Capitolul 4 -Partea a II-a

a Secret intunecat b
Autor.pov.

-Cand spui interesant,la ce te referi?Elena il privea insistent,evident vrand sa fie luminata.Simtea ca nu mai putea face fata suvoiului de intrebari care o chinuiau.
-As vrea sa mai putem discuta insa chiar este nevoie de ajutorul meu in alta parte.Daniel s-a ridicat de pe fotoliu,iar imediat pe usa si-a facut aparitia Neil plin de sange.Inima Elenei o lua razna la vederea sangelui.
-Ce naiba ai patit?a strigat Daniel la vampirul ce abia se mai tinea pe picioare.
-Suntem atacati...Neil nu si-a terminat propozitia pentru ca a cazut ca secerat pe podea.Elena ingrozita isi duse mana la gura pentru a  inabusi un strigat.Se uita infiorata la corpul lui Neil,chipul lui era din ce in ce mai alb,aprope transparent.A scos un sunet inforator,ca si cum nu mai putea respira.Elena observa cum raulete de sange incepeau sa-i curga din nas si urechi.Inchise ochi dezgustata,incerca sa se gandeasca la altceva.Nu reusi,tot ce vedea era chipul mort a lui Neil.Deschise ochii instantaneu,corpul lui incepea sa straluceasca tot mai tare.Apoi pur si simplu exploda in urma lui lasand doar cenusa.A tipat,era al naibii de infricosata si tremura din toate incheieturile.
Daniel iesi pe usa rapid,trantind usa in urma lui atat de puternic incat Elena tresari. Privea praful cenusiu din fata usii si nu ii venea sa creada ca cu cateva secunde acea chestie fusese Neil.Un urlet infiorator o facu sa se cutremure.Isi aduse aminte de noapte ce ii schimbase viata intr-un cosmar.Se auzeau strigate infioratoare,erau atat de aprope.Se ridica de pe canape,incepand sa faca pasi spre usa.Ce avea de gand sa faca?Sa iasa din camera si sa se holbeze la lupta ce se desfasura....
 Auzi o pocnitura,se intoarse imediat cuprinsa de teama.O carte cu coperti rosiatice cazuse de pe unul dintre rafturi.Rasufla usurata,apoi s-a apropiat de carte cu pasi lenti.Observa ca era deschisa.
-Wow!Elena era incantata de descoperirea facuta.In interiorul carti false, se afla o carticica si un micut cufar din aur.Stia ca nu era bine sa umble prin lucrurile altora.Dar...
Se gandi ca Daniel era oricum ocupat cu nimicirea varcolacilor si plus ca nu va afla niciodata.Asa ca scoase carticica neagra,dar apoi le scapa din mana cand dadu cu ochii de o poza.Era veche si ingalbenita dar se vedeau clar chipurile.In poza se afla Daniel si Adrian iar intre cei doi se afla ea.Dar cum de era posibil?
Nu-si amitea sa-l mai fi intalnit vreodata pe Daniel.Si-ar fi amintit cu siguranta de cineva cu care a facut candva poze.
Insa nu-si amintea nimic,asta pentru ca nu il mai intalnise.Dar daca e asa atunci de ce in poza se afla si Adrian?Oh,asta ii mai lipsea si mai multe intrebari fara raspunsuri.
Se aseza pe podea si lua poza in mana privind-o de mai aproape.Rochia alba si lunga pe care o purta ii venea ca turnata,dar nu rochia ii atrase atentia ci mana sa impreunata cu a lui Daniel.Intoarse poza rapid,pe spate scria doar ,,13 iulie,Forks".
Ea se nascuse pe 13 iulie,acum mai bine de 100 de ani,insa nu-si amitea sa-l fi vazut pe Daniel la una dintre petrecerile sale aniversare.In poza pareau foarte apropiati,dar de ce ar fi ea si Daniel apropiati?Elena puse poza inapoi in cartea falsa ,frustrata de intrebarile ce ii dadeau batai de cap.Luase micutul cufar in mana si-l deschise,dar era prea infiorata de ce continea acesta,pe o bucata de catifea rosie stralucea un inel identic cu cel din visul sau.Acesi piatra neagra,acelasi model,aceasi semiluna...Brusc isi aminti de semiluna identica de pe pumnalul lui Daniel...
Dar era imposibil.Il inchise inapoi si-l puse si pe acesta in carte.Auzise pasi pe hol ,asa ca se grabi sa puna si cartica la locul ei,apoi sa o aseze pe cea falsa la loc in raft.
Usa se deschise,iar Elena se prefacu ca citeste titlurile catorva carti.Caroline era murdara pe haine de sange si parea extenuata.Se duse repede spre ea si o intreba daca era in regula.Aceasta ii explicase ca sangele de pe ea nu-i aprtinea.
-Ce s-a intamplat?A intrebat-o Elena in timp ce dadu cu ochii de holul devastat
-Ce s-a intamplat?Varcolaci,asta s-a intamplat!Se rasti Caroline la Elena
-Stiu de varcolaci.a soptit Elena apoi i se adresa Carolinei pe un ton normal
-Am vrut sa sa intreb daca au fost raniti multi....Se opri cand intalni privirea iritata a blondei
-Multi e putin spus.Acum inchide-ti gura si urmeaza-ma!A urmat-o pe hol,apoi au coborat mai multe trepte pana au ajuns intr-un garaj.Acolo se aflau mai multi demoni printre care si Damon,Zack si Daniel.Imediat cel vazu isi auduse aminte de strania fotografie.Se indrepta spre el ,va afla ea ceva de la el.
-De unde il cunosti pe Adrian?l-a intrebat ea brusc,ne pasandu-i ca si ceilalti strigoi o auzeau si probabil se intoarsera sa se holbeze la ea.
-Eu nu...Elena il intrerupse imediat,dandu-si seama ca avea sa fie mintita de catre el i-a taiat macaroana spunandu-i:
-Si sa nu incerci sa ma minti,stiu de poza ta.Vreau acum sa aflu de unde ne cunoastem si de ce nu-mi amintesc nimic?
-Foarte bine,vad ca-ti place sa-ti bagi nasul in lucrurile altora.spuse el cu o voce rece si taioasa
-Nu a fost chiar asa,dar nu asta conteaza acum,vreau sa...
-Suntem frati.a spus el indiferent
-Noi doi?a intrebat Elena socata de raspunsul primit
-Nu,eu si Adrian.Acum ca ai aflat ,poti sa te misti spre masina lui Damon?
-Ce?a intrebat ea confuza
-Daca nu ai observat,ne mutam.
-Unde?
-Trebuie sa ajungem in Forks,acolo vom primi mai mult ajutur si vom putea sa ne intoarcem cu  forte noi impotriva varcolacilor.
Elena se intoarse cu spatele la vampir si se indrepta spre masina negra de care statea rezemat Damon.Era atat de confuza,pur si simplu nu intelegea nimic.Si era clar ca nu va afla prea multe raspunsuri de la infumuratul strigoi cu ochi verzi.
Forks,de ce i se parea atat de cunoscut acest nume?
Fotografia ciudata fusese facuta in Forks.Dar stai un pic?Adrian are un frate si acesta este un demon.Ceva nu se leaga...Un vampir pur nu poate avea un frate demon.Si daca este asa,Adrian de ce nu-i spusese nimic de existenta lui Daniel?Si mai ales de ce nu-si amintea nimic legat de el?Intrebarile astea aveau sa o omoare.
-Pregatita?Vocea catifelata a lui Damon o scoase din gandurile ei zapacite.Vampirul cu ochi albastri o privea tare amuzat.Elena observa ca avea o rana destul de urata pe bratul drept.
-Da.Raspunse automat,ne luandu-si privirea de la rana acestuia care inca sangera.


Buna!Stiu ca este scurt capitolul dar,de acum probabil le voi face pe toate mai scurte pentru a putea scrie mai des.Va multumesc tare mult pentru comentarii,sunteti toate niste scumpe!Astept pareri legate de acest capitol!:*:*:*

Dragoste si printul iadului

Buna!Ce mai faceti?
In primul rand as vrea sa va multumesc pentru comentarii si apoi sa va spun ca am inceput o noua poveste.Nu va fi prea lunga.Nu am pus rezumat deoarece nu vreau sa dezvalui nimic.Daca sunteti curiosi puteti sa cititi primul capitol :)

