Capitolul 3

aIntre vis si realitateb

Elena.Pov.M-am trezit stand in genunchi pe covorul alb din camera mea.In fata mea era o bucata de material      

rosu,l-am ridicat si sub el am observat un inel.L-am luat in mana,era din argint si avea o piatra neagra in forma de semiluna.Era dragut,probabil Rose l-a scapat din greseala atunci cand intrase in camera mea.M-am ridicat de pe covor,un urlet infiorator m-a facut sa scap micutul inel.Intr-o secunda ma aflam langa usa,inima imi batea nebuneste.Mi-am facut curaj si am deschis usa,am ramas blocata.O oglinda uriasa era in mijlocul unei paduri.Am facut un pas,atrasa parca de o forta misterioasa m-am apropiat si mai mult de ea.Am ramas pe loc socata, am observat ca pe langa imaginea mea in oglinda se regasea si reflexia unei creaturi uimitor de frumoase.Un  lup urias alb,se uita la mine.Ochii lui erau atat de frumosi,aveau o noanta de albastru neobisnuita.M-am intors instantaneu,dorind sa privesc creatura care ma atragea atat de mult.Dar nu era nimeni ,doar o multime de copaci.Am auzit niste zgomote ciudate.Perechi de ochi aurii se holbau la mine.Eram inconjurata de varcolaci.Isi tineau gurile suficient deschise incat sa le vad coltii albi si ascutiti si saliva care isi facea loc printre ei.Se apropiau de mine,tremuram de frica,parca simteam veninul cum patrundea in corpul meu,absorbind viata din mine incet si chinuitor.Scoteau sunete ingrozitoare si inaintau spre mine.Nu puteam face nimic,corpul nu-mi asculta comenzile.Sangele meu ii tenta,se holbau la mine,in ochi li se citea dorinta de a-mi sfasia pielea si a ma seca de sange.Ma simt precum o felie de pizza fluturata pe la nasul unei persoane aflate la cura.Urletele au fost acoperite de unul mult mai cutremurator,lupii negrii au impietrit,pintre ei isi facea loc o cretura inspaimantator de fermecatoare.Blana lui era atat de alba,ii eclipsa pe ceilalti lupi cu frumusetea lui.Lupii se fereau din calea varcolacului intr-o liniste perfecta.Se apropia de mine,nici macar nu ii privea pe ceilati lupi,intreaga lui atentie era indreptata spre mine.Surprinzator,nu-mi era teama in schimb cu cat se apropia de mine mai mult,ma hibnotiza si ma facea sa ma simt zapacita.A eliminat distanta dintre noi,a scos un marait de incantare apoi o lumina a inceput sa-i cuprinda intreg corpul.L-am atins,blana lui era atat de catifelata si pufoasa.Mi-am plimbat mana pe spatele lupului,incercand sa simt mai mult moliciunea blanii, a inceput sa straluceasca si mai tare.Ceilalti lupii au inceput sa urle,mi-am retras mana si lupul alb se schimbase int-o persoana.Nu-i puteam vedea chipul,era prea stralucitor.Am simtit o mangaiere usoara pe fata,lupul disparuse...
-Nu!m-am trezit strigand,intr-o fractiune de secunda m-am ridicat in picioare de pe fotoliu.A fost un vis.Usa se inchise imediat ce ma ridicasem de pe fotoliu,ce ciudat.M-am indreptat spre fereastra,realizand ca totul fusese un vis ciudat,simteam cum ma cuprinde spaima.Am devenit o cretura infricosatoare.Era noapte,cerul inca era acoperit de o patura de nori,imi doream atat de mult sa pot vedea stelele.Ma intreb daca ar trebui sa ma simt schimbata?Dar nu simt nimic nou la mine,doar starea asta de nesiguranta.Nu stiu sa controlez chestia asta,as putea sa ma transform orcand intr-o chestie paroasa ,cu gheare uriase si...Usa s-a deschis,m-am intors imediat,Caroline se holba la mine intr-un mod neobisnuit.Ceea ce ma face sa ma intreb daca nu-mi crescuse urechi de caine si nu-mi aparuse coada.Fara sa ma gandesc mi-am dus mana la urechi,am rasuflat usurata,erau neschimbate.
-Ce?am intrebat-o eu.Nu de alta dar incepeam sa ma simt ca o cine sitie ce ganganie studiata la un microscop.
-E uimitor...Caroline nu a mai continuat propozitia,totul s-a intamplat atat de rapid.Am avut timp doar sa ma intorc si sa intampin o umbra care a trecut prin fereastra,mii de cioburi au sarit in jurul nostru.Umbra s-a napustit asupra mea,am simtit cum intru in peretele opus la propriu.Umbra nu putea fi altceva decat un demon.Imi era imposibil sa-l fi oprit s-a miscat atat de rapid.
-Cum ai intrat aici,catea?vocea lui era dura,ma tinea captiva,avea mana strans incolacita in jurul gatului meu,iar in cealalta ce era  acoperita de tatuaje ciudate, avea o tepusa de argind care o tinea in dreptul inimii mele.Am tremurat usor,atunci cand am simtit argintul rece intepandu-mi incet si dureros carnea.Nu-mi puteam ridica capul astfel incat macar sa-l pot privii,trupul lui emana o raceala ce imi dadea fiori pe sira spinarii.Nu puteam sa tip,eram prea panicata.
-Nu conteaza.a spus pe un ton rece si plin de ura.Eram pregatita sa simt argintul strapungandu-mi inima,luandu-mi viata repede,terminad ceea ce incepuse acel varcolac in padure.O bubuitura puternica,il facu pe demon sa-mi dea drumul,m-am prabusit la picioarele lui,buimacita.Am inchis ochii,incercand sa-mi pun in ordine gandurile zapacite si sa ma dezmeticesc.Intr-o secunda ma aflam in cel mai indepartat loc al camerii,incercand sa-mi dau seama ce se petrece in dormitor si in ce pericol ma aflam.Tot ce vedeam era doar doua umbre miscandu-se cu o asemenea viteza incat ma nauceau si mai mult.O cautam cu privirea pe Caroline,dar nici urma de ea.Ceea ce mai ramasese din usa se afla  acum langa mine.Puteam pleca acum,dar nu as fi facut decat sa-mi grabesc si mai mult moartea.Cine stie cati strigoi se adapostesc aici,plus ca nu stiu cat de mare este cladirea in care ma aflu.Ar putea locuii aici zeci,sute, mii de demoni.
-Ce naiba te-a apucat?a intrebat vocea unuia dintre ei
O pocnitura si demonul ce ma atacase era acum tintuit de un altul exact in dreapta mea.Teapa ce cu cateva minute imi strpunse pielea,acum se afla in umarul tipului ce ma atacase.Demonul cel strangea strans de gat pe celalat s-a intors sa ma priveasca.Mi-a zambit strengareste si mi s-a adresat pe o voce dulce ca  mierea de albine:
-Nu e chair genul meu sa intampin o domnisoara in acest mod lipist de maniere.Dar se pare ca unii inca nu au invatat cum sa se comporte in preajma unei persoane de sex opus.S-a intors sa-l priveasca pe tipul ce avea un par negru ca pana corbului.Tipul ce mi se adresase,avea cei mai verzi ochi pe care i-am vazut in viata mea.Pareau infiniti.Parul lui era de culuarea nisipului,iar zambetul ala te facea sa-ti pierzi stapanirea de sine  de fiecare data cand te afli in  preajma lui.Da, era atractiv,ca orice demon de altfel.Complet irezistibili,dar pentru mine ei tot niste creaturi dezgustatoare si primitive raman,oricat de chipesi ar arata.
-Arzi in iad!tipul cu parul negru imi arunca vorbele cu o furie de nedescris,parca prin vocea lui cutremuratoare ar fi putut trimite mii de pumnale spre mine.M-a privit in ochi,apoi a ras atat de zgomotos,asta facandu-ma sa ma dau un pas in spate.Culoarea ochilor lui m-a infricosat,semanau atat de mult cu a varcolacului din visul meu,spre desosebire de varcolac ai demonului erau plini pana la refuz de ura.
-Neil,Neil,Neil...Barbatul cu ochii verzi ii rostea numele pe un ton dezaprobator.
- De ce dracu' nu lasi politeturile tale de rahat  pentru cineva care chiar le merita si ce zici sa o faci sa dispara pe asta?!a biciuit aerul vocea strigoiului, dura si plina de dusmanie.
-Pentru ca spre deosebire de tine eu nu ma las condus de o nenorocita de amintire!a tunat vocea ceilulat tip,trasaturile fetei i se schimbase,lasand demonul sa iasa la suprafata.La fel s-a intamplat si cu chipul celuilalt demon cand a strigat:
-Sora mea nu e o nenorocita de amintire!a incercat sa scape de bratul celuilalt tip,zabatandu-se violent sub forta cu mult mai mare a strigoiului cu ochii verzi.
-Poti te rog sa nu mai transformi moartea surorii tale intr-o drama de prost gust?l-a intrebat pe un ton neutru demonul, acum revenindu-si in fire.

-Daniel,Neil ce cautati aici?s-a facut auzita o voce atat de cunoscuta.
-Damon,ce dragut din partea ta sa ni te alaturi.Daniel,baiatul cu ochii verzi,il apuca brusc pe Neil,demonul ce cauzase atata zarva.Si-l impinse la podea,acesta cazu in genunchi in fata mea.Neil arata palid la fata,atunci am observat pumnalul infipt in pieptul lui.Am fost cuprinsa de spaima la vederea sangelui,ce se prelingea pe tricolu lui negru lansand o balta de sange.Manerul pumnalul era negru si am vazut o semiluna alba pe el.M-am lipit si mai mult de perete dorindu-mi sa ma fac invizibila.
-Daniel,ce naiba i-ai facut?Damon era aplecat spre corpul lui Neil,acesta gemea si scotea sunete infioratoare.
-Damon,nu esti in masura sa-mi pui intrebari.Nu crezi ca ar trebui sa-mi explici ceva foarte important.Daniel si-a luat privirea de la Damon,care se uita dezgustat la Neil,ce se zvarcolea pe podea,si mi-a zambit ca si cum ar fi cel mai bun prieten al meu.

