentului cu intrebari ,ceva imi spune ca avea sa mai vorbeasca un timp.Am clipit des incercand sa ma acomodez cu lumina puternica ,ce imi irita ochii.
-Esti ranita?Alice ma studia cu privirea.
-Sunt ok.
-Esti uda.Trebuie sa mergem mai repede acasa.Jasper vrei te rog,sa o ajuti pe Bella?Un tip blond,s-a aplecat si mi-a zambit.Era dragut.Mi-am adus aminte de cearta lui Alice cu Edward,deci el este baiatul pe care nu-l suporta Cullen.Daca nu ai puterea lui Rose si nu porti o fusta mini ca a Lissei,nu ai sanse sa fi placut de Edward.Bine,de Rose mai mult ii este frica si este sora lui.
-Sigur. vocea lui Jasper m-a adus in prezent,scotandu-ma din gandurile mele.Pe bune,de cand ma gandesc eu la preferintele lui Cullen fata de anumite persoane?Am inceput sa tremur,hainele mele  erau fleasca,iar parul mi se lipea de fata.Cum de ajung mereu uda si murdara?A,stiu raspunsul.Cam de cand am cunoscut un capcaun insuportabil si pe deasupra e si plind de aiere. Jasper m-a ajutat sa ma ridic.Se pare ca m-am pierdut rau in padure,daca nu ma gaseau?Aveam sa mor mancata de vreo creatura a paduri.M-am infiorat la gandul acesta.
-Baiatul ala nu o sa se maturizeze niciodata?a intrebat Jasper.
-Ce o sa-i fac cand ajung acasa!Jur o sa-l distrug!a spus Alice clar enervata.
-Pot sa merg si singura.am spus eu,Alice m-a apucat de bratul liber.
-Sigur?Alice m-a privit neincrezatoare
-Da.Cei doi mi-au eliberat bratele.Chiar ma simteam bine.Am inceput sa merg in urma lor,Alice vorbea intruna despre ce o sa pateasca Cullen.
-Cum de a-ti ajuns in padure?am intrebat eu incercand sa o fac pe Alice sa taca,pentru ca daca continua asa,aveam sa lesin iar.Cum poate o persoana sa vorbeasca atat?Desigur,spre deosebire de fratele ei care e asemeni unui junghi,ea este foarte draguta.
-S-a stricat masina  cand am intrat pe drumul ce duce spre casa.Iar cum era foarte aproape am luat-o prin padure.mi-a raspuns Jasper.
-Tu cum de ai ajuns in padure?m-a intrebat Alice apoi a ramas putin in urma ,astefel ajungand langa mine, ma miscam cu viteza melcului.Incercam pe cat posibil sa nu cad si sa-mi sparg capul.Si asa ma simt penibil.
I-am povestit lui Alice ceea ce mi s-a intamplat,de cate ori ma auzea pronuntand numele Edward,incepea sa-mi spuna ceea ce o sa-i faca.Se pare ca Edward are mari probleme.Alice mi-a spus ca Rose il face praf deja,iar ea o sa se ocupe de ramasite.Sincera sa fiu zambetul  pe care la afisat Alice cand a spus asta,m-a bagat in sperieti.As fi ipocrita sa spun ca imi este mila de el,o sa primeasca o adevarata lectie.Dar asta ma nelinisteste,o sa se comporte si mai rau cu mine...Asta o sa fie asa de rau!Am zarit ,,palatul" ,iar mirosul trandafirilor trimitea gandurile despre Cullen departe.Am intrat in casa,apoi condusa de Alice am intrat in camera de zi.Am fost intampinata de Elena,care s-a aruncat in bratele mele.
-Esti bine?
-Sunt ok.am raspuns.
-O,sigur nu o sa mai fi atat de bine.Elena s-a intors sa-l priveasca pe cretinul de Edward,care statea la baza scarilor ,cu tentativa aia de zambet arogant pe fata , incepeam sa inteleg ca probabil aceea era expresia lui obisnuita.Apoi s-a uitat la mine,ochii lui aruncau mii de fulgere spre mine.
-Tu cine mai esti?Vocea dragutului meu frate,s-a facut auzita.Doamne, ce mult ma bucur ca au venit aici!Elena s-a retras iar eu m-am dus direct spre Damon,care il ardea cu privirea pe Edward.L-am strans in brate.I-am soptit la ureche:
-Daca vrei sa ramai in viata,spune-mi ca bucataria mea este bine...Am simtit un brat pe umarul meu,m-am intors.Edward se uita incurcat la Damon.
-As putea sa-ti pun aceeasi intrebare dar acum sunt ocupat cu rezolvarea unei probleme.Mi-a aruncat o privire ucigatoare,nici urma de zambetul lui cretin pe chip.M-a apucat brusc de incheietura mainii,si m-a tras dupa el.
-Hei,ce faci?a intrebat Damon,enervat de atitudinea idiotului.
-Imi rezolv problema.a spus acesta pe un ton rece,punand accent pe cuvantul problema.
-Da-mi drumu!am spus eu,incercand sa-mi trag mana din ghearele lui.
