Capitolul 2

Autor.Pov.

-Iti simt frica!Soapta catifelata patrunse prin intuneric,facand-o pe Bella sa se cutremure. Avu prostescul imbold de a intreba cine e.Isi inchise ochii,incercand sa ramana pe cat posibil calma.Luase hotararea de a nu se comporta la fel de prosteste ca fetele din filmele de groaza.Putea totusi sa-si fi imaginat acea voce,din cauza ca era speriata si statea intr-un loc ciudat si intunecat.Si probabil,nu era nimeni aici si tipii aia, impreuna cu Edward,ii jucasera o farsa doar pentru a se amuza pe seama ei.Parea credibil?Nu,nu tocmai. Vocea fusese reala ,iar cine stie ce psihopat o urmarea acum.Avea sa fie urmatoarea lui distractie,avea sa o ucida exact in acelasi mod in care probabil o facuse si cu cealalta persoana.Un aer rece ii atinse fata,facandu-i tot trupul sa-i tremure.Pielea i se facu de gaina,iar hainele ude nu ii erau de mare folos,din contra ii mentineau pielea uda si rece.Daca reusea sa scape de aici cu viata sigur avea sa se aleaga cu o raceala zdravana.Dar in momentul de fata numai de o banala raceala nu-si facea griji.Bella,avea strania senzatie ca este privita,era atat de liniste.Isi auzea doar propria respiratie si bataile accentuate ale inimii.Deschise ochii,ceva ii lumina in ochi.Era doar o lumanare,care se retrase imediat.Clipea des privind lumanarea alba,cum plutea la cel putin jumatatea de metru distanta de ea,fiind la aceasi inaltime cu ochii ei.Mijii ochii,nevenindu-i sa creada.Lumina difuza ce provenea de la lumanare,dadea nastere la niste creturi infioratoare pe peretii incaperii.Nu putea sa-si explice,cum de acea lumanare plutea,pentru ca nu exista un raspuns logic.Singura idee care ii veni in minte era cea ca se lovise la cap,cand cazuse pe podea,iar acum avea halucinati.Si ce mai halucinatie!Simtea durerea pulsandu-i in genunchi,se ridica facand podeaua sa geama sub greutatea sa.Avea ambi genunchi  zgariati,iar usturimea era insuportabila.
Lumanarea se inalta si ea,pana la nivelul ochilor ei.Observa in fata ei o statuie,foarte veche sculptata in  marmura.Parea a fi un soldat roman,armura,coiful si sabia ce acesta o tinea amenintator indreptata spre ea,ii arata acest lucru.Umbra din spatele acesteia se misca,atat de brusc,apoi incepu sa modeleze o noua forma.Se dadu cativa pasi in spate si se lovi de ceva dur.Se intoarse instantaneu dand cu ochi de un barbat.I s-a zburlit parul pe cefa  si a avut senzatia de scurta durata,dar clara,ca un cub de gheata i se prelinge  pe ceafa.S-a dat cativa pasi in spate,dar si asa era o distanta mica.A ridicat privirea si a vazut un tip inalt,bine facut cu un chip inuman de frumos,angelic.Ochii fiindu-i negri si goi.Era captivant cum lumina lumanari se juca pe chipul sau,ii evidentia trasaturile perfecte.In colturile buzelor avea firisoare rubini,care i se prelingeau pe gat in jos.Parul lui era lung pana la umeri,negru precum penele unui corb si drept.In timp ce il analiza,Bella observa ca si el facea acelasi lucru.Insa privirea lui semana mai mult cu cea a unui sarpe,care isi incoltea prada.Un miros puternic de putregai ii inunda narile.Camasa lui era rupta, invechita si avea o multime de pete ruginii pe ea.Manecile ii erau suflecate pana la coate,iar de la incheieturi in jos mainile ii eru pline de un lichid rosiatic.Bella inchise ochi,incarcand sa nu se gandeasca ca acel lichid era sange.Sangele persoanei pe care probabil o ucise.Iar din clipa in clipa,probabil ca si sangele ei va ajunge pe mainle lui.Un nebun,era sigur un maniac caruia ii facea placere sa ucida.Deschise ochii si se trezi din nou intr-o bezna totala.

-O, sarmana ,Belle!vocea lui ii era cunoscuta.
Era voce lui Edward.Nu ,nu putea fi Edward.El plecase si o lasase cu un tip dus cu capul.
-Cine esti?intrabarea sa ii iesise mai mult o soapta sugrumata.
-Cine sunt?amuzamentul se regasea din plin in vocea lui.O adiere ciudata ii flutura parul si un fior ii strabatu intreg corpul,apoi o multime de lumanari se aprinsesera ,luminand totul in jur.Evident,plutind prin camera.Era infiorata,acum nu se gandea ca erau  vedenii,ca urmare a cazaturii.Era real si ilogic.Pe pereti se aflau tablouri,erau sparte,iar panzele pe care fusese pictate odata opere de arta,acum erau sfasiate.In camera se vedeau mai multe statui din marmura ,unele erau rasturnate si crapate.Privirea ii ramase pe un fotoliu,in care Edward statea asezat si o  privea amuzat.Se ridica,facand pasi spre ea.
-M-ai intrebat,cine sunt?De ce ai face una ca asta,cand privirea ta imi spune ca deja ma cunosti?Glasul ii era bland, aproape ademenitor. Dar ochii ii erau puturi inghetate.Se oprise brusc iar o parte din lumanari se stinsera.Cu chipul acoperit de umbre,nu aducea cu Edward,ochii sa-i erau duri si secretosi,era rece,cumva satanic. Avea genul de ochi care ascund taine. Care mint fara sa clipeasca. De care, daca i-ai privit o data, nu te mai poti desprinde.
Nu putea fi Edward.
-Ce esti?Il intrebase Bella.
Atatea intrebari fara raspuns i se invalmaseau in minte.Atatea intamplari ciudate pe care nu  avea sa le inteleaga vreodata.
-Ce sunt?Rasul sau suna gutural,asemanator cu cel a unui pradator.-Sunt ce vreau eu sa fiu.Cine sunt?Oricine vreau sa fiu.Sunt totul.Exact ceea ce tu nu ai inteles niciodata,Belle.Vocea lui era rece, iar tonul impasibil.
-N-am inteles niciodata?Cum sa inteleg,cand habar nu am cine esti sau mai bine spus ce esti.Stia clar ca barbatul din fata ei avea chipul lui Edward ,dar nu era el cu ea acolo.-Nu esti Edward,asa-i?Si ai sa ma omori,nu?Vocea ii era normala,iar o parte din frica isi luase zborul.I-a zambit  intunecat,confirmandu-i ca avea toate motivele sa-si faca griji in privinta vietii sale.
-Tot timpul am crezut ca esti o fiinta naiva,asta pana sa te intorci impotriva mea,vrajitoare blestemata!Iar acum o faci din nou!Chiar esti atat de proasta incat sa crezi ca voi cadea din nou in capcana ta?tonul lui era unul taios. Era vocea unei persoane care clocotea de ura, de suferinta si de dorinta de a acuza.
Bella il privea confuza,incercand sa inteleaga.De ce acest individ ii stia numele?Ba nu,o numea Belle.Nu avea nici-un sens.Ba era un sens,tipul scapase de la spitalul de nebuni.Si totusi nu putea fi Edward.
-M-ai lasat cinci secole la rand sa ratacesc prin lume,in timp ce corpul meu era inlantuit,vrajit sub un mormant.Mi-ai luat puterile si mai lasat sa  ma chinui intr-o mare de durere.Si toate astea doar pentru ca tu ai aflat ca sunt diferit!Ca sunt incapapil de a avea sentimente,desi iti spuneam tot timpul ca te iubeam.Ei bine,asa e.Poti pune o bucata de granit in locul inimii mele si ar fi tot acelasi lucru.
-Eu nu stiu despre ce vorbesti.Eu nu sunt aceasta Belle,numele meu este Isabella Swan.Imi pare rau,dar cred ca ma confuzi...
-Stiu cine esti,copilo.Si stiu ca in adancul sufletului tau,Belle traieste si aude ceea ce-i spun.Stie ca m-am intors,sa-mi duc la capat  razbunarea