-Tu ai ...a incercat sa spuna Neil,dar propozitia i-a fot intrerupa de sangele ce a inceput sa-i iasa din gura.Era atat de alb la fata,asta amitindu-mi din nou de culoarea varcolacului din vis,si ochii lui.Ma privea cu atata  manie,chiar si in stiuatia de fata el isi dorea moartea mea.Ceva m-a facut sa ma desprind de perete si ma apropi de corpul lui Neil.
-Ce faci?m-a intrebat Damon cand am ajuns langa el.
-Astept explicatiile,Damon.Daniel a inaintat spre noi ,aratandu-si coltii ascutiti intr-un zambet perfect.
-Pleaca...a tunat vocea lui Damon,a durat doar o secunda sa-mi dau seama ca mi se adresase mie.Dar nu m-am clintit din loc.Daniel a izbucnit in ras,ceea ce clar la scos din sarite pe Damon,deoarece acum il apucase pe strigoiul cu ochi verzi de gulerul camasii.
-Crezi ca daca vreau sa-i fac rau,nu pot?l-a intrebat Daniel pe un ton batjocoritor.Aruncandu-i o privire amuzanta il impinse cu usurinta pe Damon.
-Nu ma subestima Damon.Doar pentru ca-mi esti prieten nu inseamna ca nu pot sa te omor cu usurinta daca ma calci pe coada.Lasand la o parte discutia celor doi ,l-am privit pe strgoiul  din fata mea.Tinea ochii inchisi, arata ca un cadavru.Fara sa ma gandesc ,am apucat manerul negru al pumnalului si l-am tras din pieptul demonului.
-Perfect!a exclamat Daniel,am scapat pumnalul din mana cand am fost ridicata de la podea de Neil,ce isi recuperase puterile ca si cand nu ar fi patit nimic.
-De ce?a fost singura intrebare pe care a pronuntat-o inainte de a-mi da  drumu si de a se face nevazut.Am cazut in genunchi,tremuram de spaima.
-Lasul.a spus Daniel,apoi a facut cativa pasi spe mine,Damon l-a apucat de brat brusc.
-Ma asigur ca este bine,nu o omor Damon.Damon si-a retras mana,aruncandu-i o privire plina de neincredere.Daniel s-a apropiat de mine,apucandu-mi mana si ridicandu-ma de la podea.
-Te simti bine?m-a intrebat pe un ton calm si prietenesc,ca si cum nu ar fi dat de pamant cu un strigoi cu cateva minute in urma.Mi-am tras mana din a sa,apoi i-am raspuns pe un ton in care se gase o doza uriasa de dezgust:
-Nu ma simt bine.Vreau sa plec de aici cat mai repede,locul asta imi provoaca repulsie.Sunteti niste creaturi nemiloase si ingrozitoare.Am fost martura la prea multa cruzime,acum inteleg de ce suntem atat de diferiti de voi.Mi-am luat privirea de la podea infruntandu-le furia din priviri.Amandoi aveau ochii rosi si coltii coborati.Damon parea pierdut,nu stia de partea cui sa fie in cazul in care Daniel m-ar fi ranit.
-O sa ma omori?l-am intrebat incercand sa par dezinvolta
-Nu.raspunsul sau ma uimi,chipul ii revenise la normal.-Acum,in timp ce eu o sa am o dicutie cu Damon,tu ar trebui sa te schimi de rochia aia si sa faci un dus.Mi-a zambit apoi,m-a atins pe gat si mi-a soptit pe un ton mieros:
-Dragut tatuaj.M-am dat un pas in spate,tulburata de atingerea lui.A zambit satisfacut,apoi aruncandu-i o privire lui Damon,s-au facut nevazuti.Iar eu am ramas pe loc cu o minte facuta praf.Cine poate intelege aceste fiinte nebune?
-Hei,te simti bine?m-a intrebat Caroline,inainta incet spre mine.
-Nu.am raspuns,vocea imi era lipsita de vlaga.
-Esti ranita.Caroline era in fata mea,uitandu-se infricosata la ranile mele si la rochia acoperita de sange.
-O sa ma omoare.am spus eu,Caroline s-a apropiat de mine si m-a tras intr-o imbratisare.Mi-am pus capul pe umarul ei si am lasat lacrimile sa cada.Vroiam sa dau timpul inapoi,vroiam sa ma aflu in bratele iubitului meu,sa fiu in siguranta alaturi de el.
-Nu se va atinge nimeni de tine.a spus ea,retragandu-se din imbratisare
-Nu pot sta aici pentru o vesnicie,trebuie sa-mi caut familia.Alte lacrimi au iesit din ochii mei.
-Acum trebuie sa faci o baie si sa te schimi.Eu ma ocup de camera lui Damon.Apropo ar trebui sa arunci o privire in oglinda.Mi-a zambit cu caldura apoi m-a impins spre iesurea din camera lui Damon.Am dat cu o ochii de un hol lung,Caroline m-a luat de mana.
-Tremuri toata,ti-am spus ca nu o sa-ti faca nimeni nici-un rau.Am urmat-o incet pe Caroline,incercand sa nu scot nici-un sunet.Imi era teama ca cineva ar putea sa se furiseze si sa ma ucida.Am coborat cateva trepte si am intrat intr-o incapere plina cu accesori si haine pentru femei si barbati.
-Asaza-te acolo.m-am asezat pe sacaunul pe care mi-l aratase Caroline.Mi-a intins o pereche de pantaloni negrii si o camasa albastra.A cotrobait prin dulapuri si a scos la iveala o pereche cizme negre.
-Sa mergem,spre noua ta camera.Am iesit din incaperea cu haine ,si am inaintat spre un alt coridor,am observat pe cineva rezemat de perete,fuma.Era Neil.Am inghetat,pentru o secunda privirile ni s-au intalnit.
-Te rog spune-mi ca este doar o inchipuire.am soptit
-Stii, am auzul foarte fin.a spus acesta,uitandu-se la mine.A inaintat spre noi,Caroline s-a pus in fata mea iar Neil a ras.
-Nu-mi place sa raman dator,mai ales uneia ca tine.Asa ca te las in viata, astfel suntem chit.a spus acesta afisand un zambet apoi a disparut.
-De ce tot face asta?am intrebat eu
-Ii place sa se dea in spectacol.a raspuns Caroline amuzata.Am intrat in noua camera,Caroline mi-a luat hainele din brate si le-a pus pe pat apoi m-a impins spre baie.Am inchis usa,m-am privit in oglinda,aratam groaznic.Pe gat am zarit un lup rubiniu.Mi-am pus palma pe el,incercand sa vad daca se putea lua.Dar nu,lupul ramase pe gatul meu.Ce ciudatenie mai este si asta?Mi-am facut repede un dus,ranile mi s-au vindecat rapid.Am lasat apa calda sa-mi resfete trupul,am incercat sa trimit gandurile negative departe.Un esec total.Am iesit din baie infasurata intr-un prosop alb.M-am imbracat rapid,Caroline imi facuse rost si de lenjerie intima.Am aruncat o privire ceasului de pe noptiera,era trecut de ora 22:00.Trebuia sa plec de aici cat mai repid cu putinta.Nu pot ramane aici,nu sunt in siguranta.Am iesit din camera.M-am lovit de cineva.Si uite asa planul meu s-a dus pe apa sambetei.In fata mea statea Damon,privindu-ma suspicios.Ce noroc pe capul meu!