Mergea repede pe strada,calcand cu tenesii prin baltoace si facand ca stropi de apa murdara sa sara cat colo.Hanoracul ei gri,se udase destul de tare si simtea cum blugii incep sa i se lipeasca de picioare.Incepu sa faca pasi mai mari,grabindu-se spre biblioteca,unde avea sa stea la adapost si caldura.Trebuia sa se intalneasca cu prietena ei ,Alice pentru a studia impreuna.O lua la dreapta pe poteca intunecata,inca nu era   ora sase seara si totusi afara era intuneric.Ridica privirea si dadu cu ochii de ruina vechiului muzeu.Unii oameni spuneu ca acea cladire ar fi bantuita. Bella credea ca este doar o inventie stupida  nascocita de parinti pentru a-si tine copii departe de locul ala vechi care se putea prabusi din clipa in clipa.Si uite ca acum statea chiar in fata muzeului,cladirea acum infasurata in intuneric ii parea infricosatoare.Privea atenta ferestrele sparte,si acoperite acum cu scanduri,in timp ce mergea improscand  cu picaturi de apa.Da chiar ca arata ca o casa bantuita,scoasa parca dintr-un film de groaza.Se opri brusc,atunci cand un fulger iesi miraculos din acoperisul cladiri.Bella isi duse mainile la ochi si a incepu sa tremure,frica facandu-si aparitia.Ramase pe loc,nefiind capabila de altceva in acel moment.O fasie de lumina galbuie ,puternic stralucitoare se inalta din ceea ce mai ramse din acoperisul vechiului muzeu.Isi puse mainile pe gardul de sarma ,apropiindu-se mai mult pentru a vedea ce se intampla acolo.Daca ar fi fost un fulger normal,ceea ce nu era,ar fi trebuit sa fie insotit imediat si de un tunet,insa nu se auzi nimic.Lumina deveni rosiatica apoi  din ce in ce mai transparenta.Isi lua mainile de pe gard,apoi si le baga in buzunarele hanoracului.In gand incepu sa-i misune fel si fel de intrebari.Nu stia ce fusese luimina aia,dar i transmitea o stare negativa.Apoi a auzit un tipat infiorator,privea fix locul unde cu cateva secunde fusese lumina stranie.Se intampla ceva acolo si ceva ii spunea ca era de rau.Se gandi ca ar fi intelept sa-si continue drumul.Lasandu-se prada picaturilor de apa,reflecta asupra situatiei in care se afla.Pana la urma se hotari sa  se indrepte spre biblioteca.Ce se intampla in acel loc nu era problema ei.Nu trebuia sa o faca pe eroina si sa se amestece in chesti ciudate.Sitoatia asta o facu sa se gandeasca la o secventa dintr-un film horor in care tipa aia prostuta intrase in casa bantuita chiar daca fusese avertizata sa nu o faca.Si apoi sfarsise,evident moarta. Si,apoi mai era si faza ca ar putea intra in belele si sincer chiar nu isi dorea asa ceva.Incepuse sa se indeparteze de cladirea devastata cu pasi repezi,insa o duba neagra se ivi de dupa colt.Inainta cu viteza spre ea,se lipise de gardul de sarma.Inima incepu sa-i bata cu putere,inchise ochii  asteptand impactul.Credea ca avea sa fie zdrobita de masina,insa aceasta se izbi brusc in portile gardului ce inconjura ruina.Acestea sarira, cauzand un zgomot insuportabil la contactul cu betonul ud din curtea cladirii.Bella se dezlipi de sarma rece si privea la multimea de oameni ce  ieseau  alergand din muzeu.Nu le putea vedea chipurile,pentru ca  fetele lor erau acoperite de masti.Oamneii erau imbracati in negru si aveau cape lungi de culoarea rubinului si pareau agitati .Bella auzi cum strigau unul la altul,dar nu intelegea ceea ce spuneau deoarece vorbeau intr-o limba ciudata .Unul dintre ei o zarise,ea se dadu un pas in spate,facand ca geanta cu carti sa-i alunece de pe umar si sa cada pe asfalt.Tipul o arata si altora,vocea lui era rece si grava,vorbea atat de rapid ,era infricosator.Bella incerca sa se miste,dar parca ceva o tinea teapana.Incerca sa-si miste picioarele,dar parca devenise o statuie.Unul dintre barbatii cu cape inainta spre ea.Se uita la el infricosata.Nu intelegea ce se intampla cu corpul ei si de ce nu se putea deplasa.Daca tipii astia erau niste psihopati si aveau sa o omoare?Isi aduse aminte cu groaza de tipatul infiorator.Poate au mai omorat pe cineva,iar acum probabi ea avea sa fie urmatoarea lor victima.Poate era de vina panica si de aceea nu era in stare sa se miste.Sau poate ca tipul ala facuse asta.Parea nebunesc,dar nu stia ce altceva ar putea sa o intepeneasca in modul ala.Tipul cu capa ajunse in fata ei.Bella vru sa deschida gura si sa tipe,dar parca buzele ii fuse lipite,iar vocea ii disparuse.Nu putea scoate nici macar un sunet.Tipul isi dadu masca jos si o analiza cu o privire staruitoare.
-Ofranda perfecta.Pronunta tipul pe un ton melodios intr-o engleza perfecta.A intins o mana pentru a oo atinge pe Bella.Aceasta ar fi dorit sa tipe,sa se zbata ,sa alerge departe si sa scape de ciudatul ala si de grupul lui de nebuni.Si ce vruse sa spuna prin ofranda?Isi postase privirea pe chipul lui.Ramase perplex,tipul din fata ei avea cam aceeasi varsta cu ea si il cunostea .Era Edward Cullen.Din cate stia Bella, el nu era nebun.Si nici nu daduse semne ca ar fi un criminal dus cu capul.Era un tip de treaba,ba chiar statea cu el in banca la cursul de istorie.Insa acum nu aducea nimic cu colegul ei amuzant si prietenos cu toata lumea.Ochii lui de culoarea smaraldelor acum erau negrii ca smoala.Nici urma de stralucirea lor specifica,ci doar o mare de secrete intunecate.Zambetul lui strengar era inlocuit de un zambet rautacios.Ii atinse mana,iar pielea lui era rece ca ghiata.O trase dur  spre el,apoi o impinse fortand-o sa mearga.
-Ce se intampla, Edward?a intrebat cu o voce  ragusita ,era atat de speriata incat intrebarea iesise sugrumata.O impinse in bratele altui barbat,mult mai solid de cat el.Se intoarse spre ciudati cu cape si masti.
-Duceti-o inauntru,apoi incuiati usa,miscati-va mai repede daca vreti sa scapam cu viata!Se adresa el pe un ton poruncitor barbatilor.-Se va linisti incurand si ne va indruma spre o noua era!Una plina de intuneric si durere!Vocea lui era glaciala si emana atata rautate incat Bella incepuse sa tremure,parca in locul oaselor acum avea gelatina.Creierul nu-i asculta comenzile,era complet terminata.Isi punea intrebari in legatura cu Edward si ceea ce vorbea el acum.Parca ar fi fost posedat de o forta malefica.Oare cui va fi data ea?Gandul ca cineva isi va bate joc de ea,ii va face rau sau poate chiar o va omori ii ingheta sangele in vene.In mainile cui criminal ii va sta viata?Barbatul o apucase de brat si o conduse spre intrarea in muzeu.O impinse inauntru.Inainte de a pasi in intuneric,Bella il privi pe Edward.Pentru o secunda zari o stralucire verde in ochii lui.Barbatul o imbinse violent,facand-o sa-si piarda echilibrul.A cazut  pe podeaua dura,impactul facand ca obrazul sa-i fie patruns de pietricele de pe podea.Acestea ii intrara si in palme,provocandu-i o usturime de nedescris.Simtea cum firisoare rosiatice incep sa i se scurga pe obraz.Usa se inchise cu o bufnitura.Ramase culcata la podea,invaluita in intuneric,sangerand si cu ochii usturand-o.Se abtinuse sa nu planga ,crezand ca dintr-un moment in altul avea sa se trezeasca.Sa se trezeasza,cu Alice care striga la ea furioasa ca ardomise din nou pe masa, intr-o biblioteca.Inchise ochi si astepta,astepta sa se trezeasca.Dar nu se intampla nimic,iar durerea era si mai greu de indurat.Reusise sa se ridice in genunchi,iar lacrimile incepura sa-i curga pe obraji,rauri rozalii i se prelingeu pe gat in jos.Pentru o secunda pulsul ii ingheta,auzi pasi.Apoi inima o lua la goana ca o nebuna.
-Iti simt frica!Soapta catifelata patrunse prin intuneric,facand-o pe Bella sa se cutremure.
.................................................................................................................
Ce parere aveti?Sa  continui sau nu?Astept pareri.:*:*:*

Capitolul 8

                                          (cred ca melodia asta se potriveste cu ceea ce simte Edward.Voi ce parere aveti?)

Autor.Pov.Edward se stapanea din greu incercand sa nu cada prada furiei ce-l incerca.O tintuia cu privirea pe Bella,parca incercand sa o faca sa dispara de pe fata pamantului.Isi stranse palmele in pumni si isi mutase privirea parjolitoare pe Derek,care era foarte amuzat.Apoi se gandi ca nu avea sa se coboare la nivelul lui sau mai rau a natangei de menajera.Isi lua rapid statutul de tip impasibil si isi afisa zambetul sau orbitor,demn de prima pagina.

-Nu am sa iau in considerare vorbele unei netoate.i se adresa el Bellei pe o voce neutra.Apoi,brusc isi amintea ca ea se pregatea sa plece la o intalnire cu un barbat.Simtea cum sentimentul straniu il incoloacea precum o iedera otravitoare.Nu intelegea de ce se simtea atat de captiv,atat de naucit.Ea era cea care starnea senzatia ciudata. Gandul  ca ea ar fi imbratisata de tipul ala, Karl,il face sa-si simta inima captiva intr-o cusca,unde era torturata fara mila.Acum ca masca idolentei ii fusese smulsa,era invins si complet neajutorat.A incercat sa-si conduca sentimentele si sa nu dea semne de slabiciune.Orcat de mult incerca sa  le tina in frau,a esuat atunci cand ii vorbi Bellei:

-Tu nu trebuia sa ajungi la o intalnire?vocea lui era glaciala,dar isi pastra zambetul sclipitor si atitudinea de increzut.
-La o intalnire?Bella il privea surprinsa,apoi chicoti amuzata privind catelul din bratele sale.
-O da,chiar asa,ar cam trebui sa plec,altfel Karl  va face urat.a spus ea,mangaind catelusul.
-Sper sa te distrezi!In tonul sau se depista o cantitate generoasa de gheata.Bella ii zambi,iar inima lui incepuse sa o ia la goana precum o nebuna.O analiza cu privirea lui staruitoare,descoperind ca nu-i zambise lui ci lui Derek,care parea plictisit la culme.
-Asa am sa fac,Edward.Ii servi o privire rezarvata si suspicioasa,apoi i se adresa lui Derek:
-Ne mai vedem.Derek,ii zambi,dar el nu-i spuse nimic.Bella a lua spre scari.
Derek zambind precum un nerod de prima clasa ii spuse lui Edward pe un ton amuzat:
-Ceva imi spune ca fata asta iti da batai de cap.
-Nu-mi da batai de cap,doar ca...De ce naiba ar iesi cineva cu un tip pe care il cheama Karl?spuse el agasat
de preferintele ciudate ale Bellei.
-Ed,tipule ai nevoie de un pshiholog!Esti gelos pe o potaie...Derek incepuse sa rada,atunci cand ii vazu expresia nedumerita a varului sau.
-Poftim?Cred ca tu ai nevoie de un psihiatru,pentru ca esti al naibi de dus cu capu daca crezi ca  sunt gelos pe Karl.Edward pufni zeflemitor.
-Nu ti-ai dat seama ca acel catel din bratele sale este Karl?!Derek se amuza copios de idiotenia varului sau.
-Ce?Il intreba el socat,apoi punand piesele cap la cap isi dadu  seama cat de prost pusese sa fie.
-Frate,daca nu te-as cunoaste as putea sa jur ca esti indragostit.Edward se ingrozi cand auzi ultimul cuvant.Sentimentul ala nenorocit sa fie doar gelozie,iar el sa se fi  indragostit de Bella?Nu!Ce prostie!Nu era posibil.El nu are cum sa fie indragostita de ea.Se simte asa doar pentru ca nu o suporta.Edward ii pasa o replica taioasa varului sau.
-Nu mai prosti indrugi!Acum spune-mi de ce naiba loveai in usa camerei mele, gorila fara creier?
Bella se pregatea sa iasa pe usa,cand Lissa isi facuse aparitia,imbracata tipic ei si cu mai multe pungi in maini.
-Buna,menajero!
-Buna,blonda-fara-creier!Bella ii zambi  clonei  Barbie ca si cum ar fi cea mai buna prietena a ei.
-Nu am timp de nesuferite ca tine.spuse ea impingand-o pe Bella.Aceasta se intreba daca nu se descoperise un antidot pentru oameni ursuzi precum Edward si Lissa.Nu avea ea norocul asta.Iesi pe usa incercand sa uite pentru cateva minute de Lissa cea artagoasa si al sau capcaun infatuat.Profitand de timpul liber,s-a plimbat si jucat cu Karl.Acum se odihnea pe banca din gradina de trandafiri cu catelusul alb in brate.Telefonul ii suna,Karl a inceput sa latre.Bella a pus catelusul pe iarba usurel,apoi raspunse:
-Alo!
-Ai face bine sa te misti mai repede,ai uitat ca esti aici sa muncesti!?Ai de gand sa mai zabovesti mult in gradina?Eu mor de foame aici,iar tu te joci cu un caine?!
Edward era scos din minti.O privea de la fereastra camerei lui pe Bella,aceasta parea sa zambeasca.Apoi ii auzi vocea in telefon sunand usor amuzata:
-Nu ai maini sa-ti faci singur de mancare,baietel de bani gata?
-Nu fa pe inteligenta cu mine si misaca-te,vreau sa mananc si sa stii ca azi ma vei insoti la firma.Lui Edward ii aparuse un zambet urias pe fata cand,auzi cum reactionase Bella.O vazu cum arunca telefonul in iarba si apoi cum il zdrobea cu piciorul,scoasa din minti.Acum, acesta mai ca se prapadea de ras vazand-o cum isi facea telefonul bucatele.Azi avea sa-i faca ziua un calvar,asta ca sa o invete minte.Nimeni nu se pune cu el si scapa cu usurinta.Pentru inceput,fusese bine,dar vroia mai multa distractie.
Bella isi ridica privirea si il zari la fereastra,cu un zambet tamp creionat pe chipul lui perfect. El se amuza pe seama ei,iar ca o proasta ea ii dadea satisfactie.Il lua pe Karl in brate si se indrepta fulgerand si tunand spre intrare.In minte ii veni o  imagine cu Edward spanzurat,zambi.Se concentra atat de tare la imagine incat spera ca avea sa-l ucida pe Cullen doar cu puterea minti.
Urca scarile in graba,il duse pe Karl in camera ei,apoi isi saruta dragutul animalut.Iesind precum o furtuna din camera se indrepta spre bucatarie.Dupa zece minute de munca ,ii preparase micul de jun si se indrepta,acum mai calma spre camera lui Edward.Batu la usa,acesta ii raspunse imediat dupa ce batuse a doua oara.Ii intinse tava,fara sa-i adreseze nici un cuvant.
Isi propuse ca avea sa-l ignore indiferent de cat de mult incerca el sa o scoata din sarite.Indiferent de ce va incerca sa faca  pentru a o provoca, ea nu o sa-i mai raspunda cu aceeasi moneda.
-Nu-mi place!spuse el aruncand o privire plina de dezgust spre ea,apoi ii impinse tava spre ea,facand ca mici picaturi de suc sa-i pateze rochia alba.O prinse mai bine,inainte ca tot continutul ei sa se verese ,facandu-i un model nu prea dragut pe rochie.
-Ce ai vrea sa mananci?Il intreaba ea,evitand sa-l priveasca si incercand ca vocea sa-i sune calma,chiar daca sangele ii fierbea in vene si nervi ii erau intinsi la maxim.
-Vreau doar o cafea.spuse el,nu prea multumit de atitudinea indiferenta a Bellei.Se astepta sa tipe,sa-i arunce tava in cap,sa-i paseze replici dure.Insa ea se intoarse nepasatoare ne dand semne ca ar fi enervata,asta il enerva pe Edward.
Trantise usa cu putere ,apoi se duse si se asezase pe pat,oftand.Fata asta era o anomalie pentru el.Nu stia de ce,dar il deranja rau ca ea se purta cu indiferenta.Dupa cateva minute,auzi o bubuitura in usa,inima incepu sa-i bata ca o dementa.Se ridica de pe pat si se deplasa spre usa. Apoi o deschise, crezand ca va da de chipul Bellei, isi afisa zambetul sau specific.Dar ii pieri imediat,se dadu un  pas in sapate facandu-i loc Lissei.Aceasta i se arunca in brate,lipindu-si buzele pline de luciu cu aroma de cirese ,de ale lui.Edward nu avea chef de blonda-lipitoare,dar nici nu o indeparta.O cuprinse in brate si adanci sarutul,impleticindu-si mainile in parul lung si ondulat al Lissei.Edward abia o auzise pe Bella dregandu-si vocea.Acesta o impinse usor pe blondina,si o privi pe fata care semana cu un inger,statea in fata usii  cu tava  in maini si holbandu-se la ei ingretosata.,,Nu mai inger nu e.."Gandi el amuzat.
-Cafeua ceruta.spuse ea scarbita,si ii  intinse tava.El o lua incet,ii atinse mana din greseala.Simtise cum un curent ciudat ii traversa corpul,isi trase mana imediat.Bella nu baga de seama intamplarea,dar Edward era uimit si  speriat in acelasi timp.Simtea ca si cum mii de ganganii ii misunau in stomac,se infiora la senzatia neplacuta.
-Du-te si pregateste-te mai repede,nu vreau sa ajung maine la firma!se rastise el,ea pleca imediat de parca asta ar fi si vrut sa auda.Dar el nu asta dorea sa se fi intamplat,dorea cu ardoare ca ea sa i se opuna,sa-l ameninte sau sa faca ceva...
In schimb tot ce primea Edward era doar nepasare.Frustrat pana peste cap se intoarse sa o priveasca pe Lissa,care il privea amuzata.
-Acum mai nou o cari dupa tine la firma?il intreba ea cu vocea ei mieroasa.Edward se incrunta la intrebarea stupida venita din partea blondinei.Ii se adresa iritat:
-Mai nou te bagi si in afaceri?
-Dar, dragule,ce treaba are ea cu afacerile tale?il intreba blonda din ce in ce mai curioasa
-Lissa,de cand  te intereseaza pe tine ceea ce fac eu?
-Las-o balta,se vede clar ca ti s-au aprins calcaile dupa proasta asta.Ii arunca o privire cercetatoare.-Si nu cumva sa negi!Il atentiona ea.Edward deschise gura fiind gata sa-i serveasca o replica nu prea draguta dar,Lissa se apropie de el si isi puse degetul aratator pe buzele lui reducandu-l la tacere.
-Stii ce?Chiar nu-mi pasa,tu esti al meu iar daca gandacul asta imi va sta in cale ,il calc in picioare.vocea ei sunase amenintatoare.Dar Edward o privea nepasator.Isi retrase degetul si isi presa buzele lipicioase de ale lui .Acesta o impinse infuriat,aceasta  incepuse sa rada:
-Edward,nu stiu cum dar tu chiar te-ai indragostit de o servitoare.Lissa il privi amuzata,apoi ii oferi o bezea prin intermediul aerului si iesi din camera.Edward se prabusi pe un fotoliu,incapabil sa se mai gandeasca la altceva.Cuvintele pline de venin a scorpiei de Lissa i se roteau in minte precum o ruleta.Nu erau adevarate,pur si simplu nu puteu fi adevarate.
Dupa 15 minute,Edward se afla in aceasi masina cu o Bella enervant de tacuta.Statea la distanta de el,privind absenta prin fereastra limuzinii.Ce avea fata asta de il facea sa se simta atat de confuz?Il vezuse cu numai aproximativ 10 minute ,pe tipul ala slabanog si blond cum se holbase la ea,si parca ii veni sa-l stranga de gat.Edward observa ca era imbracata intr-o pereche de pantaloni negrii si o bluza albastra care ii scotea in evidenta ochii ciocolati.Era frumoasa.Isi scutura capul luandu-si privirea de la ea si incercand si el sa se uite pe fereastra.Dar ceea ce vedea,nu-l ajuta deloc,pentru ca o pereche de ochi ciocolatii il inebuneau.Ajunsese la firma impreuna,Bella il urma pana la lift.Intrara amandoi  si asteptara ca liftul sa urce pana la etajul 15.Un zgomot puternic,o facu pe Bella sa tresare,apoi liftul se bloca brusc.
-Ce-a fost asta?Intreaba ea speriata.Edward a apasat pe unul dintre butoane,Bella nu vazu pe care,dar stia clar ca nu se intamplase nimic dupa aceea.Edward se intoarse sa o priveasca.Bellei nu-i placea privirea lui.
-S-a blocat.spuse el usor amuzat
-Iti bati joc de mine?Aceasta batu cu pumnii in usa liftului strigand dupa ajutor.
Edward se aseza intr-un colt chicotind.
-Asta nu ajuta!spuse el glumet-Suntem blocati exact intre etajele 13-14,nu cred ca o sa auda cineva urletele tale!
-O,minunat!Stii asta ar fi fost un vis minunat daca in locul tau acum ar sta Brad Pitt,nu tu!spusese ea enervata pe lipsa ei de noroc.
-Ooo,cineva a prins glas!Spuse Edward ridicandu-se deodata,Bella se indeparta de el.
-Uite ce e,daca tot o sa stam o vrem aici,ce ai zice sa-mi faci un serviciu si sa-ti inchizi...Dar nu apuca sa-si duca fraza pana la sfarsit ca Edward isi lipi buzele de ale sale.