.Si stie ca am sa o fac sa dispara si pe ea odata cu ei.M-am intors,Belle!Se indrepta spre ea cu pasi repezi.
S-a dat mai inspate,si simti cum sabia soldatului roman o intepa in spate.Edward era din ce in ce mai aproape.O prinse de incheietura mainii.
-Te rog,nu sunt Belle!spuse ea,iar ochii incepuse sa i se umple de lacrimi.Isi ridica privirea si intalni doi ochi albastri ca cerul insorit a unei zile de vara.Nu mai era Edward,ci era celalat tip.Simti lichidul rosiatic,atingandu-i pielea.
-Am  trait acesti 500 de ani urandu-te si blestemandu-te in fiecare secunda.Cand ai murit atunci in bratele acelui caine,mi-a  parut rau de un singur lucru.Ii stranse incheietura si mai tare.-Mi-a parut rau ca ai murit fericita,si ca nu ai murit in chinuri in bratele mele.Ca nu am putut sa ma razbun,ca nu am putut sa te fac sa suferi.Nu stiam ca va veni ziua asta.Multumita,amicului tau si a grupului sau am putut pune mana pe tine.
-Esti nebun...ii scapa Bellei, mai multe lacrimi ii cazura pe obraji.Ii elibera incheietura si isi duse mana la obrazul ei.Ii era zgariat iar lacrimile sarate nu faceau alceva decat sa-i produca si mai multa usturime.
-Poate sunt nebun.Ii indeparta lacrimile,apoi isi apasa palma pe obrazul ei,intr-un mod atat de delicat,incat Bellei i se paru ca fata ii fusese atinsa de un fulg de zapada.Usturimea disparu si simtea mici furnicaturi.-Ai dreptate sunt nebun,daca eram sanatos la cap acum probabil erai deja moarta.Nu stiu de ce nu o fac chiar acum.Iti pun o simpla intrebare,depinde de al tau raspuns ceea ce se va intampla.Raspunsul tau decide daca mori sau traiesti.Bella nu-si putea lua privirea de la ochii lui hibnotici,inca ii simtea palma rece pe obraz.
-Stii care este numele meu?o intreba el,privind-o plin de curiozitate.
-Nu.Ti-am spus ca nu am nici cea mai vaga idee cine esti.Bellei nu-i placea privirea lui de acum,daca pana acum fusese inghetata acum aveau o stralucire ciudata.Dar nu dura decat o secunda,apoi inghetase sub atingerea buzelor lui.Intunericul o tragea spre el,singurul lucru de care incerca sa se agate,era acea atingere rece de pe buzele sale,dar disparu.Cazu prada in bratele intunericului.
Bella.Pov.
M-am trezit tragand adanc aer in piept.M-am ridicat in sezut,apoi am aruncat o privire ceasului de pe noptiera.Mai exact nu-mi venea sa cred ca idica ora 8 si 17 minute.Ce e cel mai ciudat din toate e ca habar nu am la ce ora m-am culcat aseara sau ora la care am ajuns acasa.Imi amintesc ca mergeam prin ploaie si ca am vazut muzeul si cam atat cu amintirile mele.Am inceput sa ma panichez cu privire,la probabil cum voi intrazia la ora de spaniola.Nu probabil,sigur.M-am lasat sa alunec din pat nu cu prea mare bucurie.Sincer as prefera sa stau la caldura asternuturilor mele in loc sa dau ochii cu profa de spaniola,doamna Rebecca.M-am grabit atat cat am putut de mult cu ritualul de dimineata.Nu eram prea incantata ,pentru ca nu m-am putut bucura din plin de dusul cald.M-am imbracat cat ai zice peste.Luand o rochie crem si o pereche de pantofi negrii.Multumindu-i in gand lui Alice,pentru ca mi-a umplut sifonerul cu astfel de chesti.Daca nu eram in intarziere nu o imbracam nici in ruptul capului.Dar,macar mai castigasem cateva minute.M-am dat repede cu un luciu de buze,mi-am asezat parul in graba.Am inhatat o geanta crem,si am inceput sa-mi indes manualele in ea.Mama,avea sa ma omoare daca faceam absente.
Locuiesc impreuna cu mama mea Renee,care lucreaza ca asistenta.Ea avut mereu grija de mine.Tatal meu a murit acum 7 ani intr-un accident de masina.Eu si mama am  fust distruse,dar incet-incet am trecut peste acea durere ingrozitoare.A vrut sa para puternica pentru mine,dar stiu ca inca mai sufera.Eu eram doar o copila de zece ani,ce ar fi putut sa faca decat sa ramana puternica.O iubesc nespus de mult,iar daca ea nu ar mai fi nu stiu ce m-as face.
Zece minute mai traziu ma aflam in parcare,am iesit din masina.Mi-am auzit telefonul cantant,am inceput sa scotocesc prin geanta.Intr-un sfarsit l-am gasit.
-Alo.Am raspuns eu,ne mai uitandu-ma la numarul ce ma apelase.
-Bella Swan,de cate ori ti-am spus sa raspunzi la telefon?Unde esti?Misca-te mai repede ca profa Rebecca,inca nu ne incantat cu prezenta ei uimitoare.Mi-am dat ochi peste cap,nu era nimic uimitor la acea fiinta. 
-Am spus uimitoare?Scuze, am vrut sa spun ingrozitoare.I-am raspuns dragii mele prietene,inainte sa mai spuna  o nu stiu ce jignire la adresa ,,scumpei"mele profesoare.
-Sunt in parcare,ma grabesc cat pot de mult.Acum,pa.I-am inchis telefonul in nas.Cu siguranta aveam sa platesc pentru gestul meu.Ei,asta e.Am inceput sa-mi fac loc pintre  ceilalti adolescenti care incercau sa ajunga la cursuri.Am ajuns la clasa de spaniola, inainte de a intra am zarit-o pe profa,facandu-si aparitia de dupa colt.Multumesc lui Dumnezeu,ca nu ma vazuse!M-am asezat in prima banca,unde draguta de Alice ma privea cu ochii ei mari caprui.Alice Cullen era mai mica de statura decat mine,avea parul scurt si aranjat in tepi , dezordonati.Avea acel zambit angelic,insa daca o calcai pe coada putea sa devina al naibii de rea.
-Esti o scorpie,mai lasat sa astept patru ore in afurisita aia de bibiblioteca!ma lua la rost Alice
-Nu am mai venit la bibiloteca?am intrebat eu confuza
Chiar asa si ma simteam.Sincer,habar nu am ce facusem,nu-mi aduceam aminte nimic.Era cidat.
-Ai luat ceva?Ma intreba ea,mijindu-si ochii la mine, suspicioasa.
-Daca iti spun ca nu-mi aduc aminte,ma crezi?Alice ma privea incurcata
-Bine,las-o cum a picat.Stiu ca mai lasat balta pentru Edward.spuse ea usor amuzata
-Ce?am intrebat eu si mai confuza,daca era cu putinta.
Eu si Edward.Si ea spunea ca eu consumasem ceva.Eu si cu varul ei,Edward Cullen stateam in banca la ora de istorie.Suntem doar amici si cam atat.
-Alice,nu te-am lasat balta pentru Edward.Eu nici nu...
-O, serios?ma intreba ea,aruncandu-mi o privire iritata-Nu suport sa fiu mintita,iar acum ma minti.V-am vazut.Esti multumita?
Nu-mi amintesc nimic.Pur si simplu filmul mi se rupse,cand intalnisem acel loc sinistru.Poate ca m-am lovit undeva si mi-am pierdut memoria.Dar chiar si asa eu si Edwrad,impreuna?Nu este chiar genul meu,dar recunosc ca e dragut.Si nu as fi uitat cu usurinta o intalnire cu el.Doar daca nu se intamplase ceva mai rau.Am o senzatie ciudata,ca si cum as sti ce s-a intamplat.Dar ceva ma opreste sa-mi amitesc.Ceva puternic,ceva rau...Am fost scoasa din ganduri de catre Alice care,ma lovise cu cotul, antentonandu-ma ca sosise regina vrajitoarelor,evident cu intarziere.
-A intrat cu matura intr-un copac?am intrebat-o pe Alice in soapta.
-Probabil.Mi-a trimis un zambet specific ei.Tanya Denali alias Regina Cotoroantelor era cea mai populara fata din liceu,sefa unui grup de fete fara creier.Era cunoscuta drept cea mai ,,curtata" fata din liceu.Daca  curtata avea sensul de a face schimb de saliva cu zece baieti pe zi.
Acum intra repede in clasa,insotita de o bruneta.Sincer nu o prea aveam la inima si nici ea pe mine.
-Buna,toantelor!Mi-am rotit ochii peste cap,iar Alice isi stranse pumnul pe  masa.Am invatat sa nu o mai bag in seama.De ce sa-mi bat gura de pomana pentru ea,daca creierul ei umplut cu bule de sapun nu o ajuta.
-Buna,vrajitoare!ii tranti Alice,blondei cu ochii albastri.
Tanya o fulgera cu o privire de gheata,apoi se aseza in banca din spatele meu .Nu a mai putut sa ne serveasca vreo replica veninoasa,deoarece profesoara de spaniola isi facuse aparitia.