Capitolul 6

Bella.Pov.
Am simtit un miros puternic de spirt,am deschis ochii.Am intalnit niste ochi mari, caprui si ingrijorati,era Alice sora afurisitului de Cullen.Ce cauta aici?
-Hei,te simti bine?Ce e in capul meu?Normal ca nu te simti bine.Cum ai ajuns aici?Edward,e vinovatul?Jur cand...
-Ma simt bine.Am spus eu automat,punand capat bombardamentului cu intrebari ,ceva imi spune ca avea sa mai vorbeasca un timp.Am clipit des incercand sa ma acomodez cu lumina puternica ,ce imi irita ochii.
-Esti ranita?Alice ma studia cu privirea.
-Sunt ok.
-Esti uda.Trebuie sa mergem mai repede acasa.Jasper vrei te rog,sa o ajuti pe Bella?Un tip blond,s-a aplecat si mi-a zambit.Era dragut.Mi-am adus aminte de cearta lui Alice cu Edward,deci el este baiatul pe care nu-l suporta Cullen.Daca nu ai puterea lui Rose si nu porti o fusta mini ca a Lissei,nu ai sanse sa fi placut de Edward.Bine,de Rose mai mult ii este frica si este sora lui.
-Sigur. vocea lui Jasper m-a adus in prezent,scotandu-ma din gandurile mele.Pe bune,de cand ma gandesc eu la preferintele lui Cullen fata de anumite persoane?Am inceput sa tremur,hainele mele  erau fleasca,iar parul mi se lipea de fata.Cum de ajung mereu uda si murdara?A,stiu raspunsul.Cam de cand am cunoscut un capcaun insuportabil si pe deasupra e si plind de aiere. Jasper m-a ajutat sa ma ridic.Se pare ca m-am pierdut rau in padure,daca nu ma gaseau?Aveam sa mor mancata de vreo creatura a paduri.M-am infiorat la gandul acesta.
-Baiatul ala nu o sa se maturizeze niciodata?a intrebat Jasper.
-Ce o sa-i fac cand ajung acasa!Jur o sa-l distrug!a spus Alice clar enervata.
-Pot sa merg si singura.am spus eu,Alice m-a apucat de bratul liber.
-Sigur?Alice m-a privit neincrezatoare
-Da.Cei doi mi-au eliberat bratele.Chiar ma simteam bine.Am inceput sa merg in urma lor,Alice vorbea intruna despre ce o sa pateasca Cullen.
-Cum de a-ti ajuns in padure?am intrebat eu incercand sa o fac pe Alice sa taca,pentru ca daca continua asa,aveam sa lesin iar.Cum poate o persoana sa vorbeasca atat?Desigur,spre deosebire de fratele ei care e asemeni unui junghi,ea este foarte draguta.
-S-a stricat masina  cand am intrat pe drumul ce duce spre casa.Iar cum era foarte aproape am luat-o prin padure.mi-a raspuns Jasper.
-Tu cum de ai ajuns in padure?m-a intrebat Alice apoi a ramas putin in urma ,astefel ajungand langa mine, ma miscam cu viteza melcului.Incercam pe cat posibil sa nu cad si sa-mi sparg capul.Si asa ma simt penibil.
I-am povestit lui Alice ceea ce mi s-a intamplat,de cate ori ma auzea pronuntand numele Edward,incepea sa-mi spuna ceea ce o sa-i faca.Se pare ca Edward are mari probleme.Alice mi-a spus ca Rose il face praf deja,iar ea o sa se ocupe de ramasite.Sincera sa fiu zambetul  pe care la afisat Alice cand a spus asta,m-a bagat in sperieti.As fi ipocrita sa spun ca imi este mila de el,o sa primeasca o adevarata lectie.Dar asta ma nelinisteste,o sa se comporte si mai rau cu mine...Asta o sa fie asa de rau!Am zarit ,,palatul" ,iar mirosul trandafirilor trimitea gandurile despre Cullen departe.Am intrat in casa,apoi condusa de Alice am intrat in camera de zi.Am fost intampinata de Elena,care s-a aruncat in bratele mele.
-Esti bine?
-Sunt ok.am raspuns.
-O,sigur nu o sa mai fi atat de bine.Elena s-a intors sa-l priveasca pe cretinul de Edward,care statea la baza scarilor ,cu tentativa aia de zambet arogant pe fata , incepeam sa inteleg ca probabil aceea era expresia lui obisnuita.Apoi s-a uitat la mine,ochii lui aruncau mii de fulgere spre mine.
-Tu cine mai esti?Vocea dragutului meu frate,s-a facut auzita.Doamne, ce mult ma bucur ca au venit aici!Elena s-a retras iar eu m-am dus direct spre Damon,care il ardea cu privirea pe Edward.L-am strans in brate.I-am soptit la ureche:
-Daca vrei sa ramai in viata,spune-mi ca bucataria mea este bine...Am simtit un brat pe umarul meu,m-am intors.Edward se uita incurcat la Damon.
-As putea sa-ti pun aceeasi intrebare dar acum sunt ocupat cu rezolvarea unei probleme.Mi-a aruncat o privire ucigatoare,nici urma de zambetul lui cretin pe chip.M-a apucat brusc de incheietura mainii,si m-a tras dupa el.
-Hei,ce faci?a intrebat Damon,enervat de atitudinea idiotului.
-Imi rezolv problema.a spus acesta pe un ton rece,punand accent pe cuvantul problema.
-Da-mi drumu!am spus eu,incercand sa-mi trag mana din ghearele lui.
-Edward!am auzit-o pe Alice.Dar acesta ma trase atat de rapid intr-o camera.Mi-a dat drumul la mana si  a incuiat usa.Ma simt captiva  ca in cusca unui leu.Am aruncat o privire la incheiatura,era rosie.S-a intors spre mine,m-am uitat in camera.Era un birou.Am auzit bubuituri in usa.
-Edward,te omor!am auzit vocea lui Alice
-Nu o sa  ai ce ucide ,atunci cand o sa termin cu el.voce lui Damon ,mi-a dat fiori pe sira spinarii.Edward s-a intors spre mine,se uita la mine exact cum se uita un sarpe la prada sa.Am ramas pe loc,am tras aer adanc in piept.Am incercat sa-mi fac curaj.Ce putea sa-mi faca?
-Eu..am inceput eu,vocea mea se pierdu,atunci cand bratele sale puternice,m-au luat pe sus.Inima mea a inceput sa-mi bata cu putere.Cu o mana a azvarlit totul de pe birou,apoi m-a asezat cu fundul pe el.Si-a pus bratele de o parte si de alta a mea.Chipul lui era atat de aprope de fata mea.Privirea sa era arzatoare si plina de furie.Il priveam uimita,nu puteam sa spun nimic.Asteptam ca dintr-un moment in altul sa inceapa sa strige si sa...
-Cine este ala?Ce?Am ramas perplex,in loc sa urle la mine,sa ma faca in toate felurile,el m-a intrebat de Damon.
-Damon.i-am raspuns simplu.
-Are o legatura cu tine?
-Acum mai nou,ma interoghezi?l-am intrebat ,brusc s-a apropiat si mai mult de mine.Nasul lui aprope il atingea pe al meu.
-Are sau nu?m-a intrebat cu o voce neutra,ii simteam respiratia calda pe fata mea.
-Da,pot sa jur ca am vazut ceva schimbandu-se in privirea lui,e fratele meu.am adaugat eu fara sa ma gandesc.Edward si-a luat mainile de pe birou si a inceput sa rada.Iar eu il priveam ca si cand ar fi purtat tutu de culoare roz si facea piruiete.
-Ce?l-am intrebat eu ofticata.Am sarit de pe birou.
-Trebuie sa te schimibi.Hai!m-a luat de mana si m-a condus spre o alta usa.
-Unde ma duci?l-am intrebat,zambetul enervant a aparut din nou.
-In camera ta.Mi-am tras mana din a lui.
-Fraiere,iesirea e pe acolo.am spus eu si am aratat spre usa pe care intrasem.
-Sa stii ca nu vreau sa fiu decapitat.a spus el si mi-a servit un zambet smechereste.Edward Cullen,tocmai a ingnorat faptul ca l-am facut fraier?!Chestia asta ma baga in sperieti rau.
A deschis usa si am dat cu privirea de un hol lung.
-Urmeaza-ma!a spus el.De ce ma simt ca in filmele alea de groaza?Unde ma duce?Poate ar trebui sa strig!
Tot ce am putut scoate pe gura a fost:
-Casa asta e mare!Edward si-a dat ochii peste cap,apoi m-a apucat de mana din nou.Am mers pe holul,care era foarte lung,apoi am dat de o scara.Am urcat-o in liniste.Eu inca mai cred ca ar trebui sa fug si sa tip cat ma tin plamanii.Am ajuns pe un hol mai mic.
-De ce mai adus pe aici?
-Ti-am spus ca nu vreau sa ajung decapitat.Am inceput sa rad.M-a strans mana tare,asta facandu-ma sa incetez sa mai rad.Am intrat pe o alta usa,si am ajuns in camera lui...Sau dulapul lui!E mai mare ca propria-mi camera!Edward m-a tras dupa el si m-a facut sa-mi iau ochii de la multimea de ceasuri care se vedeau intr-o vitrina.Pariez ca unul singur valoreaza mai mult decat casa mea si a lui Damon.
Am iesit din dulap,un tipat m-a facut sa tresar.
-Lissa.a soptit Edward
-Edward!Ce cauta ea aici?De ce ai iesit cu ea din dulap?Am izbucnit in ras,iar Edward a ras si el.M-a surprins  chestia asta,cred ca ascunde ceva.
-Ce?Acum am ajuns si bufon?a tipat ea.-Gata,Edward eu plec,mi-a ajuns de tine!
-Te ajut cu bagajul?a intrebat el amuzat
-Poftim?!
Ce naiba?El nu ar fi trebuit sa spuna asta.Inca ma astept sa tipe la mine.Asta ma face sa ma gandesc daca nu cumva este o inchipuire de a mea si inca ma aflu in padure lesinata.
...................................................................................................................................................................
Buna!Stiu ca este scurt capitolul,dar chair nu mai am inspiratie....Mereu mi se intampla chestia asta ,cand am timp liber de scris nu am inspiratie,iar cand o sa incep scoala si nu o sa am timp nici sa respir,atunci sigur inspiratia isi face aparitia...:S
Astept pareri!:*

Basmul realitatii

Buna!Ce mai faceti?Eu am o surpriza pentru voi,stiu ca par nebuna, dar am inceput sa lucrez la un nou fic,dar am parte si de ajutor din partea lui Geo,o foarte buna prietena de-a mea.Cum ea dorea sa intre in lumea asta minunata a povestilor,ne-am facut impreuna un blog ,unde vom scrie impreuna  o poveste de dragoste. Bella si Edward sunt personajele principale,desi povestea nu este prea fericita la inceput....Nu mai spun nimic,daca vreti sa aflati despre ce este vorba intrati,aici
Va asteptam parerile!!!Va veni si primul capitol foarte repede!
Si eu va multumesc tare mult pentru comentarii!:*:*:*

Capitolul 2

aIngerul demonb

Elena.Pov.