Capitolul 4-Partea I

a Secret intunecatb
(PARTEA I)
Elena.Pov.
-Grabita?Precum un copil surprins facand o prostie,am lasat privirea in jos,incercand sa inventez o minciuna cat de cat credibila,ca sa pot iesi din acesta incurcatura.
-O sa trec peste faza asta,fiindca si asa esti intr-o situatie de rahat.Oops!Poate nu ar trebui sa folosesc acest cuvant in preajma unei fiinte atat de fragile.Pronuntase cuvintele cu un ton in care se regasea o tona de ironie.
-Nu sunt fragila!Si sa stii ca nu ma deranjeaza limbajul unei maimute.am spus eu zambindu-i dulce si facandu-i cu ochiul.Se incrutase usor,apoi zambi satisfacut cand imi spuse:
-O, cateluso ,dar ingerii nu sunt maimute,pareai atat de fermecata si...
-Imi pare rau,e vina mea.Zambetul ii crescu si mai mare,umflandu-se in pene isi baga mana in par,gandind-se  probabil ca ii voi spune ceva formidabil.-E o jignire mare la adresa maimutelor,ar fi crud din partea mea sa le compar cu unul ca tine.Ele sunt  fiinte dragute spre deosebire de un srigoi care ar fi in stare se devoreze un oras intreg,pentru propria distractie.Serveste asta,devorator de oameni ce esti!Se pare ca intepatura mea ,il dezumflase complet,iar fata lui demonica iesi la suprafata:
-Te avertizez sa ai grija.Isi retrase coltii,apoi s-a dat cativa pasi in spate,incercand sa se calmeze.
-Acum ca am terminat cu treburile copilaresti,sa trecem la lucruri serioase.imi spuse el,uitandu-se la mine cu o privire de gheata.-Nu ar trebui sa iesi din incaperea asta.Ai avut noroc,Daniel putea sa nu fie atunci acasa, iar acum puteai fi moarta.
Nu se feri sa pronunte acel cuvant ce mie imi dadea fiori pe sira spinarii.Puteam fi moarta,bine punctat.
 Dar asta nu inseamna ca nu pot ajunge moarta.Sa nu uitam ca sunt un varcolac intr-o casa plina de demoni.
-Eu vreau sa plec de aici.Nu ar fi lucrurile mai usoare daca eu mi-as lua talpasita?am intrebat eu ,inaintand spre el.
-Ei bine,daca ai pleca de aici,nu ai ajunge prea departe.Nu te-as sfatui sa iesi din casa daca vrei sa ramai in viata.Mi-a facut cu ochiul si mi-a zambit precum facusem eu cu cateva minute in urma.
-Si atunci am sa raman pentru o eternitate aici?Captiva in camera asta,am aratat cu mana spre camera mea,traindu-mi viata precum un prizonier si temandu-ma in fiecare clipa pentru viata mea?Sper ca glumesti,daca iti imaginez ca voi sta cu mainile in san,lasandu-mi viata in mainile unor demoni!
-Din partea mea poti sa pleci si acum...Dupa ce ai iesi din aceasta locuinta e ca si cum ti-ai lipi un bilet pe frunte cu,, OMOARA-MA!".Si nu sunt putini cei care vor sa-ti ia viata!Dar ce-mi pasa mie de soarta ta?A,da mai nou sunt dadaca!vocea sa era inundata in sarcasm.
-Sunt suficent de mare incat sa-mi port singura de grija,asa ca nu am nevoie de serviciile tale.i-am replicat  eu trimitand fulgere cu privirea in directia lui.
-Spunei,asta lui Daniel....Acum,noapte buna,sper sa dormi tare bine!Mda si un fraier si-ar fi dat seama auzindu-i vocea ca defapt dorea contrariul. M-a impins usor spre usa.
-Da,sigur voi dormi!i-am spus pe un ton sceptic,apoi am intrat in camera,ne aruncandu-i nici o privire demonului cu ochi albastri.Deci,acum eram pazita de el,la ordinul lui Daniel.Dar de ce?Adica,Damon parea tare neincrezator in privinta lui.Probabil ca Daniel e un fel de lider al demonilor.Dar asta nu ma opreste sa-mi pun nenumarate intrebari,ale caror raspunsuri nu le voi afla prea curand.Totusi,de ce m-ar apara Daniel?
Oh!Cat imi displac demoni!Vreau sa trimit departe aceste ganduri legate de ei.M-am asezat pe pat,lasand lacrimile sa curga pe obraji.Lasand toate amintirile cu Adrian si familia mea sa danseze in mintea mea si sa-mi aline suferinta.Ma simt parasita in acesata lume demonica.Am apucat una dintre pernele ce erau pe pat si mi-am ingropat fata in ea,incepand sa vars lacrimiri amare.Intr-un final am cazut prada somnului.
Autor.Pov.O bataie usoara in usa,a facut-o pe Elena sa  deschida ochi si sa se ridice alarmata din pat.
Pe usa a intrat nimeni alta decat Caroline.Frumos aranjata,si imbracata intr-o rochie de culoarea smaraldului,blonda tinea in mana o tava pe care se afla micul de jun al Elenei.Cu un zambet orbitor pe chip,o saluta pe Elena,apoi puse tava pe o masuta.
-Ai plans.Desi Caroline nu o intrebase,ci afirmase acest lucru, ea ii raspunse:
-Da.Vocea ei era usor ragusita.
-Nu o sa intreb care este motivul,pentru ca il stiu foarte bine.Ai putea sa iei micul de jun mai repede,deoarece Daniel vrea sa vorbeasca cu tine,inainte de a pleca sa ii ajute pe ceilalti...Caroline se opri brusc,dandu-si seama ca vorbea cu pareti si ca Elena se intise pe pat acoperindu-si fata cu perna.
-O,bun!Acum mai nou vorbesc singura!Caroline s-a apropiat cu pasi repezi spre patul in care Elena inca lenevea.O  apuca pe bruneta de brat si o scutura incet.Elena si-a luat perna de pe fata.Bosumflata se redicase in sezut,privind-o pe Caroline cu o privire nu tocmai prietenoasa.
-Trebuie sa mananci repede,si ar fi bine sa faci si un dus.a spus aceasta asezandu-se langa Elena pe pat
-De ce vrea sa ma vada tipul ala?Elena  era ingrozita de gandul ca ea ar putea sa poarte o discutie cu acel demon,acelasi care maturase pe jos cu unul dintre ,,prietenii" lui.Nu prea parea genul care sa fie inconjurat de prieteni, era crud.Chiar era infricosator,felul in care isi injunghiase un cunoscut pentru ca sa-i salveze viata ei,unei straine.Era frustrant,modul cum alte intrebari isi faceau aparitia in mintea ei dar nici un raspuns nu izbuti sa apara.
-De parca eu stiu de ce ciudatul ala vrea sa vorbeasca cu tine!Caroline paru usor iritata de intrebarea Elenei.Aceasta o analiza cu privirea,simtea din nou acel balon invizibil care o inconjura pe Caroline,era mai puternic acum.Elena credea ca blonda folosea magia ca sa ascunda ceva.Ceva care era probabil foarte important.Acel ceva ii trezise intersul Elenei,dar nu avea sa intinda coarda astazi,blonda parea deja foarte tensionata.
-Ai putea sa-mi spui ceva despre el?a intrebat Elena,luandu-si privirea de la Caroline.
-Sa spun ce?Ca are o piatra in loc de inima,ca prin venele lui curge apa rece ca gheata,ca e un egoist,un arogant si il intrece pe regele fatarnicilor Damon, in ipocrizie.Elena stia ca era periculos acel strigoi,dar se pare ca  lui Caroline ii facuse ceva foarte rau pentru ca atunci cand spunea acele cuvinte despre el o facea cu o furie de nedescris.
-Sa inteleg ca nu e chiar atat de galant pe cat vrea sa para.Caroline pufni si incepu sa rada impreuna cu Elena.In tip ce blondina ii mai povesti anumite lucruri legate de demoni pe care Elena a avut neplacerea sa-i cunoasca,acesta isi manaca micul de jun linistita.A facut un dus si apoi se schimbase in hainele aduse de Caroline.Ii statea bine iumbracata in rochie,asa ca,Caroline ii aduse o rochie safirie si o pereche de sandale albe.Iesi din dormitorul ei,insotita de blonda.Holul parea mai aglomerat astazi,Caroline ii soptea ca nu avea de ce sa-si faca griji in privinta lor.Se holbau la ea,mai ales un vampir cu parul negru si ochii albastri asemanatori cu ai varcolacul din visul sau.Neil statea rezemat de perete si discuta nonsalant cu Daniel,precum cei mai buni prieteni,ca si cum ieri nu s-ar fi intamplat nimic si nu ar fi fost la un pas de moarte.Elena il privea infiorata pe demonul cu ochii verzi,care acum isi luase privire de la Neil  pentru a o privi pe ea.Pentru o secunda avea sentimentul ca ramase singuri,iar ceilalti se evaporasera.Isi inchise ochi infuriata,iar sentimentul disparu.
-Haide!Caroline o trase de mana prin multimea de strigoi care se holbau la ea precum la o ciudatenie.
Chiar daca acum statea in fata lui,Daniel nu isi luase privirea insistenta de la ea.
-Buna, Elena!Vocea lui era melodioasa,iar Elena se zapacise  cand dadu cu ochii de cele doua smaralde,care o priveau cu atata staruinta.
-Buna.spuse ea aprope automat,inca vrajita de privirea lui.Caroline parea ca ar fi gata-gata sa sara la beregata lui.Elena pur si simplu nu  intelegea ce era cu ea si de ce nu-si mai putea lua ochii de la el.
-Buna,micutule varcolac!Neil o saluta,afisandu-si dinti ascutiti intr-un zambet sclipitor,apoi isi duse o tigara la gura.Pe Elena o enerva terbil,ca nu stia la ce sa se astepte din partea lor.Din parte lor, creaturi care puteau avea si o mie de personalitati.O data putea sa-ti aprope-infinga o tepa de argint in inima si dupa sa te salute prietenesc.Da,clar cineva avea probleme grave si clar ea nu era acea persoana.
-Urmeaza-ma!i se adresase Daniel pe un ton autoritar.Caroline isi puse mana pe umarul ei,atunci pe Elena o cuprinse un sentiment de siguranta si fericire ca atunci cand se afla in bratele lui Adrian.Pornise hotarata pe urmele lui Daniel.Intrase in ceea ce parea biroul lui,o camera nu prea luminoasa,un perete era in intregime acoperit cu rafturi de carti,Elena privea uluita la minunatele tablouri ce impodobeau peretii negrii,dandu-le putina culoare.Daniel ii facu semn sa se aseze pe canapeau din piele negra.Se aseza usor,ceva ii transmitea o stare negativa.Daniel se facuse comod pe unul dintre fotolile din fata ei.
-O sa trec direct la subiect.Damon te-a gasit in padure,nu?
-Da.l-a aprobat ea
-Dar ce sa caute un vampir pur-sange intr-o padure unde se desfasura o lupta sangeroasa?privirea lui o analiza,Elena ii evita privirea arzatoare
-Am fost la vanatoare impreuna cu familia mea si a iubitului meu.
-Cam nepotrivit nu crezi?
-Nu am stiut,bine!Daca stiam ce a avea sa fie in padure,acum eram departe de tine si de locul asta!Elena il sageta cu o privire furioasa pe vampirul cu ochii verzi.
-Care este numele iubitului tau ?a intrebat-o el putin incordat
-Adrian Larsen.Expresia fetei i se schimbase brusc,iar zambetul sau arogant i se sterse de pe buze.Complet inexpresiv, cu exceptia ochilor, iar in spatele lor se petrecea ceva destul de inspaimantator.
-Asta o sa fie interesant.a soptit el ca nu mai pentru sine