Capitolul 9

Autor.Pov.Bella ramase inmarmurita,isi inchise ochii rapid crezand ca avea o vedenie.Dar nu era, buzele lui erau reale si le atingeau pe ale ei.Nu se putea misca, pur si simplu corpul nu-i asculta comenzile.Sa fie de vina socul sau poate furnicaturile care ii strabateau corpul in acel moment,sau poate ambele variante.Era speriata de reactia propriului corp,si nu ii venea sa creada ca ea ii raspundea la sarut.Sa te saruti cu Edward nu era trecut pe lista ,,Ignora-l pe Edward",iar asta ii cam dadea planul peste cap.Dar senzatia produsa de buzele lui peste ale ei era incredibila si o ametea la culme.Buzele lui se desfacura  sub ale ei,moi si calde iar  ea se retrase imediat...
,,Oare cu cate femei a mai facut el asta?""se intreba ea ,mult prea suparata pe ea insasi.Nu avu timp sa ridice privirea si sa-i arunce una dintre privirile ei criminale,ca auzi vocea unui tip in spatele ei.
-Deranjez?A, normal ca nu.Nu e un dormitor ci un lift,dar mai nou este folosit mai ceva ca o camera de hotel.Nu se uita la cel ce vorbise iesi brusc din lift mult prea rusinata si infuriata.
Aprope se lovi de unul dintre cei ce intrau in lift,erau probabil amuzati la culme de reactia sa.
Nici nu vroia sa se gandeasca la ceea ce credeau barbatii aia despre ea.Asa ca incepu sa alerge,printre persoanele ce treceau grabite cu dosare si alte chesti legate de afaceri in maini.Se opri brusc,inchipuindu-si ca arata precum o nebuna in ochii oamenilor care o priveau.Dar nu mai de asta nu-i pasa ei acum,in gand avea doar nenorocitul de sarut.Ce incercase sa faca el?Vroia cumva sa-i arate ca ea nu era cu nimic in fata celorlalte fete si daca el dorea putea sa o aiba inpachetata si pusa pe o tava doar pentru el?Ei,bine asta nu se va intampla.Nu stia ce avea el in cap dar cu siguranta nu-i va merge.Daca isi propuse sa  o umileasca si sa o faca sa simta ieftina,ei bine cam reusise.Dar,isi promise ca nu il va mai lasa niciodata sa faca asta.Se sprijini de perete,iar cateva lacrimi i se scurse pe obraji.Reusise sa o faca sa sufere doar de dragul distractiei...
Nu asta facea tot timpul?
Nu credea ca avea sa mearga atat de departe incat sa o umiliasca in acest mod.Si ea ,parca fermecata de el i raspunse la sarut.
De ce crede el ca este atat de amuzant sa-ti bati joc de cineva slab?Nu e el marele Cullen,ce obtine necajind-o pe ea?
-Eu...Nu trebuia sa-si ridice privirea pentru al vedea pe cel ce-i vorbise acum.
Si sincer,nici nu vroia sa-i vada chipul.Auzea tot felul de soapte la adresa ei unele mai rautacioase de cat altele.Bine, nu puteau fi numite chiar soapte.Mai bine spus,conversatii intre angajatii,ce ar trebui sa munceasca din greu.Vinovatul?Nimeni altul decat Edward.Parca de cum isi facuse aparitia pe acel coridor,oameni incremenira si nu-si luau privirile de pe el.Isi plimba ochii  pe  persoanele ce se oprise brusc,holbandu-se la Edward si....ea.Femeile in special nu isi dezlipeau ochii de pe el,iar barbati il analizau cu privirile lor viclene,in cautarea unui cat de mic defect.Ar trebui sa-i imaneze ei un carnetel,avea sa le impartaseasca o multime de defecte.Bine,nu avea defecte fizice.Dar nu avea sa termine prea repede,daca cineva ii cerea sa-i spuna defectele ce tin de caracterul lui.Cu cateva minute in urma,nici nu s-au obosit sa-i arunce vreo privire,iar acum toate privirile erau atintite asupra ei.Aprope toate...Privirea ii ramase pe un grup de femei care bine inteles ca se holbau la Edward.Caroline o informase ca era popular si aparea mai mereu printr-o revista si bla bla bla.Iar grupul numeros de tipe sexy ,era inca un argument care confima faptul ca era popular printre dame.Erau frumoase,nu in genul Lissei ci mai degraba inclinau in partea lui Rose.Ele sosoteau cuvinte nu prea frumose,despre ea.Ei bine,nu arata ea ca un model de pe coperta unei reviste,dar nici urata nu era.Nu stia de ce o deranja comentariile lor.Apoi observa ,ca una dintre ele,o bruneta,isi dadu seama ca erau privite de subiectul discutiei lor.Aceasta tacu brusc,facandu-le si pe celalte femei din grup sa muteasca.Isi luara ochii de pe Edward doar pentu a arunca fulgere cu privirea sprea ea.Se intoarse si isi ridica privirea. Facu cea mai mare greseala din viata ei.Ochii aceia verzi,aveau ceva special in ei,o facea sa se piarda in adancimea lor. Era ceva atat de strain in ei incat,Bella se infiora.Sa fie tristete?
-Eu...sopti el cu vocea lui irezistibila.
Edward Cullen,in acel moment nu-si gasea cuvintele in fata ei?El care era mereu cu replicile pregatite?El cel care incerca tot timpul sa o sacaie ?Nu-i venea sa creada ca acel barbat increzator si arogant acum aducea mai mult cu un pustan timid ce era gata-gata sa-i marturiseasca ca o iubeste.Dar cum el nu e un pustan si nici intr-un caz indragostit de ea,nu prea intelegea ce era atat de greu de pronuntat.Pentru o clipa isi lua privirea de la ochii sai iar privirea i se opri pe buzele lui.Normal,ca inca mai era suparata,dar nu putea minti ca nu-i placuse.Iar acesta era un motiv destul de bun,pentru a fi suparata si pe ea ca isi permise una ca asta.