Am  auzit un fluierat usor,cineva incerca sa redea melodia unui cantec de leagan.Sunetul linistitor era ca o lumina in intunericul in care eram captiva.Simteam vag prezenta unei persoane,era ca si cum cineva m-ar privi,dar eu nu-l puteam vedea.Nu-i pot vedea chipul,dar ii pot auzi respiratia,nu-l pot atinge,dar ii simt atingerea pe pielea mea.Aici nu poate fi iadul,dar nici raiul .In basmele pe care le citisem ,atunci cand eram o copila,raiul era un loc invadat de lumina,iar mirosul  de flori era imbatator. Aici in schimb este doar un loc gol, dominat de intuneric ,aerul este sufocant.Amintirea clipeleor de groaza prin care am trecut este inca vie.Furia  adunata pentru creaturile monstruase nu se estompase deloc,ea ardea in mine precum un urias foc de tabara.Teama era si ea prezenta ,daca nu am murit inca,asta inseamna ca sunt inca judecata pentru relele facute.Nu mie frica sa ajung in iad,focul  nu ma mai inspaimanta.Daca e sa ma iau dupa povestile despre vampiri,ar insemna ca iadul este locul  din care am venit si nu am de ce sa-mi fac griji cu privire la strigoi,e ca si cum m-as duce in vizita la niste rude.Sunt o fiica a intunericului si merit sa traiesc in chinuri pentru simplu fapt ca exist.

-De ce vorbeste despre iad?a intrebat o voce de barbat,vocea lui era era ca un val de catifea, dulce si suava,avea accent britanic atunci cand articula cuvintele.

Era aprope asemantoare cu vocea iubitului meu,dar  in vocea lui accentul nu era atat de puternic.Am incercat sa deschid ochii dar nu am putut.Nu imi simteam ochii,nu puteam pronunta nici un cuvant.Eram ca o stafie ce bantuie un loc pustiu,intr-o lumea a intunericului.Panica puse stapanire pe mine.Daca asta este pedeapsa mea?Sa traiesc vesnic intre cele doua lumi,nici de partea binelui,nici a raului,doar intr-o mare imparatie a nimicului.Pana si gandul ca ar fi asa ma macina pe dinauntru,ma inebunea.E atat de intuneric,ma simt atat de singura,as vrea sa pot sa plang,sa-mi simt lacrimile curgand.Sa simt ca sunt vie,nu o amintire a ceea ce am fost.,,Te rog ,ingere mai vorbeste! Spune-mi te rog ca va

fi mai bine.Minte-ma daca nu e asa.”Am simtit o atingere delicata pe obraz.Poate ca o loasem razna deja , am simtit atingerea,parea atat de reala.Dorinta mea de a fi din nou vie era atat de mare incat,mintea mea a inceput sa-mi joace feste.

-Inger!?Cum poate cineva ca tine sa creada in ingeri?a intrebat vocea aceea,se simtea  dulce ca mierea.Ca o stralucire,aparea  si iar disparea facandu-ma sa  inebunesc.Poate chiar asta incerca sa faca!Sa ma inebuneasca,incetul cu incetul.Am auzit un zgomot ,parea a fi sunetul produs de o usa care era deschisa.

-Nesuferitule!Ia-ti mainile de pe ea si nu mai vorbi lucruri prostesti!Trebuie sa se trezeasca.a spus o voce usor ascutita de femeie pe un ton in care se distingea o farama de nervozitate.Sunetul pasilor se auzea atat de aprope,ca si cum ar fi mers chiar prin  fata mea.Sunetul produs de trantirea  unor obiecte de sticla pe ceva din metal,m-a facut sa-mi dau seama ca inca ma aflam pe pamant.Si ca toate cele auzite chiar se petreceu in jurul meu.O durere ciudata pose stapanire pe tot trupul meu,ca si cum cineva ma intepa cu mii de ace.Am inceput sa-mi simt mainile,mi-am miscat degetele rapid.

-A miscat!?a vorbit barbatul,din vocea lui mi-am dat seama ca era umit si entuziast

Dar daca tipul ce vorbise nu este un inger,atunici  ce este?Panicata ca cineva ar putea sa-mi faca rau am deschis ochii.O lumina puternica ma lovi direct in fata,ametindu-ma.Am clipit de mai multe ori pana am reusit sa ma obisnuiesc cu lumina.Am dat cu privirea de  o fata cu ochii albastrii  ca cerul ,cu un par blond, ondulat ,lung pana la umeri si cu un zambet prietenesc pe buze,luminandu-i paraca chipul sau extrem de frumos.Am cercetatat-o cu privirea din cap pana in picioarea,o stralucire ciudata o inconjura,parca aparand-o de privirea mea curioasa,incercand sa-i ascunda adevarata natura.Era cam de aceeasi varsta cu mine si purta un tricou rosu ce avea o papusa imprimata pe el.In spatele ei statea un barbat inalt si bine facut ,imbrcat in negru.Ma privea curios,ochii sa-i erau tot albastri dar erau foarte diferiti de cei ai fetei.Ceva imi spunea ca dincolo de privirea  lui curioasa ,se aflau multe mistere si lucruri rele.Parul lui era negru ca smoala,iar chipul era inuman de frumos.Ca si cum ar fi facut reclama la o pasta de dinti ,isi etala zambetul perfect,aratandu-si dinti mult prea ascutiti.Mi-am dat seama ca nu era in nici-un caz un inger ci mai degraba un devorator de oameni,un demon.Si-a largit zambetul in semn ca-si dadu seama ca i-am aflat secretul.Saraca fata ,nici nu –si inchipuie  ce creaturi are in fata ei.A apucat-o brusc pe fata de brat,iar eu parca impinsa de o forta invizibila am reactionat.Intr-o secunda eram in picioare,aratandu-mi coltii si privindu-l cu ura pe strigoi.El a zambit,apoi am simtit cum veninul a inceput sa circule din nou prin trupul meu.Am urlat de durere si am cazut ca secerata pe podea.

-Ai spus ca nu este periculoasa!Femeia a tipat infuriata la el.

-Nu este.a spus el simplu.Ea s-a dat in spate cu cativa pasi,iar el a inaintat spre mine,m-a apucat de brat cu delicatete,atingerea lui imi provoca scarba.

-Este doar o pisicuta ranita si furioasa.In loc sa-i multumeasca celui ce a salvat-o,ea este gata sa-si infinga ghiarele in gatul meu.M-a sagetat cu privirea.Ignorand faptul ca m-a numit pisicuta ranita,i-am servit o privire infioratoare  si i-am spus pe un ton aspru:

-Preferam sa mor decat sa fiu salvata de tine,strigoiule!A zambit ceea ce m-a facut sa ma enervez-Sau poate asta este ce incerci sa faci?Nu cred ca ai tu nevoie de multumirile mele,insa moartea mea va fi ceva foarte nostim pentru tine ,o fiinta rauvoitoare.Intr-o fractiune de secunde eram ridicata de  la podea  si impinsa in perete,bratele lui erau pe umeri mei apasand cu duritate in ei.Strigatul fetei,m-a facut sa tresar.Eram in pericol,asta imi spunea constiinta.Trebuia sa fac ceva.Dar ochii sai,erau acum doua nestemate ale iadului ,privirea sa ma intepa cu mii de sageti otravitoare,iar dintii lui ascutiti erau atat de aprope de fata mea,incat aveam senzatia ca dintr-un moment in altul aveau sa se infinga in gatul meu.Dar daca ar face asta el ar murii odata cu mine.Si sa fim sinceri ce strigoi ar fi atat de prost,incat sa muste un vampir pur?Am zambit,constienta ca el inca ma pironea cu privirea ,am ridicat  capul privindu-l drept in ochii lui de culoarea sangelui.Asta era o invitatie spre propria-mi moarte,in care si el si-ar gasi sfarsitul.Macar fata va scapa cu viata.Insa in loc sa-si infinga colti in gatul meu,a inceput sa rada.

-Nu te-a invatat nimeni sa nu judeci o carte dupa  coperta?m-a intrebat cu  o voce intoxicata de ironie

-Eu nu judec coperta,ai inteles gresit demonule. Acesata carte judecata are copertile albe si stralucitoare iar paginile negre si patate cu sange.Si-a luat mainile de pe umeri mei.S-a  indepartat cativa pasi de mine ,iar culoarea ochilor era din nou acea noanta de albastru misterios ,atunci cand i-am privit chipul.Fata ne privea speriata,dar totusi mi-a zambit ,castigasem respectul ei.Veninul parca disparuse ca prin minune din corpul meu,fata facea asta.Era o vrajitoare si stia ca el este o creatura a intunericului.Il certa din priviri pe strigoi,pentru ceea ce facuse.Acesta a zambit apoi  i s-a adresat  femeii pe un ton autoritar:

-Intreab-o ce ai de gand!Desi personal cred ca e o pierdere de timp.Fara sa mai spuna ceva s-a indreptat spre usa,arata putin iritat.A pus mana pe clanta usii si apoi s-a intors pe jumatate,adresandu-mi-se pe un ton amuzat:

-Nu sunt chiar un inger,sper ca nu esti dezamagita.Mi-a facut cu ochiul apoi a izbucnit in ras.Fata a inhatat o perna si  a aruncat-o dupa el,rasul sau se auzea ca un ecou,perna a lovit usa.Eram furioasa sangele imi clocotea in obraji.Oare ce tampenii am spus cat am fost inconstienta?

-Damon,cretinule!a strigat fata infuriata,s-a uitat la mine apoi s-a apropiat  cu pasi nesiguri,a ajuns in fata mea si mi-a luat mana in a sa.

-Buna,eu sunt Caroline!a spus ea cu o voce tremurata

-Eu sunt Elena.am spus simplu,incercand sa ma comport politicos,asa cum am fost invatata.Am zambit,fata a clipit des  privindu-ma infricosta,am inchis gura,fiind constienta ca atunci cand am zambit,aveam  inca coltii coborati.

-Scuze,dar el…

-Nu vreau sa te supar,doar ca ar trebui sa ai grija cum vorbesti cu el.Poate fi un bun prieten,asta daca ajungi sa i te bagi sub piele,dar poate fi si un nemernic fara scrupule!Te avertizez sa  fi atenta cu el,poate fi al naibii de periculos.Nu te lasa dusa de aparente,Damon nu lasa sa se vada cat de inteligent,puternic si perfid poate fi.