Capitolul 7

Bella.Pov.
-E doar vina ta!am auzit vocea fratelui meu,parea enervat.Am deschis ochii,ma aflam in patul meu.Nu stiam ce se intamplase,eram atat de confuza ,iar capul ma durea groaznic.
-Ce se...am dat sa interb,dar m-am oprit cand  l-am observat pe Edward in fata usii.Arata diferit,parul lui era                    
mai ravasit decat ar trebui.Avea cearcane ,semn ca nu prea dormise,iar privirea lui ma analiza.Damon stand in stanga lui ii arunca priviri nu prea prietenoase.
-Deci,ai vazut,nu se simte bine.Acum,poti sa te cari?l-a intrebat Damon iritat.
-E casa mea.a spus acesta pe un ton neutru.Damon a deschis gura pentru ai pasa o replica tipica lui,dar i-am luat-o inainte.Daca nu-l opresc acum,s-ar putea sa se serveasca si altceva decat niste replici.
-Baieti,scuzati-ma ca va intrerup discutia,dar imi explicati  ce s-a intamplat cu mine?Pentru ca nu imi amintesc nimic.
-Asta nu s-ar fi intamplat daca ai fi acceptat sa mergi cu mine.A spus ingamfatul,Damon i-a atribuit o privire dusmanoasa.
-Nu ma face sa te iau la suturi.Am spus eu ca Damon ar fi in stare sa imparta si altceva decat replici,si cand spun altceva ma refer la pumni.
-Ai lesinat,apoi si-a afisat zambetul sau indracit,a continuat pe un ton ce arata cat de mandru este,in bratele mele.
Mda,epic.Nu prea mi-l imaginez eu pe Edward,incercand sa salveze o domnita aflata la ananghie.Nu imi vine sa cred ca am lesinat in bratele lui,cat de inoportun. Acum ca imi spuse asta ma simteam stanjenita.Daca e sa ma iau dupa felul cum ma priveste, cred ca asta a fost si ideea.O sitotie tare anapoda,credeti-ma nu e chiar dragut sa lesini in bratele uni tip infumurat precum el.Poate ca aceasta faza se potriveste perfect in filme,insa in realitate treaba e cat se poate de patetica,mai ales daca o sa-ti aminteasca tot timpul de acest lucru.Si cum il stiu eu pe domnul ,,Sunt perfect" asta se va intampla de nenumarate ori.Pana la urma ,mereu ajung intr-o situatie prosteasca cand e el prin preajma.
-Ai spus chesti.a spus amuzat.Situatia asta a depasit demult granita jenei,acum ma simteam precum un jurnal cu secrete rasfoit de un idiot,care va striga in gura mare ceea ce probabil indrugasem eu.Iar eu cred ca a fost ceva tare stupid si lipsit de noima.
-Nici nu vrei sa afli.Damon si-a pleznit fruntea cu palma,gest care confirma ca ,spusesem,,chesti"mai mult decat stupide.
-E rau?l-am intrebat,evitand sa-l privesc pe Edward care chicotea
Damon mi-a aruncat un zambet specifc lui,apoi mi-a raspuns:
-Ce iti spun cuvintele bratele sale puternice,luat pe sus si sa nu uitam...Damon a fost intrerupt de Edward,care se abtinea sa nu rada.
-Numele meu.Oh Edward...si-a pronuntat numele imitandu-mi vocea ,si-a pronuntat numele cu o voce irezistibila.De ce nu-mi aduc aminte nimic?Oare ce visasem incat sa scot asemenea idiotenii pe gura.
-Mda,sa nu uitam faptul ca l-ai facut idiot.a spus Damon venind spre mine cu un zambet demn de un inger.
Se pare ca nu toate cuvintele mele fusese penibile ,mai erau unele care ii loveau orgoliul de nedistrus a lui Edwrad,drept in plin.
-Pai stiu ce am visat.Am mintit eu ,zambindu-i diabolesc lui Edward.-Am visat ca aveam superi puteri si l-am omorut pe Edward.Stiti voi,i-am rupt bratele,l-am luat pe sus si apoi l-am lasat sa cada intr-o gropa plina de flacari.Apoi am fost cuprinsa de vinovatie si l-am salvat pe idiot.Aaa am vrut sa spun Edward.Buna poveste,dupa privirle lor sigur nu au crezut o iota.Macar am incercat.Edward arata ca si cum ar incerca sa se abtina ca nu cumva sa faca ceva necugetat.I-am zambit cat de mult am putut apoi i-am spus pe o voce ca cea pe care o folosise el cand isi pronuntase numele:
-Doar nu crezi ca am  visat altceva,nu?Adica..eu cu tine...Bleah!Zambetul ii disparu pentru o clipa,dar cat de repede i-a disparut pe atat de repede a aparut.
-Cum se face ca m-ai omorat apoi  m-ai salvat?a intrebat el ,amuzat ca ma prinsese cu mata-n sac.Mda,ar fi cam trebuit sa-mi dau seama ce scot pe gura.
-A fost un vis,tipule.In vise se intampla lucruri ciudate.I-am zambit lui Damon in semn de recunostinta.
-Cum spui tu.a spus acesta parand ofensat,apoi pe un ton rautacios mi se adresa:
-Acum am treaba,ar trebui sa-ti revi mai repede.Si cu acestea spuse iesi din camera mea.
-Cat de...
-Imbecil.a terminat Damon propozitia inceputa de mine
-Oh,nu-l suport!
-Mda,nici eu nu-l inghit.
-Cum se face ca am lesinat in baratele lui?l-am intrebat pe Damon.M-am ridicat in sezut,evitand durerea chinuitoare de cap.
-Se pare ca aveai febra mare,iar cand Edward te-a tras de mana i-ai cazut in brate.Trebuia sa fi vazut ce fata a facut,plus ca a crezut ca te prefaceai.
-Nu-mi aduc nimic aminte.
Brusc mi-am adus aminte de ce ii spusesem lui Damon.
-Fratioare,ce face draguta mea bucatarie.Zambetul ii pali.
-E ok.I-am aruncat o privire gen,,Iti bati joc de mine"?-Putin prajita,dar ok.
-Da,ok....M-am ridicat brusc,asta facand durerea de cap sa fie si mai insuportabila.Am inhatat o perna si am aruncat-o dupa el.Damon s-a ferit ,iar perna a aterizat pe podea.
-Ce i-ai facut bucatariei mele dragi,distrugator blestemat de bucatarii?
-Uite,Bella,am un cadou pentru tine!a iesit din camera mea repede.O sa vada el ce cadou am eu pentru el.M-am dat jos din pat si  am inaintat spre usa,am iesit.Am lut-o pe scari,dar Damon se miscase rapid.L-am vazut intrand  in casa,cu ceva alb in mana.Waw!Un catelus,alb si dragut.Nu am putut sa ma abtin asa ca am alergat rapid si i-am luat catelul din brate.
-Ce dragut esti!Cine e frumos?am intrebat eu mangaind micutul catel,care tremura in bratele mele.
-Eu.a spus Damon,afisand  zambetul de,,Eu sunt Sexy!"Mi-am dat ochi peste cap,apoi am pupat animalutul dragalas.
-Multumesc pentru cadou,dar sa stii ca inca nu esti iertat.am spus eu.
-Oh,haide!Ti-am adus un catelus scumpic,merit sa fiu iertat!a spus el facand o fata pe care copii o fac cand isi doresc ceva foarte mult.Iar cum Damon este un copil putin mai mare,fata de catelus necajit  functioneaza.Din pacate pentru el ,eu sunt imuna.
-Nu te iert doar pentru un catelus.am spus eu si am mai pupat odata catelusul ,,scumpic".-Chiar daca este foarte dragalas!Oh,bine!Nu mai fa fata aia,jur ca-te pocnesc!Am spus eu vazand ca iar incepe sa se prosteasca.
Am mai petrecut ceva timp cu Damon si Elena.Am dicutat despre ce nume i-am putea pune dragutului catelus.Desi lui Damon nu i-a placut,mi-am numit catelusul Karl.Elenei i-a placut mult.Dupa ce am luat cina, Damon imi povestise ce se mai intamplase cat eu fusesem inconstienta.Apoi,mi-a fost greu sa ma despart de ei,mai ales ca aflasem de la o fata Luanne,ce lucra si ea in casa asta, ca Rose plecase urgent  in alt oras.Deci voi face pe cat posibil sa nu ies in calea diavolului Cullen.In timp ce o ajutam pe Luanne la bucatarie,aceasta mi-a spus ca Alice s-a dus la aeroport sa-si astepte varul.Iar Cullen nu fusese prea incantat cand a aflat ca varul sau avea sa-i faca o vizita..O alta persoana pe care ,Edward nu o inghite.
L-am luat pe Karl in brate,apoi am pornit spre camera mea.Am intrat in ea apoi l-am pus pe Karl pe pat,acesta s-a facut comod pe patura moale.Era atat de dulce.
Autor.Pov.Edward  nu dormise tota noaptea,cand isi inchidea ochii un chip angelic ii aparea si ii deschidea imediat ingrozit,era costient ca era Bella.Se gandea tot timpul la ea,iar asta il ingrozea.Nu o suporta pe fata asta pentru simplu fapt ca il facea sa simta confuz.Cand era prin preajma lui,isi simtea inima batand mai tare si avea ochi doar pentru ea.Era aiurea,ea avea un efect ciudat asupra lui,iar acest lucru il enerva cumplit.Il facea sa se simta slab.Colac peste pupaza mai venea si varul lui,care ii dadea batai de cap.Nu-l suporta pe acel ipocrit,era doar un fals.Tot ce spunea,tot ce facea avea un scop ascuns si evident rau.Asta s-a intamplat si in urma cu  cinici ani  cand  idiotul ii seduse prietena si il vorbise pe la spate.S-a dat enervat din pat,si si-a bagat mana in par frustrat.Se stradui sa alunge gandurile departe,dar o anumita fata isi facea aparitia in mintea lui.S-a grabit sa intre in baie si sa-si faca ritualul de dimineata.Poate ca un dus cu apa rece il va face sa se simta mai bine.
Se imbraca rapid,isi propuse ca azi sa o ignore pe Bella,astfel poate nu o sa ma aiba parte de sentimente ciudate.Iesi din camera apoi auzi un raset bine cunoscut.Provenea din camera ei,apoi el ii auzi vocea dulce:
-Ce zici,Karl scumpicule,iesim la o plimbarica?Edward simti cum un sentiment ciudat dar bine cunoscut ii facea sangele sa-i fiarba in vene.Sentiment identic cu cel pe care il simtise atunci cand o vazu pe Bella imbratisandu-l pe Damon.Insa acesta disparu imediat cand aflase ca era doar fratele ei.Dar cine naiba era Karl?Era normal sa aiba un iubit,la ce se gandea el?Gandul ca un anumit Karl,va iesi la o intalnire cu ea, il facu pe Edward sa se infurie si mai tare.S-a apropiat de usa,sa poata auzi mai bine.Era josnic ceea ce facea,dar sentimentul meschin il imbingea sa faca acest lucru.Dorea sa afle cat mai multe cu putinta.
-Cine te iubeste mult pe tine,dragutule.Edward era cuprins de invidie.Se surprinse dorindu-si ca ea sa i se adreseze lui asa,nu lui Karl.
-Karl!ii pronunta el numele cu o ciuda demonica.Cine era fata asta de il facea sa se simta asa?Se indeparta de usa ei si pleca imediat,senzatia provocata de cuvintele banele,il rodeau pe dinauntru pe Edward. Ba nu erau banale deloc,ci dincontra aveau un impact dezlantuit,care il facea pe Edward si mai incurcat decat era.A coborat scarile fulgerator,aprope izbindu-se de o menajera ce  urca scarile cu  o tava in mana.Se duse imediat in biroul lui.Se lipi de usa,o auzea pronuntand iar si iar acele  cuvinte prostesti pentru un alt barbat.Edward si-o imagina pe Bella in bratele unui barbat chipes,il vedea cum ii saruta buzele,si le imagina moi si dulci.Isi stranse pumni,acel barbat disparu iar acum cel ce o saruta era el.
,,Ce idiot!"gandi el si lovi cu pumnul in usa.
Bella se trezi bine dipsusa ,asa ca acum se pregatea  sa-l scoata pe catelusul ei jucaos la o mica plimbare in curte.Se gandi ca inainte de a deveni servitoarea idiotului,macar sa se distreze cu animalutul ei iubit.Se imbraca cu o rochita draguta alba si isi lua tenesii.Nu ii placea sa fie in pas cu moda, asa ca nu dadea o mare importanta hainelor.Stia ca era o catastrofa in privinta alegerei unei tinutei perfecte,la fel de mult cum era Damon in bucatarie.Isi lua  catelusul in brate,dar nu inainte de al mai pupaci de mai multe ori.Ii placea atat de mult blanita lui alba si pufoasa.Latratul lui o avertiza ca intrecuse masura cu pupicurile.Deschise usa  si dadu cu ochi de un tip,imbracat in negru cu parul lafel de negru si care parea tare infuriat.Batea cu putere in usa lui Edward,se pare ca nu o observase ca se holba ca o idiota  la el.Era tare dragut,avea ochii albastri si asa furios cum era,Bella observa ca era frumos.Catelul incepu sa latre,iar tipul o privi curios.
-O noua iubita?Edward asta..spuse el usor amuzat,analizand-o din cap pana in picioare.-Nu pari genul lui.vocea lui era dulce si placuta.
-Asta pentru ca nu sunt iubita lui.Spuse Bella,aruncandu-i o privire nu prea frumoasa tipului
-Ok.Atunci cine esti?a intrebat el curios
-Menajera.Edward ii raspunse,pe un ton batjocoritor aruncandu-i Bellei cu privirea sageti pline de ura.
Bella se enerva atat de tare la auzul vocei lui incat incepuse sa stranga,inconstieta,catelusul in brate.Il strangea  atat de tare incat,acesta a inceput sa se agite in bratele ei si sa maraie.Edward a privit catelusul ingrozit.Nu-i placeau animalele.Mereu aparea el sa o faca sa se simta prost.Si acum  reusise sa o umileasca in fata unui tip dragut.
-Menajera?!a intrebat tipul incurcat
-Derek,mai nou ai surzit?l-a intrebat Edward ,afisandu-si zambetul dracesc
-Nu ai tu norocul asta Ed,auzul meu e perfect. ii replica Derek
-Mda,nu prea am fost norocos in ultimul timp.Daca aveam un pic de noroc,poate ca erai calcat de o masina si acum nu mai erai aici.Dar ma bucur ca esti aici,astfel am satisfactia de a te calca chiar eu.riposta Edward pe un ton amuzant si rautacios.Derek nu se lasa mai prejos si ii spuse pe un ton plin de sarcasm:
-Primitor ca intotdeauna.Cat de dor mi-a fost de tine,nu-ti inchipui.
-Ba imi inchipui.Bella a inceput sa-si mangaie catelul enervata de atitudinea lui Edward ii scapa printre buze:
-Poate ca daca toata lumea ar puta fuste mini si ar avea parul blond,Edward Cullen ar fi multumit.Se adresase catelului in schimb fu auzita si de Derek si de Edward.
Edward se uita urat la ea.,,Nimic nou!"gandi ea.Iar Derek parea amuzat.Ii zambi,dar el se intoarse rapid.