-Imi pare rau.Ei,asta o lasa perplex.Ii parea rau?!El nu-i spuse una ca asta!Adica ii parea rau ca o sarutase?!
Normal,ca-si cerea scuze,doar nu vroia sa fie inteles gresit de catre ea.Ca nu cumva sa-i intrerpreteze sarutul,ca un mesaj prin care el vroia doar sa-i spuna ca-si dorea intradevar sa fie ceva intre ei.Normal ca nu se gandise la asa ceva,doar nu era tampita.Nici nu putea sa-si inchipuie asa ceva.Nu stia ce era mai frustrant faptul ca-si batuse joc de ea sau pe faptul ca o sarutase si apoi isi cerea scuze.Era atat de penibil.Era precum o mina,daca o calca acum ,s-ar putea sa nu se termine prea bine.Era prea enervata.
-Imi pare rau,stiu ca nu ar fi trebuit sa fac asta.A fost doar o greseala...Si uite asa explodeaza!Isi ridica mana atat de rapid,apoi il lovi cu toata forta pe care o avea.Zgomotul produs de contactul dintre obrazul lui si palma ei fusese atat de puternic incat vui precum sunetul produs de o arma de foc.Si totul fu invaluit de o liniste chinuitoare.Mintea ii era prea imprastiata,isi trase mana care ramase in aer.Nu avea curaj sa-l priveasca ,asa ca se gandi sa faca ce stie ea mai bine si anume sa fuga cat o tin picioarele.Dar nici macar nu facuse trei pasi,ca un mana o prinse de brat.O trase brusc in fata lui.Nu-i placea ce vedea in ochi lui,erau furiosi si intunecati.Nici urma de vreo privire vinovata sau batjocoritoare,in momentul de fata i s-ar fi parut potrivita si cea din urma.Observa ca pe obrazul drept avea o pata rosie,de marimea palmei ei.Nu ca i-ar fi parut rau.
Tacere.Era o tacere profunda.Liniste care anunta o furtuna ingrozitoare.Si apoi ceda,lacrimile cazandu-i pe obraji.O deranja cumplit faptul ca el spusese ca sarutul lui fusese o greseala.Ceva voit nu poate fi numit greseala.De ce nu recunostea ca facuse asta doar pentru a se distra pe seama ei,si astfal ar fi scutit-o de niste scuze jalnice si de tot rasul.
-Cum spuneam,vocea lui suna rece,sarutul din lift a fost doar o greseala!Ea si-a ridicat privire cand vocea lui devenise din ce in ce mai dura.Ii intalni privirea si ii vazu zambetul specific pe buze,desi parea putin fortat.Chiar daca lacrimile inca ii mai cadeau pe obraji,reusi sa-i daruiasaca cel ma frumos zambet de care era in stare.
-Da-mi drumul la mana,nu suport ca un ipocrit ca tine sa ma atinga.Esti atat de mincinos!ridica ea tonul.Nu-i pasa daca o multime de persoane o priveau.Acum nu i-ar fi pasat nici daca toti oameni de pe Terra s-ar fi holbat la ea.Edward incepu sa rada atat de brusc,incat Bella  a trasarit.Era un ras plin de batjocora.Se amuza copios pe seama ei.Se smuci incercand sa scape de atingerea lui,o strangea atat de tare incat cu siguranta va capata vanatai.Slabe sanse sa se elibereze.
-Mincinos?Ipocrit?Nu crezi ca ar fi de preferat sa taci in momentul asta?
-Sa tac?vocea ii sunase surprinzator de increzatoare-Stii ce?Nu-ti permit sa-mi mai dai ordine!
Daca tot se avanta pe un teren minat,macar  sa o faca cum se cuvine.
-Te deranjeaza adevarul?Ei bine,asta esti tu,un mincinos!Nu am nevoie de scuzele tale banale! Lipsite de sinceritate nu au nici o valuare exact ca tine!se rasti ea,chiar daca parea puternica,lacrimile inca o tradau.
-Ai grija cum mi te adresezi!riposta el-Nu e vina mea ca iti faci sperante...
-Ce?!!Esti o jigodie,Edward Cullen!izbucni ea,acum infuriata peste limita.-Eu nu mi-am facut nici o sperananta,stiam ca iti place sa ma umilesti.Esti prea increzator,daca ai sperante ca eu sa-ti cad la picioare. Poate ca altele sunt orbite de infatisarea ta,dar pentru mine esti tot la fel de frumos cum e un mar stralucitor la suprafata dar putred si plin de viermi in interior.Nu cred ca as putea inghiti asa ceva,prin urmare nu te suport!Crede-ma nu e nimic, placut la tine!Bine,poate exagerase putin,dar se simtea atat de bine si de eliberata ca aproape uitase ca avea spectatori.Edward incetase de mult sa mai rada,acum doar o pironea cu privirea.
-Da-mi un motiv pentru care sa nu te dau afara?intreba el pe un ton glacial.Bella schita un zambet,apoi ii spuse ceea isi dorise el,atat de mult:
-Imi dau demisia.Ce zici de motivul asta,Cullen?El ii dadu drumul la mana,apoi ii arunca cea mai fioroasa privire
-Foarte bine!ii replica el
-Dar nu ininte de a-ti spune ca...Bella isi duse mana eliberata si isi sterse lacrimille.
-Saruti al naibii de rau !ii tranti ea.Rasul cuiva i-a atras atentia,tipul parea tare amuzat  nu  gluma dupa modul in care radea.Edward deschise gura sa-i serveasca o replica usturatoare dar si-o inchise la loc.