-Am inteles,tip periculos prin zona.Caroline a ridicat o sparnceana,aratandu-mi prin fata pe care a facut-o ca nu era o fana a glumelor.Inca eram lipita de perete,am pasit in fata,mi-am privi rochia,care presupun ca ii aprtinea Carolinei.Era galbena ,lunga pana la genuchi si avea imprimeuri cu margarete albe pe ea.Am observat ca la piciorul drept eram bandajata stangaci,se putea vedea o mica semiluna rozalie,corpul incerca se se vindece dar veninul impiedica acest lucru.

-Am incercat sa impiedic cat de cat veninul sa se mai imprastie prin trupul tau.Vreau sa  sa-ti fac o propunere,sunt dipusa  sa fac un sacrificiu daca si tu faci acelasi lucru.a spus ea indreptundu-se lenes spre noptiera de langa pat.Acest era acoperit de o lenjerie rosie precum ochii de demon a lui Damon,m-am indreptat spre pat.Am atins lenjeria,simtindu-i  finetea,apoi mi-am amintit de atingerea de pe obrazul meu.Mi-am luat mana ca arsa de pe pat.Caroline sorbea linistita din cafeaua ei,se asezase pe unul dintre cele doua fotolii, privind in gol.M-am dus in fata  ferestrei larg deschise,predeaua de culoarea caramelului era fluturata de vantul rece,ma aflam tot in Londra.Cerul era acoperit de nelipsitii nori plumburii.Deodata,imi venise dor de familie,dar cel mai mult de scumpul meu Adrian.Speram din tot sufletul ca ei au scapt cu viata din iadul acela.Dintr-o data mi-am dat seama de ceva,daca eram intr-un desen animat aveam acum un beculet aprins deasupra capului.Din ceea ce spusese Caroline am inteles ca aveam o sansa ,desi mica, sa-mi continui viata.As face orice nu mai sa-mi vad iubitul,orice sacrificiu sunt dispusa sa-l fac pentru a opri veninul sa-mi ia viata.

-Care este  propunerea si ce sacrificiu cere?am intrebat-o eu pe Caroline,m-am intors pentru a o privi

-Te pot vindeca,dar va trebui sa uiti de ura pentru varcolaci si sa devi una dintre ei.a spus cu o voce joasa.Am cazut in genunchi,privind podeaua, rauri   de lacrimi tasneau din ochii mei,scurgandu-se pe obraji, neincetat.Una este sa devin o creatura cu blana si coada dar sa fiu nevoita sa uit de ura,este imposibil.Nu pot sa uit cum acel monstru si-a bagat dintii in piciorul meu parca stiind ce avea sa urmeze.Dar totusi nu pot renunta la Adrian si la propria-mi viata pentru o ura ce duce doar la distrugere.

-Accept.am spus eu cu o voce puternica,incercand inca sa ma conving,apoi am continuat fara a mai avea dubii asupra raspunsului meu.-Vreau sa ma transformi in varcolac.am spus eu pronuntand ultimul cuvant cu greutate.

-Este alegerea ta,iar eu o respect.a spus ea ridicandu-se de pe fotoliu si venind spre mine,mi-a intins mana iar eu am apucat-o bland,m-am ridicat,iar ea a facut un gest ce m-a uimit,m-a strans in brate.

-Cred ca Damon va avea o surpriza. A spus ea cu un zambet satisfacut pe chip,s-a retras din imbratisare apoi mi-a aruncat o privire prietenoasa.

-Insa va trebui sa ai grija ,atat timp cat Damon va sta pe aici cu grupul lui de lipitori va trebui sa stai in camera,altfel nu am sa pot sa te protejez.a spus ea apoi s-a indreptat spre noptiera si a luat tava cu cele doua cesti de cafea.

-Ma duc dupa cele necesare,vin cat de repede pot.Poti citi ceva,mi-a aratat revistele de moda de pe masuta,daca simti  ca te plictisesti poti sa-i devastezi camera lui Damon.

-E a lui?am intrebat eu  curioasa

-Da.Eu plec acum.a iesit pe usa repede.M-am asezat pe unul din fotoli,luand o revista .Am inceput sa o rasfoiesc,m-am plictisit rapid asa ca am pus-o la loc.De ce ma afalam in camera lui?Adica nu ar trebui sa ma urasca,sau ceva de genul asta?De ce m-a salvat?Credea ca aveam sa refuz,iar acum i-am distrus satisfactia de a vedea ceva distractiv.

Usa s-a deschis cu un zgomot enervant,inainte sa pot apuca sa vad persoana ce intrase am fost luata pe sus din fotoliu,si aruncata la podea.

-Faci lucrurile invers decat ce cred eu ca o sa faci!Am crezut ca esti o pierdere de tip,dar din nou m-am inselat.Esti o provocare si sa te anunt ceva ,mie imi plac al dracu' de mult provocarile!Si esti si o adevarata enigma,pe care abia astept sa o rezolv.a spus el apoi s-a aplecat si si-a intins mana,i-am lovint-o cu palma,apoi m-am ridicat singura.El m-a privit amuzat.

-Si de ce dracu' m-ai trantit?am spus eu privindu-l cu furie-Nu puteai sa-mi spui si asa?Sau te crezi puternic numai atunci cand eu sunt la podea?!Ce  naiba ai?Reusise sa ma enerveze.

-De ce-i vorbesti asa  ingerului tau?m-a intrebat apoi a inceput sa rada

Sangele clocotea in mine,imi venea sa-l iau la suturi.Demon psihopat.

-Esti un nenorocit!am spus eu dandu-ma cativa pasi in spate,si uitandu-ma la el cu furie.

-Am fost  jignit si mai urat de atat.a spus pe o voce enervant de calma.Am incetat sa-l mai privesc,uitandu-ma la podea.

-Deci domnisoara pisicuta,vrea sa fie o lupoaica.M-am rapezit spre el ,punandu-i mana la gat si impingandu-l in perete,o crapatura uriasa a aparut pe perete.

-Daca ma mai numeste o data asa o sa-ti tai limba si am sa o dau la varcolaci!In secunda urmatoare spatele meu a atins peretele,iar Damon a zabit aratandu-si dintii

-Iar tu daca nu incetezi cu amenintrile s-ar putea sa ajungi cina varcolacilor!

-Wow,frate,usor cu vampirita!Damon mi-a dat drumul,in usa statea un tip la fel de chipes precum el,avea un zambet pervers pe buze.

-Esti un primitiv,Damon!Sa stii ca s-au inventat paturile,dar tu vad ca tot peretii ii preferi.Tipul a intrat in camera,nu-mi placea privirea lui absolut deloc.

-Ti se pare ca faceam eu ceva pe perete,Zack?Sau poate vrei sa-ti scot ochii poate atunci o sa vezi mult mai bine!

-Tipic,Damon!a spus baiatul pe un ton amuzat-Ei draguto,care este numele tau?Damon i-a aruncat o privire gen,,Ce dracu te-a apucat?”

-Nu ma mai privi asa,sunt perfect normal nu am inebunit,inca!Sau defapt am facut-o atunci cand am vazut-o pe ea.

-Ce?am intrebat eu si Damon la unison

-Zack ce mama naibi cauti tu aici?Nu ar trebui sa fi ,stii tu ,in mijlocul unei lupte?!Caroline mai avea un pic si sarea la beregata tipului

-Draga Caroline,ti-ai facut o noua coafura?a intrebat el cu o voce seducatoare,care ar fi facut o fata normala sa-i cada la picioare.Insa dupa expresia fetei ,Caroline era imuna la astfel de chiestii aiurite,lafel si eu din pacate pentru el.

-Misca-ti fundul din fata mea,sau jur ca te transform intr-un caine!a spus ea furioasa,s-a indreptat spre masuta cu o mana a azvarlit toate revistele de pe ea,si a pus toate lucrurile pe masa acum libera.

-Cineva este prost dispusa azi!a spus Zack,apoi a chicotit

-Poate daca tu si Damon v-ati misca fundurile si i-ati ajuta pe ceilalti m-as simti mai bine!

-Stii doar de ce am ramas!a spus Damon aruncandu-mi o privire

-Ce dracu ai facut peretelui?a intrebat Caroline analizandu-l pe Zack

-Ce te uiti asa?Eu am pat pentru lucruri de genul,intreabal pe domnul salbatic.Daca nu intram eu pe usa…

-Daca mai spui un cuvant te fac bucati!a spus Damon,punand accent pe cuvantul bucati.De ce doar Damon are accentual ala britanic?Ceilalti sunt americani presupun.Desi in cuvintele pronuntate de Zack  se distinge un usor accent rus.Caroline il privea cu niste ochi cat farfuriile.

-Tu chiar ai…

-NU!i-am taiat-o eu

      -Vroiam sa spun ca el chiar a incurcat-o,stiu si eu ca nu ati facut nimic.Nu am creierul cat un bob de mazare ca altii!A pronuntat cuvantul altii,privindu-l pe Zack.Pe mine m-a bufinit rasul.

-Ti-a revenit dispozitia buna?a intrebat-o Zack,simtindu-se o doza de rautate in glasul sau

-E de apreciat ca totusi te simti.

-Sa inteleg ca da.Ce faci cu atatea buruieni ,ai de gand sa-mi faci o sclava sexy?Caroline si-a rotit

ochi,apoi a aruncat cu o revista in el

-Am degand sa-ti cos gura aia!a spus ea apoi a inceput sa rada,Caroline i-a facut un semn discret lui Damon.

-Zack,ce ai zice sa mergem sa bem ceva?l-a intrebat Damon.Zack si-a ingustat ochi privindu-l suspicios.