-Edward!am auzit-o pe Alice.Dar acesta ma trase atat de rapid intr-o camera.Mi-a dat drumul la mana si  a incuiat usa.Ma simt captiva  ca in cusca unui leu.Am aruncat o privire la incheiatura,era rosie.S-a intors spre mine,m-am uitat in camera.Era un birou.Am auzit bubuituri in usa.
-Edward,te omor!am auzit vocea lui Alice
-Nu o sa  ai ce ucide ,atunci cand o sa termin cu el.voce lui Damon ,mi-a dat fiori pe sira spinarii.Edward s-a intors spre mine,se uita la mine exact cum se uita un sarpe la prada sa.Am ramas pe loc,am tras aer adanc in piept.Am incercat sa-mi fac curaj.Ce putea sa-mi faca?
-Eu..am inceput eu,vocea mea se pierdu,atunci cand bratele sale puternice,m-au luat pe sus.Inima mea a inceput sa-mi bata cu putere.Cu o mana a azvarlit totul de pe birou,apoi m-a asezat cu fundul pe el.Si-a pus bratele de o parte si de alta a mea.Chipul lui era atat de aprope de fata mea.Privirea sa era arzatoare si plina de furie.Il priveam uimita,nu puteam sa spun nimic.Asteptam ca dintr-un moment in altul sa inceapa sa strige si sa...
-Cine este ala?Ce?Am ramas perplex,in loc sa urle la mine,sa ma faca in toate felurile,el m-a intrebat de Damon.
-Damon.i-am raspuns simplu.
-Are o legatura cu tine?
-Acum mai nou,ma interoghezi?l-am intrebat ,brusc s-a apropiat si mai mult de mine.Nasul lui aprope il atingea pe al meu.
-Are sau nu?m-a intrebat cu o voce neutra,ii simteam respiratia calda pe fata mea.
-Da,pot sa jur ca am vazut ceva schimbandu-se in privirea lui,e fratele meu.am adaugat eu fara sa ma gandesc.Edward si-a luat mainile de pe birou si a inceput sa rada.Iar eu il priveam ca si cand ar fi purtat tutu de culoare roz si facea piruiete.
-Ce?l-am intrebat eu ofticata.Am sarit de pe birou.
-Trebuie sa te schimibi.Hai!m-a luat de mana si m-a condus spre o alta usa.
-Unde ma duci?l-am intrebat,zambetul enervant a aparut din nou.
-In camera ta.Mi-am tras mana din a lui.
-Fraiere,iesirea e pe acolo.am spus eu si am aratat spre usa pe care intrasem.
-Sa stii ca nu vreau sa fiu decapitat.a spus el si mi-a servit un zambet smechereste.Edward Cullen,tocmai a ingnorat faptul ca l-am facut fraier?!Chestia asta ma baga in sperieti rau.
A deschis usa si am dat cu privirea de un hol lung.
-Urmeaza-ma!a spus el.De ce ma simt ca in filmele alea de groaza?Unde ma duce?Poate ar trebui sa strig!
Tot ce am putut scoate pe gura a fost:
-Casa asta e mare!Edward si-a dat ochii peste cap,apoi m-a apucat de mana din nou.Am mers pe holul,care era foarte lung,apoi am dat de o scara.Am urcat-o in liniste.Eu inca mai cred ca ar trebui sa fug si sa tip cat ma tin plamanii.Am ajuns pe un hol mai mic.
-De ce mai adus pe aici?
-Ti-am spus ca nu vreau sa ajung decapitat.Am inceput sa rad.M-a strans mana tare,asta facandu-ma sa incetez sa mai rad.Am intrat pe o alta usa,si am ajuns in camera lui...Sau dulapul lui!E mai mare ca propria-mi camera!Edward m-a tras dupa el si m-a facut sa-mi iau ochii de la multimea de ceasuri care se vedeau intr-o vitrina.Pariez ca unul singur valoreaza mai mult decat casa mea si a lui Damon.
Am iesit din dulap,un tipat m-a facut sa tresar.
-Lissa.a soptit Edward
-Edward!Ce cauta ea aici?De ce ai iesit cu ea din dulap?Am izbucnit in ras,iar Edward a ras si el.M-a surprins  chestia asta,cred ca ascunde ceva.
-Ce?Acum am ajuns si bufon?a tipat ea.-Gata,Edward eu plec,mi-a ajuns de tine!
-Te ajut cu bagajul?a intrebat el amuzat
-Poftim?!
Ce naiba?El nu ar fi trebuit sa spuna asta.Inca ma astept sa tipe la mine.Asta ma face sa ma gandesc daca nu cumva este o inchipuire de a mea si inca ma aflu in padure lesinata.
...................................................................................................................................................................
Buna!Stiu ca este scurt capitolul,dar chair nu mai am inspiratie....Mereu mi se intampla chestia asta ,cand am timp liber de scris nu am inspiratie,iar cand o sa incep scoala si nu o sa am timp nici sa respir,atunci sigur inspiratia isi face aparitia...:S
Astept pareri!:*









Ma gasiti si aici!:X:X

Create your own banner at mybannermaker.com!
Copy this code to your website to display this banner!

Totalul afișărilor de pagină

A apărut o eroare în acest obiect gadget