-Oh,Doamne!Spuse Emmet,facandu-si loc printre angajati,nu ca i-ar fi fost dificil.
-Nu te cred!sopti pintre chicote o alta vocea.In spatele lui imediat veni varul lui Edward,Derek.
-Spuneti-mi va rog,de ce stati aici de parca ati privi o piesa de teatru?Miscati-va daca nu vreti sa va dau afara! Nu va platesc sa respirati!Incet,incet oameni au inceput sa-si continue munca,eliberand holul.Rose parea dezamagita,si nu-si dezlipi ochi de pe Edward nici macar o clipa.Bella considera ca nu mai avea absolut nici un motiv sa ramana acolo,asa ca se hotari ca mai bine ar fi sa plece.
-Bella,stiu ca esti suparata si eu as fi! Edward iti datoreaza scuze,nu ar fi drept sa te las sa pleci asa!spuse ea ,sagetandu-l cu privirea pe acesta.Emmet nu se putea abtine si radea in continuare,in schimb Derek se uita la ea plin de curiozitate.
-Sunt suficient de matur incat sa hotarsc singur ceea ce vreau sa fac,Rose.Iar daca eu nu vreau sa-mi cer scuze asa am sa fac.Iar noi doi nu mai avem nimic de discutat!Ii arunca o privire rece si plina de furie Bellei atunci cand i se adresase.
-Edward,in acest moment nu te-ai comportat ca o persoana matura!ii reprosa Rose manioasa
-Stiti ce?Eu am alte preocupari,nu vreau sa-mi perd timpul,cerandu-mi scuze unei servitoare!spuse el taios.Bella tacu,infranta.Nu putea sa faca nimic,chiar daca isi dorea ca in acel moment sa-l jigneasca si ea si sa-l faca sa simta exact ce simtea ea acum.
-Edward Cullen,esti cel mai mare nenorocit!il apostrofa Rose,enervata la culme de atitudinea nechibzuita a fratelui sau.
-Ok.soptise el,apoi se intoarse brusc si in drumul sau il impinse pe Derek.Acesta isi afisa un zambet larg.Bellei i se paruse al naibi de dragut.Iar Edward era un idiot,si nu avea sa se schime niciodata.
-Imi cer scuze,in numele lui.Rose era sincera si era prea buna sa fie sora capcaunului.
-Tu nu ai de ce sa-ti ceri scuze.spuse ea si incerca sa schiteze un zambet
-Ok.Am eu grija de Edward.Emmet il urma imediat pe Edward,inca chicotind.Bella il privea pe Edward,cum se isi facea loc,pintre niste barbati.Era furios,deoarce il impinse pe un tip atat de tare incat barbatul se clatina.
-Bella?!
-Da.raspunse ea,privind-o pe Rose
-Uite care e situatia,eu nu pot sa-ti cer sa ramai,pentru ca nu ai face-o,nu?
-Nu.
-Atunci fa-o pentru tine!
-De ce as face una ca asta?!Rose ii zambi intr-un mod atat de ciudat.
-Nu vrei putina razbunare?As putea chiar sa te ajut,iar Alice ar fi mai mult decat incantata sa ia parte.
-Ok.Nu stiuse sigur de ce acceptase.Poate chiar vroia sa se razbune pe el...Sau poate era altceva,iar privirea i se opri pe Derek.
-Derek,ai putea sa o conduci acasa?Eu am o sedinta in cateva minute...
-Sigur!Ii arunca un zambet sclipitor
-O ,iti multumesc mult!
-Nu este nevoie...Incerca sa refuze Bella,dar fu impinsa de Rose,spre Derek.
-Ne vedem,mai incolo.A,apropo nu mai esti menajera lui Edward,acum esti doar prietena mea.
-Dar...
-Iar in privinta unui loc de munca,cred ca am nevoie de o secretara la birou.ii oferi un zambet stralucitor
-Nu este nevoie...Rose se incrunta,si o facu pe Bella sa spuna doar:
-Multumesc!
Edward intra in sala de sedinta simtindu-se atat de infuriat.De ce simtea atat de ciudat?Parca nu mai era el.Si in gand ii umbla doar cuvintele ei...Si sarutul ala,ah...Lovi cu palmele in masa, mare, rotunda,din mijlocul salii.Isi apleca capul,incercand sa-si scoata din minte buzele sale,ochi si...
La naiba,era atat de prost!
Ea avea dreptate,era mincinos...Sarutul nu fusese o greseala,o facuse pentru ca isi dorea asta.Si daca ar mai avea ocazia ,ar mai face-o....Usa se deschise brusc si pe ea intra Emmet.
-Frate,ti s-a pus pata pe ea.spuse Emmet usor amuzat-Ei,hai,ce-i cu fata asta de indragostit ranit?!
-Emmet...
-Frate,esti indragostit de ea.
-Emmet termina cu prostiile.
-Atunci daca nu este asa,nu te deranjeaza ca tocmai s-a urcat pe motocicleta lui Derek?
-Ce?Edward se intoarse sa-l priveasca pe Emmet
-Nu stiam ca dragostea surzeste...Iubaretule,eu iti spun ca daca nu faci nimic sa o cuceresti,ai sa regreti mai tarziu.
-Ce naiba indrugi,Emmet?Edward se repezi spre fereastra sa vada daca nu cumva Emmet isi batuse joc de el.Fu cuprins iar de acea senzatie stranie si distrugatoare,nu mai ca acum era de doua ori mai mare.Derek ii dadea o casca Bellei,iar lui nu-i placea privirea ei deloc.
-Deci,ce zici?Ai de ales intre a o cuceri si ai da lecti lui Derek sau poti sa ramai aici si sa o faci pe insensibilu'.
-Stii care e cea mai amuzanta parte in toata chestia asta?Edward se intoarse sa-l priveasca pe Emmet.
-Nu-mi spune.Stiu ca esti indragostit de ea.Emmet era serios acum,nici urma de vreun zambet.
-Am dat-o in bara asa-i?