-De cand imparti tu bautura cu cineva?a intrebat acesta

-Daca tot vine Craciunul!Iti fac un cadou!

-Frate, mai sunt aproape patru luni pana la Craciun.

-Anul asta sunt mai generos,mergi sau nu?

-Glumesti,nu?De ce nu o inviti si pe ea?a intrebat aratand spre mine

-Pentru ca nu-mi place.Nu stiu de ce ,dar cuvintele lui m-au deranjat.M-am asezat pe fotoliu,cu zgomot.Pot sa jur ca l-am vazut pe Damon zambind.

-Dar,mie da!Macar spune-mi cum o cheama!

-Elena.Acum misca!

-Pa,Elena,ne mai vedem.mi-a aruncat un zambet cuceritor.Ihhh,demoni cretini!S-a auzit usa trantindu-se,Caroline prepara ceva din ierburile si esenturile aduse.

-Bea asta.mi-a intins un pahar,facut din argint ,avea pietre pretioase de culoare rosie pe el.Potiunea mirosea urat si arata ca vinul alb.Am luat o gura,era chiar buna la gusta.Avand in vedere ce miros avea,gustul era nemaipomenit.L-am dat pe gat rapid.Dupa cateva minute camera impreuna cu Caroline se invareteau in jurul meu,apoi am inceput sa vad o multime de culori.

......................................................................................................................

Craciun fericit!Sper ca Mos Craciun va adus ceea ce v-ati dorit.Am pus capitolu 2 ,sper sa va placa!Nu e prea stralucit...

Multumesc foarte mult pentru comentarii!:*:*

Capitolul 5

Bella.Pov.

Am intrat repede in camera mea.Primul lucru care l-am  facut a fost sa ma dezbrac de hainele murdare.Am intrat in baie si am profitat de apa calda la maxim,mirosul gelului meu de dus ma ducea cu gandul la trandafirii din gradina.Am stat ceva timp in cada.

In timp ce incercam sa-mi pieptan parul in fata oglinizii,am auzit un zgomot ciudat,ca si cum cineva ar fi spart un vas de sticla.Am asezat peria la locul sau si mi-am prins parul la spate.Am iesit  din baie infasurata intr-un prosop.S-a auzit  acelasi zgomat dar acum mult mai puternic.Apoi o liniste de mormant.Am incercat pe cat posibil sa ignor tipetele ce au urmat. Am deschis micutul televizor din camera mea,am cautat un canal de muzica si am dat volumul aproape de maxim.Apoi m-am imbracat  cu o pereche de pantaloni negrii ,un tricou alb,larg si m-am incaltat cu o pereche de tenesi.

Am observat ca pe telefon aveam mai multe mesaje de la Elena.Am citit repede unul dintre ele.

,,Bella ,suna-l repede pe Damon!Moare de nerabdare sa vorbeasca cu tine!"Mi-am amintit de fata amuzanta pe care o face fratele meu atunci cand este ingrijorat.Nu am putut sa abtin si am chicotit.O fratioare,cred ca esti disperat acum!Am mai aruncat o privire si la celelalte.

,,Bella,cred ca nu vrei sa vezi cum arata bucataria!Niciodata dar niciodata nu o sa-l mai las sa intre pe Damon acolo!DEZASTRU!Damon si bucatarie nu au ce cauta impreuna!Daca nu ajungeam la timp bucataria ta era acum scrum!"Dumnezeule!

Fara a mai sta pe ganduri l-am sunat pe Damon.

-Alo!a raspuns el

-Waw!Cum de ai reusit sa raspunzi atat de rapid?!Nu de alta dar atunci cand am nevoie de tine trebuie sa sun de zece ori pentru  a-mi raspunde si tu intr-un sfarsit!

-Buna,surioara!Ce mai fac?A,nu tocmai bine!Tu?Nu poati incepe si tu o coversatie normala cu fratele tau?!

-Ce i-ai facut minunatei mele bucatari?

-Aaaa,cred ca se intrerupe...Bella!.. Damon se prostea la telefon ca si cum chiar s-ar fi intrerupt apoi mi-a inchis.

Acel distrugator de bucatari o sa mi-o plateasca.Trebuie sa merg acasa urgent.Am iesit din camera mea in acelasi timp in care blonda a iesit furioasa din camera lui Edward.Fara ai spune nimic am trecut pe lnaga ea.

-Tu!M-a apucat brusc de brat infingandu-si unghiile roz,in piele.

-Ce vrei?m-am intors spre ea,i-am apucat mana si am dat-o la o parte de pe bratul meu.

-Cum indraznesti sa-mi vorbesti asa?Tu chiar nu te uiti la mine?

Mi-am dat ochii peste cap apoi am privit-o.

-Ma uit si nu vad nimic special!Acum esti multumita?

-Nu stiu ce legatura ai tu saraco cu Edward,dar iti spun sa stai departe,el este al meu!

M-am apropiat de ea si am privit-o cu o privire furioasa.

-Crezi ce vrei!Nu-mi bat capul cu una ca tine!Asa ca ce ai zice sa sa mergi sa-ti faci treburile tale de ,,Barbie"si sa ma lasi pe mine in pace?!M-am intors si mi-am continuat drumul spre scari.

Blonda nu a mai spus nimic,am auzit o bubuitura in spatele meu.Blondina trantise usa.

M-am dus in biroul lui Rose,dar nu era nimeni.Probabil nu era acasa.

-Cauti ceva anume?am fost intrebata de Edward,care se afla in spatele meu.

-O caut pe Rose,ai vazut-o?m-am intors sa-l privesc.Surpriza,zambetul idiot i-a revenit!

-Si o batrana se imbraca mai sexy ca tine!Si-a plimbat ochii pe tinuta mea apoi a inceput sa rada ca un tampit.

-Ai vazut-o pe Rose?am repetat intrebarea ignorandu-i comentariul rautacios

-Rose este plecata.De ce o cauti?

-Trebuie sa plec urgent.

-Unde?m-a intrebat curiozitatea din ochii lui imi spunea clar ca vrea si amanunte.Dar cum eu fac doar ce vreau eu m-am rastit la el:

-Nu e problema ta!

-Atunci nu poti pleca!Trebuie sa ma insotesti.zambetul lui idiot era tot acolo

-Stii ce ala TaeKwonDo? l-am intrebat  eu furioasa, iar el m-a privit incurcat,apoi s-a dat cu cativa pasi in spate.Am zambit satisfacuta de reactia lui.

-Este o arta martiala care te invata cum piciorul meu sa fie la tine in gura in mai putin de o secunda.

-Esti violenta?De ce naiba te-a angajat Rose?

-Pa,Edward!Am trecut prin fata sa si m-am indreptat spre iesire.Cand am iesit narile mi-au fost inundate de mirosul minunat al trandafirilor.Adoram acea gradina si iubesc trandafirii.Am mers pe poteca ce ducea spre gradina.

Aici e raiul meu,sunt atat de fermecatori.

-Este frumos,nu?vocea enervantului de Edward m-a adus la relitate,aici nu e raiul,deoarece un demon ca EL nu are ce cauta acolo!Am inceput sa merg inainte.

-Mergi pe jos?m-a intrebat el.Cum naiba am sa ajung eu acasa fara o masina?Se pare ca nu prea m-am gandit la acest lucru atunci cand am fost luata de acasa.

Iar posipilitatea ca Damon  sa-mi raspunde la telefon este egala cu posibilitatea ca Edward Cullen sa renunte o zi la zambetul sau afurisit.

 L-am ignorat pe Edward,care ma urmarea si vorbea.Nu m-am obosit sa-l ascult,oricum era ceva stupid.

-Deci ce zici?m-a intrebat

-Vrei sa ma lasi in pace!Stomacul meu a facut un zgomot ciudat.Imi era foame,am inceput sa merg si mai repede.

-Hei,ce zici sa mergi sa mananci ceva si apoi am sa te conduc eu unde ai treba,apoi ai putea sa ma insotesti…

-De ce?m-am intors brusc asta facandu-l pe Edward sa dea peste mine.

-Ai de gand sa rastorni mancarea pe parchet si sa ma pui sa curat? E pauza mea asa ca am sa merg unde am treaba!am tipat la el.

-Nu aveam de gand sa fac asta!a spus el-Vroiam sa ma ajuti sa-i cumpar un cadou dragut iubitei mele!Daca mai fi ascultat,ai fi stiut!a tipat si el

-Atunci du-te singur!am spus eu apoi l-am zarit pe tipul care imi luase bagajele.

-Hei!am spus eu atragandu-i atentia baiatului blond,acesta s-a intors spre mine si mi-a zambit.S-a apropiat de mine.

-Te pot ajuta cu ceva?m-a intrebat el cu o voce ce trebuia sa para atragatoare,in cazul de fata,vocea lui imi tortura auzul.

-Nu cred ca ai putea sa o ajuti cu ceva!a intervenit Edward,pronuntand fiecare cuvant apasat ca si cum ar fi vrut sa-l faca pe tip sa dispara,doar cu ajutorul cuvintelor.

Tipul si-a luat privirea  de la Cullen,care apropo a inceput sa ma calce pe nervi rau de tot,si m-a privit incurcat.

-Ai putea sa ma duci undeva cu masina?l-am intrebat cu o voce dulce,incercand sa-l conving.

-Pai..eu..

-El nu poate!Nu?Adica nu o sa renunti la slujba ta doar pentru ea?a aratat spre mine,privindu-ma ca si cum as fi un caine.A,ba nu!Si la acel animalut s-ar fi uitat mai dragut,cred ca cel mai potrivit e un cos de gunoi.

-Insa,ai putea sa ma ajuti pe mine,cum ea a refuzat sa ma ajute!Mi-a aruncat o privire gen,,De parca as avea nevoie de tine!”,apoi a zambit cu subanteles.