Capitolul 3

aIntre vis si realitateb

Elena.Pov.M-am trezit stand in genunchi pe covorul alb din camera mea.In fata mea era o bucata de material      

rosu,l-am ridicat si sub el am observat un inel.L-am luat in mana,era din argint si avea o piatra neagra in forma de semiluna.Era dragut,probabil Rose l-a scapat din greseala atunci cand intrase in camera mea.M-am ridicat de pe covor,un urlet infiorator m-a facut sa scap micutul inel.Intr-o secunda ma aflam langa usa,inima imi batea nebuneste.Mi-am facut curaj si am deschis usa,am ramas blocata.O oglinda uriasa era in mijlocul unei paduri.Am facut un pas,atrasa parca de o forta misterioasa m-am apropiat si mai mult de ea.Am ramas pe loc socata, am observat ca pe langa imaginea mea in oglinda se regasea si reflexia unei creaturi uimitor de frumoase.Un  lup urias alb,se uita la mine.Ochii lui erau atat de frumosi,aveau o noanta de albastru neobisnuita.M-am intors instantaneu,dorind sa privesc creatura care ma atragea atat de mult.Dar nu era nimeni ,doar o multime de copaci.Am auzit niste zgomote ciudate.Perechi de ochi aurii se holbau la mine.Eram inconjurata de varcolaci.Isi tineau gurile suficient deschise incat sa le vad coltii albi si ascutiti si saliva care isi facea loc printre ei.Se apropiau de mine,tremuram de frica,parca simteam veninul cum patrundea in corpul meu,absorbind viata din mine incet si chinuitor.Scoteau sunete ingrozitoare si inaintau spre mine.Nu puteam face nimic,corpul nu-mi asculta comenzile.Sangele meu ii tenta,se holbau la mine,in ochi li se citea dorinta de a-mi sfasia pielea si a ma seca de sange.Ma simt precum o felie de pizza fluturata pe la nasul unei persoane aflate la cura.Urletele au fost acoperite de unul mult mai cutremurator,lupii negrii au impietrit,pintre ei isi facea loc o cretura inspaimantator de fermecatoare.Blana lui era atat de alba,ii eclipsa pe ceilalti lupi cu frumusetea lui.Lupii se fereau din calea varcolacului intr-o liniste perfecta.Se apropia de mine,nici macar nu ii privea pe ceilati lupi,intreaga lui atentie era indreptata spre mine.Surprinzator,nu-mi era teama in schimb cu cat se apropia de mine mai mult,ma hibnotiza si ma facea sa ma simt zapacita.A eliminat distanta dintre noi,a scos un marait de incantare apoi o lumina a inceput sa-i cuprinda intreg corpul.L-am atins,blana lui era atat de catifelata si pufoasa.Mi-am plimbat mana pe spatele lupului,incercand sa simt mai mult moliciunea blanii, a inceput sa straluceasca si mai tare.Ceilalti lupii au inceput sa urle,mi-am retras mana si lupul alb se schimbase int-o persoana.Nu-i puteam vedea chipul,era prea stralucitor.Am simtit o mangaiere usoara pe fata,lupul disparuse...
-Nu!m-am trezit strigand,intr-o fractiune de secunda m-am ridicat in picioare de pe fotoliu.A fost un vis.Usa se inchise imediat ce ma ridicasem de pe fotoliu,ce ciudat.M-am indreptat spre fereastra,realizand ca totul fusese un vis ciudat,simteam cum ma cuprinde spaima.Am devenit o cretura infricosatoare.Era noapte,cerul inca era acoperit de o patura de nori,imi doream atat de mult sa pot vedea stelele.Ma intreb daca ar trebui sa ma simt schimbata?Dar nu simt nimic nou la mine,doar starea asta de nesiguranta.Nu stiu sa controlez chestia asta,as putea sa ma transform orcand intr-o chestie paroasa ,cu gheare uriase si...Usa s-a deschis,m-am intors imediat,Caroline se holba la mine intr-un mod neobisnuit.Ceea ce ma face sa ma intreb daca nu-mi crescuse urechi de caine si nu-mi aparuse coada.Fara sa ma gandesc mi-am dus mana la urechi,am rasuflat usurata,erau neschimbate.
-Ce?am intrebat-o eu.Nu de alta dar incepeam sa ma simt ca o cine sitie ce ganganie studiata la un microscop.
-E uimitor...Caroline nu a mai continuat propozitia,totul s-a intamplat atat de rapid.Am avut timp doar sa ma intorc si sa intampin o umbra care a trecut prin fereastra,mii de cioburi au sarit in jurul nostru.Umbra s-a napustit asupra mea,am simtit cum intru in peretele opus la propriu.Umbra nu putea fi altceva decat un demon.Imi era imposibil sa-l fi oprit s-a miscat atat de rapid.
-Cum ai intrat aici,catea?vocea lui era dura,ma tinea captiva,avea mana strans incolacita in jurul gatului meu,iar in cealalta ce era  acoperita de tatuaje ciudate, avea o tepusa de argind care o tinea in dreptul inimii mele.Am tremurat usor,atunci cand am simtit argintul rece intepandu-mi incet si dureros carnea.Nu-mi puteam ridica capul astfel incat macar sa-l pot privii,trupul lui emana o raceala ce imi dadea fiori pe sira spinarii.Nu puteam sa tip,eram prea panicata.
-Nu conteaza.a spus pe un ton rece si plin de ura.Eram pregatita sa simt argintul strapungandu-mi inima,luandu-mi viata repede,terminad ceea ce incepuse acel varcolac in padure.O bubuitura puternica,il facu pe demon sa-mi dea drumul,m-am prabusit la picioarele lui,buimacita.Am inchis ochii,incercand sa-mi pun in ordine gandurile zapacite si sa ma dezmeticesc.Intr-o secunda ma aflam in cel mai indepartat loc al camerii,incercand sa-mi dau seama ce se petrece in dormitor si in ce pericol ma aflam.Tot ce vedeam era doar doua umbre miscandu-se cu o asemenea viteza incat ma nauceau si mai mult.O cautam cu privirea pe Caroline,dar nici urma de ea.Ceea ce mai ramasese din usa se afla  acum langa mine.Puteam pleca acum,dar nu as fi facut decat sa-mi grabesc si mai mult moartea.Cine stie cati strigoi se adapostesc aici,plus ca nu stiu cat de mare este cladirea in care ma aflu.Ar putea locuii aici zeci,sute, mii de demoni.
-Ce naiba te-a apucat?a intrebat vocea unuia dintre ei
O pocnitura si demonul ce ma atacase era acum tintuit de un altul exact in dreapta mea.Teapa ce cu cateva minute imi strpunse pielea,acum se afla in umarul tipului ce ma atacase.Demonul cel strangea strans de gat pe celalat s-a intors sa ma priveasca.Mi-a zambit strengareste si mi s-a adresat pe o voce dulce ca  mierea de albine:
-Nu e chair genul meu sa intampin o domnisoara in acest mod lipist de maniere.Dar se pare ca unii inca nu au invatat cum sa se comporte in preajma unei persoane de sex opus.S-a intors sa-l priveasca pe tipul ce avea un par negru ca pana corbului.Tipul ce mi se adresase,avea cei mai verzi ochi pe care i-am vazut in viata mea.Pareau infiniti.Parul lui era de culuarea nisipului,iar zambetul ala te facea sa-ti pierzi stapanirea de sine  de fiecare data cand te afli in  preajma lui.Da, era atractiv,ca orice demon de altfel.Complet irezistibili,dar pentru mine ei tot niste creaturi dezgustatoare si primitive raman,oricat de chipesi ar arata.
-Arzi in iad!tipul cu parul negru imi arunca vorbele cu o furie de nedescris,parca prin vocea lui cutremuratoare ar fi putut trimite mii de pumnale spre mine.M-a privit in ochi,apoi a ras atat de zgomotos,asta facandu-ma sa ma dau un pas in spate.Culoarea ochilor lui m-a infricosat,semanau atat de mult cu a varcolacului din visul meu,spre desosebire de varcolac ai demonului erau plini pana la refuz de ura.
-Neil,Neil,Neil...Barbatul cu ochii verzi ii rostea numele pe un ton dezaprobator.
- De ce dracu' nu lasi politeturile tale de rahat  pentru cineva care chiar le merita si ce zici sa o faci sa dispara pe asta?!a biciuit aerul vocea strigoiului, dura si plina de dusmanie.
-Pentru ca spre deosebire de tine eu nu ma las condus de o nenorocita de amintire!a tunat vocea ceilulat tip,trasaturile fetei i se schimbase,lasand demonul sa iasa la suprafata.La fel s-a intamplat si cu chipul celuilalt demon cand a strigat:
-Sora mea nu e o nenorocita de amintire!a incercat sa scape de bratul celuilalt tip,zabatandu-se violent sub forta cu mult mai mare a strigoiului cu ochii verzi.
-Poti te rog sa nu mai transformi moartea surorii tale intr-o drama de prost gust?l-a intrebat pe un ton neutru demonul, acum revenindu-si in fire.