Capitolul 4 -Partea a II-a

a Secret intunecat b
Autor.pov.

-Cand spui interesant,la ce te referi?Elena il privea insistent,evident vrand sa fie luminata.Simtea ca nu mai putea face fata suvoiului de intrebari care o chinuiau.
-As vrea sa mai putem discuta insa chiar este nevoie de ajutorul meu in alta parte.Daniel s-a ridicat de pe fotoliu,iar imediat pe usa si-a facut aparitia Neil plin de sange.Inima Elenei o lua razna la vederea sangelui.
-Ce naiba ai patit?a strigat Daniel la vampirul ce abia se mai tinea pe picioare.
-Suntem atacati...Neil nu si-a terminat propozitia pentru ca a cazut ca secerat pe podea.Elena ingrozita isi duse mana la gura pentru a  inabusi un strigat.Se uita infiorata la corpul lui Neil,chipul lui era din ce in ce mai alb,aprope transparent.A scos un sunet inforator,ca si cum nu mai putea respira.Elena observa cum raulete de sange incepeau sa-i curga din nas si urechi.Inchise ochi dezgustata,incerca sa se gandeasca la altceva.Nu reusi,tot ce vedea era chipul mort a lui Neil.Deschise ochii instantaneu,corpul lui incepea sa straluceasca tot mai tare.Apoi pur si simplu exploda in urma lui lasand doar cenusa.A tipat,era al naibii de infricosata si tremura din toate incheieturile.
Daniel iesi pe usa rapid,trantind usa in urma lui atat de puternic incat Elena tresari. Privea praful cenusiu din fata usii si nu ii venea sa creada ca cu cateva secunde acea chestie fusese Neil.Un urlet infiorator o facu sa se cutremure.Isi aduse aminte de noapte ce ii schimbase viata intr-un cosmar.Se auzeau strigate infioratoare,erau atat de aprope.Se ridica de pe canape,incepand sa faca pasi spre usa.Ce avea de gand sa faca?Sa iasa din camera si sa se holbeze la lupta ce se desfasura....
 Auzi o pocnitura,se intoarse imediat cuprinsa de teama.O carte cu coperti rosiatice cazuse de pe unul dintre rafturi.Rasufla usurata,apoi s-a apropiat de carte cu pasi lenti.Observa ca era deschisa.
-Wow!Elena era incantata de descoperirea facuta.In interiorul carti false, se afla o carticica si un micut cufar din aur.Stia ca nu era bine sa umble prin lucrurile altora.Dar...
Se gandi ca Daniel era oricum ocupat cu nimicirea varcolacilor si plus ca nu va afla niciodata.Asa ca scoase carticica neagra,dar apoi le scapa din mana cand dadu cu ochii de o poza.Era veche si ingalbenita dar se vedeau clar chipurile.In poza se afla Daniel si Adrian iar intre cei doi se afla ea.Dar cum de era posibil?
Nu-si amitea sa-l mai fi intalnit vreodata pe Daniel.Si-ar fi amintit cu siguranta de cineva cu care a facut candva poze.
Insa nu-si amintea nimic,asta pentru ca nu il mai intalnise.Dar daca e asa atunci de ce in poza se afla si Adrian?Oh,asta ii mai lipsea si mai multe intrebari fara raspunsuri.
Se aseza pe podea si lua poza in mana privind-o de mai aproape.Rochia alba si lunga pe care o purta ii venea ca turnata,dar nu rochia ii atrase atentia ci mana sa impreunata cu a lui Daniel.Intoarse poza rapid,pe spate scria doar ,,13 iulie,Forks".
Ea se nascuse pe 13 iulie,acum mai bine de 100 de ani,insa nu-si amitea sa-l fi vazut pe Daniel la una dintre petrecerile sale aniversare.In poza pareau foarte apropiati,dar de ce ar fi ea si Daniel apropiati?Elena puse poza inapoi in cartea falsa ,frustrata de intrebarile ce ii dadeau batai de cap.Luase micutul cufar in mana si-l deschise,dar era prea infiorata de ce continea acesta,pe o bucata de catifea rosie stralucea un inel identic cu cel din visul sau.Acesi piatra neagra,acelasi model,aceasi semiluna...Brusc isi aminti de semiluna identica de pe pumnalul lui Daniel...
Dar era imposibil.Il inchise inapoi si-l puse si pe acesta in carte.Auzise pasi pe hol ,asa ca se grabi sa puna si cartica la locul ei,apoi sa o aseze pe cea falsa la loc in raft.
Usa se deschise,iar Elena se prefacu ca citeste titlurile catorva carti.Caroline era murdara pe haine de sange si parea extenuata.Se duse repede spre ea si o intreba daca era in regula.Aceasta ii explicase ca sangele de pe ea nu-i aprtinea.
-Ce s-a intamplat?A intrebat-o Elena in timp ce dadu cu ochii de holul devastat
-Ce s-a intamplat?Varcolaci,asta s-a intamplat!Se rasti Caroline la Elena
-Stiu de varcolaci.a soptit Elena apoi i se adresa Carolinei pe un ton normal
-Am vrut sa sa intreb daca au fost raniti multi....Se opri cand intalni privirea iritata a blondei
-Multi e putin spus.Acum inchide-ti gura si urmeaza-ma!A urmat-o pe hol,apoi au coborat mai multe trepte pana au ajuns intr-un garaj.Acolo se aflau mai multi demoni printre care si Damon,Zack si Daniel.Imediat cel vazu isi auduse aminte de strania fotografie.Se indrepta spre el ,va afla ea ceva de la el.
-De unde il cunosti pe Adrian?l-a intrebat ea brusc,ne pasandu-i ca si ceilalti strigoi o auzeau si probabil se intoarsera sa se holbeze la ea.
-Eu nu...Elena il intrerupse imediat,dandu-si seama ca avea sa fie mintita de catre el i-a taiat macaroana spunandu-i:
-Si sa nu incerci sa ma minti,stiu de poza ta.Vreau acum sa aflu de unde ne cunoastem si de ce nu-mi amintesc nimic?
-Foarte bine,vad ca-ti place sa-ti bagi nasul in lucrurile altora.spuse el cu o voce rece si taioasa
-Nu a fost chiar asa,dar nu asta conteaza acum,vreau sa...
-Suntem frati.a spus el indiferent
-Noi doi?a intrebat Elena socata de raspunsul primit
-Nu,eu si Adrian.Acum ca ai aflat ,poti sa te misti spre masina lui Damon?
-Ce?a intrebat ea confuza
-Daca nu ai observat,ne mutam.
-Unde?
-Trebuie sa ajungem in Forks,acolo vom primi mai mult ajutur si vom putea sa ne intoarcem cu  forte noi impotriva varcolacilor.
Elena se intoarse cu spatele la vampir si se indrepta spre masina negra de care statea rezemat Damon.Era atat de confuza,pur si simplu nu intelegea nimic.Si era clar ca nu va afla prea multe raspunsuri de la infumuratul strigoi cu ochi verzi.
Forks,de ce i se parea atat de cunoscut acest nume?
Fotografia ciudata fusese facuta in Forks.Dar stai un pic?Adrian are un frate si acesta este un demon.Ceva nu se leaga...Un vampir pur nu poate avea un frate demon.Si daca este asa,Adrian de ce nu-i spusese nimic de existenta lui Daniel?Si mai ales de ce nu-si amintea nimic legat de el?Intrebarile astea aveau sa o omoare.
-Pregatita?Vocea catifelata a lui Damon o scoase din gandurile ei zapacite.Vampirul cu ochi albastri o privea tare amuzat.Elena observa ca avea o rana destul de urata pe bratul drept.
-Da.Raspunse automat,ne luandu-si privirea de la rana acestuia care inca sangera.