-S-a facut!a spus tipul.Din nou am fost lasata balta pentru niste afurisiti de bani.

-Atunci e perfect!a spus Cullen zambind satisfacut de ceea ce facuse.

-Drum bun,saraco!A spus el scapandu-i un chicot la sfarsitul propozitii,apoi s-a intors si-a

luat-o pe poteca ce ducea spre casa.

-Poate ne mai vedem!a spus tipul apoi l-a urmat pe infumuratul Edward Cullen.

Furie este putin spus in compartie cu ce simt eu chair acum.Tipul asta face ce vrea ,cu cine vrea,cand vrea el.Ma scoate din sarite totul la el.Am intrat in padure cu speranta ca voi iesi din ea si voi ajunge pe un drum cunoscut.Mai  sunt cateva ore pana  se va intuneca,am incercat sa ma grabesc.M-am impiedicat de cateva ori de radacinile iesite la suprafata a unor copaci.Apoi cum credeam ca se va intampla a inceput sa ploua.Aforisit sa fie Edward Cullen!Am lovit furioasa cu piciorul intr-un trunchi de copac acoperit cu muschi.Am inceput sa alerg  furioasa,aveam impresia ca ma invarteam in cerc pentru ca dupa o jumatate de ora incepusam sa recunosc anumiti copaci plus ca am dat de acelasi trunchi de copac.

Edward.Pov.

Cum sa ma refuze pe mine?Ea nu stie ca foarte multe fete si-ar dori macar pentru o ora sa stea in aceeasi camera cu mine?!Iar ea refuza ocazia de a merge cu mine la mall sau se urce in masina mea!?Am intrat in casa trantind usa,iar angajatul care ii facea ochi dulci Bellei a intrat in urma mea.

- Cu ce as putea sa  va ajut,domnule?m-a intrebat el,niciodata nu m-am obosit sa-i retin

numele.

-Du-te repede si vezi unde s-a dus Bella,apoi poti sa o conduci unde are nevoie.

-Dar a-ti spus…

-Du-te!angajatul a iesit repede pe usa.Ce incapatanata!Daca vrea sa fac ceva folositor pentru ea,crede ca vreau sa o pun la munca!Si ce e cu curatenia?Nu de asta am angajat-o?

M-am asezat pe canapea,incercand sa ma calmez.Cum poate fi atat de fraiera?Prefera sa mearga prin padure singura decat sa mearga cu mine in masina?Nici o femeie nu m-a mai refuzat pana acum!Femei bogate,frumoase,elegante ar da orice sa le spun un amarat de ,,buna” iar ea o menajera ma refuza.Emmet si Rosalie au intrat in casa.

-Cei cu fata asta ,Edward?m-a intrebat Emmet uitandu-se curios la mine

-Emmet,ai putea sa-mi raspunzi la o intrebare?curiozitatea de pe chipul lui a crescut,s-a asezat langa mine pe canapea.Rose  a fost anuntata de o menajera ca o cauta cineva la telefon,s-a grabit sa intre in birou.

-Depinde de intrebare.Dupa fata pe care o ai pot sa jur ca nu-i de bine!acesta si-a afisat zambetul sau prietenesc.

-Pai..Sa zicem ca o fata te respinge,ce ai face?

-Te-a respins cineva?Emmet m-a intrebat,holbandu-se la mine ca si cum i-as fi spus ca Mos Craciun exista si se afla chiar la mine in bucatarie.

-Nu…Emmet a ridicat o spranceana.-Ei bine intr-un fel da.

-Ei si cine e fata asta?O cunosc?E bogata?A,da arta bine?Ce intrebare!Normal ca arata bine,doar esti marele…

-E o menajera!i-am tait-o eu,Emmet a ramas cu gura deschisa,ochii i s-au marit de uimire.Apoi cum ma asteptam a inceput sa rada.

-Inceteaza!am spus eu-Emmet chiar nu vreau sa-mi spargi toate geamurile cu rasul tau foarte,,finut”.

-Tu cred..Ha,asta e!Tu iti bati joc de mine?m-a intrebat ingustandu-si ochi si privindu-ma serios.

-Poti sa ma ajuti?

-Ai intrebat-o daca vrea sa mearga la o intalnire cu tine iar ea te-a refuzat?m-a intrebat el,apoi a chiotit.L-am sagetat cu privirea,acestuia i-a disparut zabetul de pe buze.

-Nu ,desteptule!Ma crezi atat de fraier?Stai,tu crezi ca-mi place de ea?

Emmet a zambit.

-Esti un dobitoc!Nu-mi place de ea,ma enerveaza faptul ca m-a refuzat!Adica cine e ea sa ma refuze  pe  mine?Eu vreau sa o ajut,iar ea prefera sa plece in padure…

-Frate,ia-o usor!m-a interupt Emmet.

-Sa o iau usor?Tu nu sti cat de proasta e!Ma enerveaza prin tot ce face!E urata,se imbraca ca o bunica si pe deasupra mai indrazneste si sa ma refuze!Ha,pe mine?!

-Auzi imi explici si mie ce s-a intamplat?m-a intrebat confuz

-Ea avea nevoie de o masina pentru a se duce undeva iar eu trebuia sa merg sa cumpar un cadou pentru Lissa…

-Cat de prost esti!

-De ce?

-Pentru ca ea te place,de asta te-a refuzat!

-Aminteste-mi sa nu te mai intreb nimic legat de fete,esti varza!m-am ridicat de pe fotoliu,Emmet a inceput sa rada.A reusit sa ma scoata din sarite.

-Si eu care credeam ca esti inteligent!Cum de s-a uitat Rose la tine?
-Hei!

Rose a iesit din biroul ei trantind usa,avea un telefon in mana.

-Edward de ce dracu a gasit-o Alice pe Bella lesinata in padure?A spus aceasta uitandu-se cu o privire furiosa.

-Bella e menajera care te-a refuzat sa inteleg?Dupa fata pe care ai facut-o  nu mai este nevoie sa-mi raspunzi!a spus Emmet privindu-ma fix.

Capitolul 1

a1)Inceputul unui sfarsitb

Elena.Pov.

Tot ce simt este durere….

Ma doare sufletul sa stiu ca niciodata nu o sa-mi mai vad familia.Mi se  rupe inima stiind ca nu o sa mai fiu alturi de ei...

Mi-a sosit clipa…

Dar ce doare cel mai tare e ca niciodata nu o sa mai am sansa sa-i vad zambetul fermecator pe buze.Nu ma pot impaca cu gandul ca nu o sa mai pot sa-l ating,sa-l sarut,sa-i marturisesc cat de mult il iubesc. Zac aici,intr-o balta de sange,plangandu-mi de mila ,fara nici-o speranta.O durere ingrozituare,acel venin imi arde  carnea,simt cum ma probusesc tot mai mult intr-un  abis al amintirilor…Poate e efecutul veninului.

Toate amintirile derulandu-se prin fata ochilor mei cu viteza.Simteam cum inima mea se ineaca in propriile lacrimi cu fiecare clipa care trece.Si acum ii aud vocea strigand.De ce nu l-am ascultat?De ce?

Acum cand mai am un pic si dau coltul mi-am gasit si eu sa devin egoista?De ce nu am fost egoista atunci cand el mi-a cerut sa plec ,sa ma salvez?De ce si iar de ce!Pur si simplu nu am putut sa-i las acolo,nu am putut sa plec pur si simplu!Si care fiinta ce isi iubeste familia ar putea s-o paraseasca.

Si ce am rezolavat?

Arde,carnea arde…sangele clocoteste transportand veninul cu viteza prin tot trupul meu.

….Sange….Am nevoie de sange!

NU!!!

Am deschis ochii,ca si cand cineva mi-ar fi aruncat o galata plina  cu apa in fata.Copaci se invarteau in jurul meu.

Terminati!Vreau sa inceteze!

Am zarit o lumina.

Sa fie…

Ma gandesc doar la tampeni,creaturile ce omoara fie el si un animal nu merita sa traiasaca in rai.

Familia mea si familia iubitului meu sunt vampiri cu sange pur,acest lucru ii diferentiaza de demoni si varcolaci,noi fiind nascuti nu creati.Sangele meu si al celorlalti din familie  poate fi o sursa de putere pentru varcolaci,insa pentru demoni e letal.

Poate asta l-a  ademenit pe varcolacul ce m-a muscat.Muscatura de varcolac,ca si sangele de vampir pur introdus in corpul demonilor,este letala…

Si ziua mea a inceput atat de frumos….

Se pare ca ce crezusem eu a fi lumina de la capatul drumului meu,era doar luna.

Durere,durere….si sange!

Am nevoie de sange!

E gresit sa poftesc dupa sange….Sange de om…

Ce gust bun trebuie sa aiba!

Gresit!E total gresit!

-Adrian!am soptit eu numele iubitului meu,numele lui auzandu-se ca o  melodie in linistea asta  de mormant.

,,Mrrr”

Maraitul acela atat de enervant si infricosator s-a auzit atat de aprope.Poate s-a intors sa-si termine gustarea.

-Adrian!am strigat eu agitata-Am nevoie de…nu am mai continuat propozitia…

Unde a inceput totul,acolo il voi gasi.

 Am schitat un zambet apoi am inchis ochii imaginandu-mi din nou ce s-a intamplat inainte cu cateva ore.

,,M-am strecurat  printre crengile  copacilor incercand pe cat posibil sa nu fac zgomot,apoi l-am zarit stand pe iarba umbrita de o salcie batrana, pe malul  raului.

Privea cum soarele apune,dincolo de munti si cum norii precum niste balauri il inghit,lasand la vedere doar niste fasi trandafirii.Nu m-am putut abtine si am inceput sa pasesc cu grija prin iarba,indreptandu-ma spre el.