-Daniel,Neil ce cautati aici?s-a facut auzita o voce atat de cunoscuta.
-Damon,ce dragut din partea ta sa ni te alaturi.Daniel,baiatul cu ochii verzi,il apuca brusc pe Neil,demonul ce cauzase atata zarva.Si-l impinse la podea,acesta cazu in genunchi in fata mea.Neil arata palid la fata,atunci am observat pumnalul infipt in pieptul lui.Am fost cuprinsa de spaima la vederea sangelui,ce se prelingea pe tricolu lui negru lansand o balta de sange.Manerul pumnalul era negru si am vazut o semiluna alba pe el.M-am lipit si mai mult de perete dorindu-mi sa ma fac invizibila.
-Daniel,ce naiba i-ai facut?Damon era aplecat spre corpul lui Neil,acesta gemea si scotea sunete infioratoare.
-Damon,nu esti in masura sa-mi pui intrebari.Nu crezi ca ar trebui sa-mi explici ceva foarte important.Daniel si-a luat privirea de la Damon,care se uita dezgustat la Neil,ce se zvarcolea pe podea,si mi-a zambit ca si cum ar fi cel mai bun prieten al meu.

-Tu ai ...a incercat sa spuna Neil,dar propozitia i-a fot intrerupa de sangele ce a inceput sa-i iasa din gura.Era atat de alb la fata,asta amitindu-mi din nou de culoarea varcolacului din vis,si ochii lui.Ma privea cu atata  manie,chiar si in stiuatia de fata el isi dorea moartea mea.Ceva m-a facut sa ma desprind de perete si ma apropi de corpul lui Neil.
-Ce faci?m-a intrebat Damon cand am ajuns langa el.
-Astept explicatiile,Damon.Daniel a inaintat spre noi ,aratandu-si coltii ascutiti intr-un zambet perfect.
-Pleaca...a tunat vocea lui Damon,a durat doar o secunda sa-mi dau seama ca mi se adresase mie.Dar nu m-am clintit din loc.Daniel a izbucnit in ras,ceea ce clar la scos din sarite pe Damon,deoarece acum il apucase pe strigoiul cu ochi verzi de gulerul camasii.
-Crezi ca daca vreau sa-i fac rau,nu pot?l-a intrebat Daniel pe un ton batjocoritor.Aruncandu-i o privire amuzanta il impinse cu usurinta pe Damon.
-Nu ma subestima Damon.Doar pentru ca-mi esti prieten nu inseamna ca nu pot sa te omor cu usurinta daca ma calci pe coada.Lasand la o parte discutia celor doi ,l-am privit pe strgoiul  din fata mea.Tinea ochii inchisi, arata ca un cadavru.Fara sa ma gandesc ,am apucat manerul negru al pumnalului si l-am tras din pieptul demonului.
-Perfect!a exclamat Daniel,am scapat pumnalul din mana cand am fost ridicata de la podea de Neil,ce isi recuperase puterile ca si cand nu ar fi patit nimic.
-De ce?a fost singura intrebare pe care a pronuntat-o inainte de a-mi da  drumu si de a se face nevazut.Am cazut in genunchi,tremuram de spaima.
-Lasul.a spus Daniel,apoi a facut cativa pasi spe mine,Damon l-a apucat de brat brusc.
-Ma asigur ca este bine,nu o omor Damon.Damon si-a retras mana,aruncandu-i o privire plina de neincredere.Daniel s-a apropiat de mine,apucandu-mi mana si ridicandu-ma de la podea.
-Te simti bine?m-a intrebat pe un ton calm si prietenesc,ca si cum nu ar fi dat de pamant cu un strigoi cu cateva minute in urma.Mi-am tras mana din a sa,apoi i-am raspuns pe un ton in care se gase o doza uriasa de dezgust:
-Nu ma simt bine.Vreau sa plec de aici cat mai repede,locul asta imi provoaca repulsie.Sunteti niste creaturi nemiloase si ingrozitoare.Am fost martura la prea multa cruzime,acum inteleg de ce suntem atat de diferiti de voi.Mi-am luat privirea de la podea infruntandu-le furia din priviri.Amandoi aveau ochii rosi si coltii coborati.Damon parea pierdut,nu stia de partea cui sa fie in cazul in care Daniel m-ar fi ranit.
-O sa ma omori?l-am intrebat incercand sa par dezinvolta
-Nu.raspunsul sau ma uimi,chipul ii revenise la normal.-Acum,in timp ce eu o sa am o dicutie cu Damon,tu ar trebui sa te schimi de rochia aia si sa faci un dus.Mi-a zambit apoi,m-a atins pe gat si mi-a soptit pe un ton mieros:
-Dragut tatuaj.M-am dat un pas in spate,tulburata de atingerea lui.A zambit satisfacut,apoi aruncandu-i o privire lui Damon,s-au facut nevazuti.Iar eu am ramas pe loc cu o minte facuta praf.Cine poate intelege aceste fiinte nebune?
-Hei,te simti bine?m-a intrebat Caroline,inainta incet spre mine.
-Nu.am raspuns,vocea imi era lipsita de vlaga.
-Esti ranita.Caroline era in fata mea,uitandu-se infricosata la ranile mele si la rochia acoperita de sange.
-O sa ma omoare.am spus eu,Caroline s-a apropiat de mine si m-a tras intr-o imbratisare.Mi-am pus capul pe umarul ei si am lasat lacrimile sa cada.Vroiam sa dau timpul inapoi,vroiam sa ma aflu in bratele iubitului meu,sa fiu in siguranta alaturi de el.
-Nu se va atinge nimeni de tine.a spus ea,retragandu-se din imbratisare
-Nu pot sta aici pentru o vesnicie,trebuie sa-mi caut familia.Alte lacrimi au iesit din ochii mei.
-Acum trebuie sa faci o baie si sa te schimi.Eu ma ocup de camera lui Damon.Apropo ar trebui sa arunci o privire in oglinda.Mi-a zambit cu caldura apoi m-a impins spre iesurea din camera lui Damon.Am dat cu o ochii de un hol lung,Caroline m-a luat de mana.
-Tremuri toata,ti-am spus ca nu o sa-ti faca nimeni nici-un rau.Am urmat-o incet pe Caroline,incercand sa nu scot nici-un sunet.Imi era teama ca cineva ar putea sa se furiseze si sa ma ucida.Am coborat cateva trepte si am intrat intr-o incapere plina cu accesori si haine pentru femei si barbati.
-Asaza-te acolo.m-am asezat pe sacaunul pe care mi-l aratase Caroline.Mi-a intins o pereche de pantaloni negrii si o camasa albastra.A cotrobait prin dulapuri si a scos la iveala o pereche cizme negre.
-Sa mergem,spre noua ta camera.Am iesit din incaperea cu haine ,si am inaintat spre un alt coridor,am observat pe cineva rezemat de perete,fuma.Era Neil.Am inghetat,pentru o secunda privirile ni s-au intalnit.
-Te rog spune-mi ca este doar o inchipuire.am soptit
-Stii, am auzul foarte fin.a spus acesta,uitandu-se la mine.A inaintat spre noi,Caroline s-a pus in fata mea iar Neil a ras.
-Nu-mi place sa raman dator,mai ales uneia ca tine.Asa ca te las in viata, astfel suntem chit.a spus acesta afisand un zambet apoi a disparut.
-De ce tot face asta?am intrebat eu
-Ii place sa se dea in spectacol.a raspuns Caroline amuzata.Am intrat in noua camera,Caroline mi-a luat hainele din brate si le-a pus pe pat apoi m-a impins spre baie.Am inchis usa,m-am privit in oglinda,aratam groaznic.Pe gat am zarit un lup rubiniu.Mi-am pus palma pe el,incercand sa vad daca se putea lua.Dar nu,lupul ramase pe gatul meu.Ce ciudatenie mai este si asta?Mi-am facut repede un dus,ranile mi s-au vindecat rapid.Am lasat apa calda sa-mi resfete trupul,am incercat sa trimit gandurile negative departe.Un esec total.Am iesit din baie infasurata intr-un prosop alb.M-am imbracat rapid,Caroline imi facuse rost si de lenjerie intima.Am aruncat o privire ceasului de pe noptiera,era trecut de ora 22:00.Trebuia sa plec de aici cat mai repid cu putinta.Nu pot ramane aici,nu sunt in siguranta.Am iesit din camera.M-am lovit de cineva.Si uite asa planul meu s-a dus pe apa sambetei.In fata mea statea Damon,privindu-ma suspicios.Ce noroc pe capul meu!