Buna!Stiu ca este scurt capitolul dar,de acum probabil le voi face pe toate mai scurte pentru a putea scrie mai des.Va multumesc tare mult pentru comentarii,sunteti toate niste scumpe!Astept pareri legate de acest capitol!:*:*:*

Dragoste si printul iadului

Buna!Ce mai faceti?
In primul rand as vrea sa va multumesc pentru comentarii si apoi sa va spun ca am inceput o noua poveste.Nu va fi prea lunga.Nu am pus rezumat deoarece nu vreau sa dezvalui nimic.Daca sunteti curiosi puteti sa cititi primul capitol :)

Mergea repede pe strada,calcand cu tenesii prin baltoace si facand ca stropi de apa murdara sa sara cat colo.Hanoracul ei gri,se udase destul de tare si simtea cum blugii incep sa i se lipeasca de picioare.Incepu sa faca pasi mai mari,grabindu-se spre biblioteca,unde avea sa stea la adapost si caldura.Trebuia sa se intalneasca cu prietena ei ,Alice pentru a studia impreuna.O lua la dreapta pe poteca intunecata,inca nu era   ora sase seara si totusi afara era intuneric.Ridica privirea si dadu cu ochii de ruina vechiului muzeu.Unii oameni spuneu ca acea cladire ar fi bantuita. Bella credea ca este doar o inventie stupida  nascocita de parinti pentru a-si tine copii departe de locul ala vechi care se putea prabusi din clipa in clipa.Si uite ca acum statea chiar in fata muzeului,cladirea acum infasurata in intuneric ii parea infricosatoare.Privea atenta ferestrele sparte,si acoperite acum cu scanduri,in timp ce mergea improscand  cu picaturi de apa.Da chiar ca arata ca o casa bantuita,scoasa parca dintr-un film de groaza.Se opri brusc,atunci cand un fulger iesi miraculos din acoperisul cladiri.Bella isi duse mainile la ochi si a incepu sa tremure,frica facandu-si aparitia.Ramase pe loc,nefiind capabila de altceva in acel moment.O fasie de lumina galbuie ,puternic stralucitoare se inalta din ceea ce mai ramse din acoperisul vechiului muzeu.Isi puse mainile pe gardul de sarma ,apropiindu-se mai mult pentru a vedea ce se intampla acolo.Daca ar fi fost un fulger normal,ceea ce nu era,ar fi trebuit sa fie insotit imediat si de un tunet,insa nu se auzi nimic.Lumina deveni rosiatica apoi  din ce in ce mai transparenta.Isi lua mainile de pe gard,apoi si le baga in buzunarele hanoracului.In gand incepu sa-i misune fel si fel de intrebari.Nu stia ce fusese luimina aia,dar i transmitea o stare negativa.Apoi a auzit un tipat infiorator,privea fix locul unde cu cateva secunde fusese lumina stranie.Se intampla ceva acolo si ceva ii spunea ca era de rau.Se gandi ca ar fi intelept sa-si continue drumul.Lasandu-se prada picaturilor de apa,reflecta asupra situatiei in care se afla.Pana la urma se hotari sa  se indrepte spre biblioteca.Ce se intampla in acel loc nu era problema ei.Nu trebuia sa o faca pe eroina si sa se amestece in chesti ciudate.Sitoatia asta o facu sa se gandeasca la o secventa dintr-un film horor in care tipa aia prostuta intrase in casa bantuita chiar daca fusese avertizata sa nu o faca.Si apoi sfarsise,evident moarta. Si,apoi mai era si faza ca ar putea intra in belele si sincer chiar nu isi dorea asa ceva.Incepuse sa se indeparteze de cladirea devastata cu pasi repezi,insa o duba neagra se ivi de dupa colt.Inainta cu viteza spre ea,se lipise de gardul de sarma.Inima incepu sa-i bata cu putere,inchise ochii  asteptand impactul.Credea ca avea sa fie zdrobita de masina,insa aceasta se izbi brusc in portile gardului ce inconjura ruina.Acestea sarira, cauzand un zgomot insuportabil la contactul cu betonul ud din curtea cladirii.Bella se dezlipi de sarma rece si privea la multimea de oameni ce  ieseau  alergand din muzeu.Nu le putea vedea chipurile,pentru ca  fetele lor erau acoperite de masti.Oamneii erau imbracati in negru si aveau cape lungi de culoarea rubinului si pareau agitati .Bella auzi cum strigau unul la altul,dar nu intelegea ceea ce spuneau deoarece vorbeau intr-o limba ciudata .Unul dintre ei o zarise,ea se dadu un pas in spate,facand ca geanta cu carti sa-i alunece de pe umar si sa cada pe asfalt.Tipul o arata si altora,vocea lui era rece si grava,vorbea atat de rapid ,era infricosator.Bella incerca sa se miste,dar parca ceva o tinea teapana.Incerca sa-si miste picioarele,dar parca devenise o statuie.Unul dintre barbatii cu cape inainta spre ea.Se uita la el infricosata.Nu intelegea ce se intampla cu corpul ei si de ce nu se putea deplasa.Daca tipii astia erau niste psihopati si aveau sa o omoare?Isi aduse aminte cu groaza de tipatul infiorator.Poate au mai omorat pe cineva,iar acum probabi ea avea sa fie urmatoarea lor victima.Poate era de vina panica si de aceea nu era in stare sa se miste.Sau poate ca tipul ala facuse asta.Parea nebunesc,dar nu stia ce altceva ar putea sa o intepeneasca in modul ala.Tipul cu capa ajunse in fata ei.Bella vru sa deschida gura si sa tipe,dar parca buzele ii fuse lipite,iar vocea ii disparuse.Nu putea scoate nici macar un sunet.Tipul isi dadu masca jos si o analiza cu o privire staruitoare.