M-am asezat pe iarba langa el,mi-am strecurat mana spre a lui,degetele lui pareau atat de albe printre firele de iarba .Mi-am asezat palma  incet deasupra manii lui,piele lui era atat de fina.Nu s-a intors sa ma priveasca ceea ce m-a intristat putin.El mereu ma saluta,dar acum nu a spus nimic.

-Unde au ramas ceilalti?m-a intrebat el dupa cateva  minute de privit aiurea ,pur si simplu am crezut ca a intrat in transa.Soarele parca l-a hibnotizat,sau poate chiar asta a facut.Avand in vedere ca el este putin mai special de cat oricare vampir din familia lui,detinand puteri.Una dintre ele fiind controlul asupra focului,asta explicand holbatul la soarele care apune.Dar el nu e singurul ce are puteri ,mai este si fratele meu ,Jeremy.Acesta are control asupra aerului.Ambii pot citi ganduri.

Sunt un pic geloasa pe faptul ca cei mai multi vampiri ce detin puteri sunt barbati.Foarte rar o femeie cu asemenea puteri.

-Esti suparta pe mine?s-a intors sa ma priveasca,luandu-si privirea de la,, superba stea”.

-Ar trebuii sa fiu?am intrebat si eu bagandu-mi mana libera in iarba,am inceput sa trag de ea,rupand-o.

-Ai motiv sa fi?a continuat el jocul nostru ,,preferat ‘’cu intrebari.

-Nu stiu, am?Joci tu, joc si eu cu aceasi moneda.

- Am inteles,esti suparta pe mine pentru ca nu te-am sarutat azi?Aaaa da, tocmai am facut-o acum…. S-a uitat la ceasul ce il facusem cadou acum cateva zile ,apoi cu un zambet urias pe buze a spus:

-Aproximativ jumatate de ora, cand ne-am despartit de ai nostri pentru a merge sa vanam.

-Nu e asta!am spus eu,sangele clocotindu-mi in obrajii palizi.Super!

-Atunci?Am apucat un pumn de iarba smulsa si am aruncat-o in el.

-Hei,asta pentru ce a fost?

-Pentru faptul ca ai uitat!am spus eu

M-am lasat pe spate ,scufundandu-ma in iarba.A facut acelasi lucru.

-Ce?s-a uitat la mine cu o expresie pe fata care spunea clar ca habar nu are despre ce vorbesc.

-Doi ani!am soptit,dar el a auzit deaorece in clipa urmatoare am fost asaltata de buzele sale.Erau atat de dulci si catifelate.Si-a dus mana in parul meu…

-Nu am uitat si nici nu voi uita vreodata!mi-a soptit el la ureche,apoi a inceput sa presare saruturi pe gatul meu,pe chip…

-Oh,Adrian,prostutule!

-Am facut-o intentionat,doar pentru a-ti vedea reactia!S-a ridicat deoadata,lasandu-ma intinsa pe iarba.

-Ce e?am intrebat vazandu-i chipul.

Era serios,ba nu era speriat.

-Pleaca!

-Ce?am intrebat eu apoi intr-o secunda eram in picioare alaturi de el.Un urlet infricosator s-a auzit din apropiere.

-Pleaca!a tipat Adrian de aceasta data mai tare la mine.Dintre copaci si-a facut aparitia Jeremy,era ranit.L-am privit speriata pe Adrian,cerandu-i explicatii cu privirea.

-Doar pleaca! mi-a zis.

Nu inteleg!De ce imi cere sa plec?Jeremy este ranit.

Am dat sa ma apropi de Jeremy,dar Adrian m-a apucat brusc de brat.

-Asculta-ma,Elena,pleaca de aici,fugi cat de tare poti!a spus Adrian cu o voce dura,insa chipul sau il trada.

-Nu!Jeremy este ranit,da-mi drumul trebuie sa-l ajut!am tipat eu la el,dar el m-a apucat si mai strans de brat.

-Pleaca,te rog!Mi-am luat privirea de la el,si l-am privit pe Jeremy,care se sprijinea de trunchiul unui copac,uitandu-se atent la Adrian.

La dracu cu cititul gandurilor!Eu de ce nu pot?!

-Pleaca!a urlat la mine Jeremy,eu am tresarit

-Nu!Spuneti-mi ce se petrece!am strigat la ei,privindu-l cand pe Adrian cand pe Jeremy.

Intr-o fractiune de secunda,am fost aruncata la pamant,iar Adrian a disparut de langa mine.M-am ridicat si eu,m-am intors spre copacul in care cu un minut in urma se sprijinise Jeremy.

-Perefect!Al dracului de perefect!

Nu am stat mult pe ganduri si am inceput sa alerg,printre copaci luandu-le urma.

Am  ajuns in mijlocul padurii,unde am privit inmarmurita la scena din fata mea….

Varcolaci si demoni luptandu-se pe viata si pe moarte.Mirosul de sange si moarte plutea in aer.Am cautat cu privirea printre monstrii ce se luptau,chipuri cunoscute mie.Dar nu era nimeni acolo pe care sa-l cunosc,asa ca n-am  stat mult pe ganduri si am luat-o la goana printre copaci.Le pierdusem urma celor doi.M-am pierdut de familie intr-o padure plina de creaturi infricasotoare plus ca unii sunt atrasi de sangele meu.

S-a auzit un zgomot in spatele meu,ca si cand cineva ar fi calcat pe o creanga de copoac si ar fi rupt-o….

-Mrrrr…Ce pot sa spun,sunt cea mai norocoasa persoana din lume!Al dracu de perfect!

Inima mea a inceput sa pompeze sange cu viteza.

-Inceteaza!am soptit eu pentru a ma mai imbarbata

-Nu o sa fugi de o asemenea creatura!mi-am spus eu cu o voce hotarata

-Mrrr..

-Scuze,caine!M-am intors brusc.I-am zampit rautacios lupului gigant din fata mea,ma privea cu ochii lui cat farfuriile,parca intorcandu-mi zambetul ,varcolacul si-a aratat dintii ascutiti si albi.M-am dat un pas in spate.

-Stii nu sunt foarte buna la gust!am spus eu zambindu-i incontinuare ,,Blanosului”.Se pare ca nu sunt char atat de curajoasa pe cat am crezut eu.

-Mrrr…

-Stiu ca arat…Am fost impinsa din spate,lupul din fata mea dandu-se la o parte,iar eu m-am izbit cu putere de pamant.Sunt doi deci.

-Voi a-ti vrut-o!am racnit eu ,find intr-o secunda in fata lor.Am aruncant cu  ochii fulgere spre cei doi lupi.

-Mrrr...M-am repezit spre cel mai mare,dar celalt si-a infipt ghiarele uriase in spatele meu,m-am intors si  l-am apucat cu putere de brat,infingandu-mi unghile in el,pana am simtit sangele lui cald si  lipicios scurgandu-se pe bratul meu.Am tras cu putere,iar lupul a scos un sunet infiorator.

-Mrrr!Celalt varcolac m-a aruncat,iar eu m-am ridicat cu viteza.Am realizat ca aveam o bucata de carne in mana….Bleah!!!Ih!

-Mrrr….

-Stiu,e scarbos!am aruncat bucata de carne intr-un copac

-Mrrrr….Cred ca am reusit sa-l infuri rau.

Cei doi lupi ma priveau intr-un mod foarte ciudat.Ce naiba…..

Am fost azvarlita intr-un copac.Firar ei de varcolaci!Trei contra unul!Asta numesc ei lupta?!

Inca ametita ,am inceput sa alerg atat de tare incat pun pariu ca cizmele mele scot fum…Ar fi amuzant,daca nu as avea o haita de ,,blanosi”pe urmele mele.

M-am oprit,cand am zarit o carare.Am inceput sa adulmec un miros bine cunoscut.                                                                                                                                                       

-Adrian!am strigat eu,apoi am inceput sa alerg dupa miros.

-Mrrr!M-am intors incet doar pentru al putea vedea pe varcolacul ranit.

-Cred ca….

-Auuuu!am tipat eu cat mau tinut plamanii de tare.

M-a muscat de picior.I-am simtit coltii cum se infingeau in piciorul meu,iar si iar.Am inchis ochii asteptand ca lovitura finala sa vina…

Un urlet mult mai puternic decat cele auzite cu un timp in urma s-a auzit.

Iar blestematul de varcolac a disparut…”

Nu mai am mult,broboane de transpiratie curgeau pe chipul meu amestecandu-se cu lacrimile care curgeau neintrerupt.Apoi l-am vazut,a pasit incet pe iarba uitandu-se mirat la mine,apoi a zambit.

-Adrian!am spus eu incercand sa zambesc,dar nu am putut sa o fac,deoarece durerea era prea puternica.

El doar statea acolo,uitandu-se la mine cu zambetul sau fermecator pe buze.

-Ia-ma de aici!S-a intors deodata si a luat-o printre copaci.

-Adrian!!!!am strigat-Sunt eu!Plecase!Nici urma de Adrian,parca intrase in pamant.O naluca...
Dar Adrian nu m-ar fi lasat aici!
Asa-i,nu?
Nici eu nu mai sunt sigura...-De ce???Adrian!Iarba parea atat de confortabila,ma uitam spre copaci.Asteptam ca el sa se intorca si sa ma salveze!

-Adrian!Am soptit eu,o lacrima mi-a atins buzele,iar eu am zambit.
Cel putin daca aveam sa mor aici,macar sa o fac cu zambetul pe buze!

-Mai,mai,mai….Ce avem noi aici?a intrebat o voce.Nu vedeam pe nimeni,e posibil sa-mi fi inchipuit.

Am simtit doua brate puternice,ridicandu-ma de la pamant,apoi nimic….

Totul a devenit negru. S-a sfarsit?E posibil ca barbatul ce-mi vorbise sa fie un inger?