Capitolul 6

Bella.Pov.
Am simtit un miros puternic de spirt,am deschis ochii.Am intalnit niste ochi mari, caprui si ingrijorati,era Alice sora afurisitului de Cullen.Ce cauta aici?
-Hei,te simti bine?Ce e in capul meu?Normal ca nu te simti bine.Cum ai ajuns aici?Edward,e vinovatul?Jur cand...
-Ma simt bine.Am spus eu automat,punand capat bombardamentului cu intrebari ,ceva imi spune ca avea sa mai vorbeasca un timp.Am clipit des incercand sa ma acomodez cu lumina puternica ,ce imi irita ochii.
-Esti ranita?Alice ma studia cu privirea.
-Sunt ok.
-Esti uda.Trebuie sa mergem mai repede acasa.Jasper vrei te rog,sa o ajuti pe Bella?Un tip blond,s-a aplecat si mi-a zambit.Era dragut.Mi-am adus aminte de cearta lui Alice cu Edward,deci el este baiatul pe care nu-l suporta Cullen.Daca nu ai puterea lui Rose si nu porti o fusta mini ca a Lissei,nu ai sanse sa fi placut de Edward.Bine,de Rose mai mult ii este frica si este sora lui.
-Sigur. vocea lui Jasper m-a adus in prezent,scotandu-ma din gandurile mele.Pe bune,de cand ma gandesc eu la preferintele lui Cullen fata de anumite persoane?Am inceput sa tremur,hainele mele  erau fleasca,iar parul mi se lipea de fata.Cum de ajung mereu uda si murdara?A,stiu raspunsul.Cam de cand am cunoscut un capcaun insuportabil si pe deasupra e si plind de aiere. Jasper m-a ajutat sa ma ridic.Se pare ca m-am pierdut rau in padure,daca nu ma gaseau?Aveam sa mor mancata de vreo creatura a paduri.M-am infiorat la gandul acesta.
-Baiatul ala nu o sa se maturizeze niciodata?a intrebat Jasper.
-Ce o sa-i fac cand ajung acasa!Jur o sa-l distrug!a spus Alice clar enervata.
-Pot sa merg si singura.am spus eu,Alice m-a apucat de bratul liber.
-Sigur?Alice m-a privit neincrezatoare
-Da.Cei doi mi-au eliberat bratele.Chiar ma simteam bine.Am inceput sa merg in urma lor,Alice vorbea intruna despre ce o sa pateasca Cullen.
-Cum de a-ti ajuns in padure?am intrebat eu incercand sa o fac pe Alice sa taca,pentru ca daca continua asa,aveam sa lesin iar.Cum poate o persoana sa vorbeasca atat?Desigur,spre deosebire de fratele ei care e asemeni unui junghi,ea este foarte draguta.
-S-a stricat masina  cand am intrat pe drumul ce duce spre casa.Iar cum era foarte aproape am luat-o prin padure.mi-a raspuns Jasper.
-Tu cum de ai ajuns in padure?m-a intrebat Alice apoi a ramas putin in urma ,astefel ajungand langa mine, ma miscam cu viteza melcului.Incercam pe cat posibil sa nu cad si sa-mi sparg capul.Si asa ma simt penibil.
I-am povestit lui Alice ceea ce mi s-a intamplat,de cate ori ma auzea pronuntand numele Edward,incepea sa-mi spuna ceea ce o sa-i faca.Se pare ca Edward are mari probleme.Alice mi-a spus ca Rose il face praf deja,iar ea o sa se ocupe de ramasite.Sincera sa fiu zambetul  pe care la afisat Alice cand a spus asta,m-a bagat in sperieti.As fi ipocrita sa spun ca imi este mila de el,o sa primeasca o adevarata lectie.Dar asta ma nelinisteste,o sa se comporte si mai rau cu mine...Asta o sa fie asa de rau!Am zarit ,,palatul" ,iar mirosul trandafirilor trimitea gandurile despre Cullen departe.Am intrat in casa,apoi condusa de Alice am intrat in camera de zi.Am fost intampinata de Elena,care s-a aruncat in bratele mele.
-Esti bine?
-Sunt ok.am raspuns.
-O,sigur nu o sa mai fi atat de bine.Elena s-a intors sa-l priveasca pe cretinul de Edward,care statea la baza scarilor ,cu tentativa aia de zambet arogant pe fata , incepeam sa inteleg ca probabil aceea era expresia lui obisnuita.Apoi s-a uitat la mine,ochii lui aruncau mii de fulgere spre mine.
-Tu cine mai esti?Vocea dragutului meu frate,s-a facut auzita.Doamne, ce mult ma bucur ca au venit aici!Elena s-a retras iar eu m-am dus direct spre Damon,care il ardea cu privirea pe Edward.L-am strans in brate.I-am soptit la ureche:
-Daca vrei sa ramai in viata,spune-mi ca bucataria mea este bine...Am simtit un brat pe umarul meu,m-am intors.Edward se uita incurcat la Damon.
-As putea sa-ti pun aceeasi intrebare dar acum sunt ocupat cu rezolvarea unei probleme.Mi-a aruncat o privire ucigatoare,nici urma de zambetul lui cretin pe chip.M-a apucat brusc de incheietura mainii,si m-a tras dupa el.
-Hei,ce faci?a intrebat Damon,enervat de atitudinea idiotului.
-Imi rezolv problema.a spus acesta pe un ton rece,punand accent pe cuvantul problema.
-Da-mi drumu!am spus eu,incercand sa-mi trag mana din ghearele lui.
-Edward!am auzit-o pe Alice.Dar acesta ma trase atat de rapid intr-o camera.Mi-a dat drumul la mana si  a incuiat usa.Ma simt captiva  ca in cusca unui leu.Am aruncat o privire la incheiatura,era rosie.S-a intors spre mine,m-am uitat in camera.Era un birou.Am auzit bubuituri in usa.
-Edward,te omor!am auzit vocea lui Alice
-Nu o sa  ai ce ucide ,atunci cand o sa termin cu el.voce lui Damon ,mi-a dat fiori pe sira spinarii.Edward s-a intors spre mine,se uita la mine exact cum se uita un sarpe la prada sa.Am ramas pe loc,am tras aer adanc in piept.Am incercat sa-mi fac curaj.Ce putea sa-mi faca?
-Eu..am inceput eu,vocea mea se pierdu,atunci cand bratele sale puternice,m-au luat pe sus.Inima mea a inceput sa-mi bata cu putere.Cu o mana a azvarlit totul de pe birou,apoi m-a asezat cu fundul pe el.Si-a pus bratele de o parte si de alta a mea.Chipul lui era atat de aprope de fata mea.Privirea sa era arzatoare si plina de furie.Il priveam uimita,nu puteam sa spun nimic.Asteptam ca dintr-un moment in altul sa inceapa sa strige si sa...
-Cine este ala?Ce?Am ramas perplex,in loc sa urle la mine,sa ma faca in toate felurile,el m-a intrebat de Damon.
-Damon.i-am raspuns simplu.
-Are o legatura cu tine?
-Acum mai nou,ma interoghezi?l-am intrebat ,brusc s-a apropiat si mai mult de mine.Nasul lui aprope il atingea pe al meu.
-Are sau nu?m-a intrebat cu o voce neutra,ii simteam respiratia calda pe fata mea.
-Da,pot sa jur ca am vazut ceva schimbandu-se in privirea lui,e fratele meu.am adaugat eu fara sa ma gandesc.Edward si-a luat mainile de pe birou si a inceput sa rada.Iar eu il priveam ca si cand ar fi purtat tutu de culoare roz si facea piruiete.
-Ce?l-am intrebat eu ofticata.Am sarit de pe birou.
-Trebuie sa te schimibi.Hai!m-a luat de mana si m-a condus spre o alta usa.
-Unde ma duci?l-am intrebat,zambetul enervant a aparut din nou.
-In camera ta.Mi-am tras mana din a lui.
-Fraiere,iesirea e pe acolo.am spus eu si am aratat spre usa pe care intrasem.
-Sa stii ca nu vreau sa fiu decapitat.a spus el si mi-a servit un zambet smechereste.Edward Cullen,tocmai a ingnorat faptul ca l-am facut fraier?!Chestia asta ma baga in sperieti rau.
A deschis usa si am dat cu privirea de un hol lung.
-Urmeaza-ma!a spus el.De ce ma simt ca in filmele alea de groaza?Unde ma duce?Poate ar trebui sa strig!
Tot ce am putut scoate pe gura a fost:
-Casa asta e mare!Edward si-a dat ochii peste cap,apoi m-a apucat de mana din nou.Am mers pe holul,care era foarte lung,apoi am dat de o scara.Am urcat-o in liniste.Eu inca mai cred ca ar trebui sa fug si sa tip cat ma tin plamanii.Am ajuns pe un hol mai mic.
-De ce mai adus pe aici?
-Ti-am spus ca nu vreau sa ajung decapitat.Am inceput sa rad.M-a strans mana tare,asta facandu-ma sa incetez sa mai rad.Am intrat pe o alta usa,si am ajuns in camera lui...Sau dulapul lui!E mai mare ca propria-mi camera!Edward m-a tras dupa el si m-a facut sa-mi iau ochii de la multimea de ceasuri care se vedeau intr-o vitrina.Pariez ca unul singur valoreaza mai mult decat casa mea si a lui Damon.
Am iesit din dulap,un tipat m-a facut sa tresar.
-Lissa.a soptit Edward
-Edward!Ce cauta ea aici?De ce ai iesit cu ea din dulap?Am izbucnit in ras,iar Edward a ras si el.M-a surprins  chestia asta,cred ca ascunde ceva.
-Ce?Acum am ajuns si bufon?a tipat ea.-Gata,Edward eu plec,mi-a ajuns de tine!
-Te ajut cu bagajul?a intrebat el amuzat
-Poftim?!
Ce naiba?El nu ar fi trebuit sa spuna asta.Inca ma astept sa tipe la mine.Asta ma face sa ma gandesc daca nu cumva este o inchipuire de a mea si inca ma aflu in padure lesinata.
...................................................................................................................................................................
Buna!Stiu ca este scurt capitolul,dar chair nu mai am inspiratie....Mereu mi se intampla chestia asta ,cand am timp liber de scris nu am inspiratie,iar cand o sa incep scoala si nu o sa am timp nici sa respir,atunci sigur inspiratia isi face aparitia...:S
Astept pareri!:*