-Ofranda perfecta.Pronunta tipul pe un ton melodios intr-o engleza perfecta.A intins o mana pentru a oo atinge pe Bella.Aceasta ar fi dorit sa tipe,sa se zbata ,sa alerge departe si sa scape de ciudatul ala si de grupul lui de nebuni.Si ce vruse sa spuna prin ofranda?Isi postase privirea pe chipul lui.Ramase perplex,tipul din fata ei avea cam aceeasi varsta cu ea si il cunostea .Era Edward Cullen.Din cate stia Bella, el nu era nebun.Si nici nu daduse semne ca ar fi un criminal dus cu capul.Era un tip de treaba,ba chiar statea cu el in banca la cursul de istorie.Insa acum nu aducea nimic cu colegul ei amuzant si prietenos cu toata lumea.Ochii lui de culoarea smaraldelor acum erau negrii ca smoala.Nici urma de stralucirea lor specifica,ci doar o mare de secrete intunecate.Zambetul lui strengar era inlocuit de un zambet rautacios.Ii atinse mana,iar pielea lui era rece ca ghiata.O trase dur  spre el,apoi o impinse fortand-o sa mearga.
-Ce se intampla, Edward?a intrebat cu o voce  ragusita ,era atat de speriata incat intrebarea iesise sugrumata.O impinse in bratele altui barbat,mult mai solid de cat el.Se intoarse spre ciudati cu cape si masti.
-Duceti-o inauntru,apoi incuiati usa,miscati-va mai repede daca vreti sa scapam cu viata!Se adresa el pe un ton poruncitor barbatilor.-Se va linisti incurand si ne va indruma spre o noua era!Una plina de intuneric si durere!Vocea lui era glaciala si emana atata rautate incat Bella incepuse sa tremure,parca in locul oaselor acum avea gelatina.Creierul nu-i asculta comenzile,era complet terminata.Isi punea intrebari in legatura cu Edward si ceea ce vorbea el acum.Parca ar fi fost posedat de o forta malefica.Oare cui va fi data ea?Gandul ca cineva isi va bate joc de ea,ii va face rau sau poate chiar o va omori ii ingheta sangele in vene.In mainile cui criminal ii va sta viata?Barbatul o apucase de brat si o conduse spre intrarea in muzeu.O impinse inauntru.Inainte de a pasi in intuneric,Bella il privi pe Edward.Pentru o secunda zari o stralucire verde in ochii lui.Barbatul o imbinse violent,facand-o sa-si piarda echilibrul.A cazut  pe podeaua dura,impactul facand ca obrazul sa-i fie patruns de pietricele de pe podea.Acestea ii intrara si in palme,provocandu-i o usturime de nedescris.Simtea cum firisoare rosiatice incep sa i se scurga pe obraz.Usa se inchise cu o bufnitura.Ramase culcata la podea,invaluita in intuneric,sangerand si cu ochii usturand-o.Se abtinuse sa nu planga ,crezand ca dintr-un moment in altul avea sa se trezeasca.Sa se trezeasza,cu Alice care striga la ea furioasa ca ardomise din nou pe masa, intr-o biblioteca.Inchise ochi si astepta,astepta sa se trezeasca.Dar nu se intampla nimic,iar durerea era si mai greu de indurat.Reusise sa se ridice in genunchi,iar lacrimile incepura sa-i curga pe obraji,rauri rozalii i se prelingeu pe gat in jos.Pentru o secunda pulsul ii ingheta,auzi pasi.Apoi inima o lua la goana ca o nebuna.
-Iti simt frica!Soapta catifelata patrunse prin intuneric,facand-o pe Bella sa se cutremure.
.................................................................................................................
Ce parere aveti?Sa  continui sau nu?Astept pareri.:*:*:*

Capitolul 8

                                          (cred ca melodia asta se potriveste cu ceea ce simte Edward.Voi ce parere aveti?)

Autor.Pov.Edward se stapanea din greu incercand sa nu cada prada furiei ce-l incerca.O tintuia cu privirea pe Bella,parca incercand sa o faca sa dispara de pe fata pamantului.Isi stranse palmele in pumni si isi mutase privirea parjolitoare pe Derek,care era foarte amuzat.Apoi se gandi ca nu avea sa se coboare la nivelul lui sau mai rau a natangei de menajera.Isi lua rapid statutul de tip impasibil si isi afisa zambetul sau orbitor,demn de prima pagina.

-Nu am sa iau in considerare vorbele unei netoate.i se adresa el Bellei pe o voce neutra.Apoi,brusc isi amintea ca ea se pregatea sa plece la o intalnire cu un barbat.Simtea cum sentimentul straniu il incoloacea precum o iedera otravitoare.Nu intelegea de ce se simtea atat de captiv,atat de naucit.Ea era cea care starnea senzatia ciudata. Gandul  ca ea ar fi imbratisata de tipul ala, Karl,il face sa-si simta inima captiva intr-o cusca,unde era torturata fara mila.Acum ca masca idolentei ii fusese smulsa,era invins si complet neajutorat.A incercat sa-si conduca sentimentele si sa nu dea semne de slabiciune.Orcat de mult incerca sa  le tina in frau,a esuat atunci cand ii vorbi Bellei:

-Tu nu trebuia sa ajungi la o intalnire?vocea lui era glaciala,dar isi pastra zambetul sclipitor si atitudinea de increzut.
-La o intalnire?Bella il privea surprinsa,apoi chicoti amuzata privind catelul din bratele sale.
-O da,chiar asa,ar cam trebui sa plec,altfel Karl  va face urat.a spus ea,mangaind catelusul.
-Sper sa te distrezi!In tonul sau se depista o cantitate generoasa de gheata.Bella ii zambi,iar inima lui incepuse sa o ia la goana precum o nebuna.O analiza cu privirea lui staruitoare,descoperind ca nu-i zambise lui ci lui Derek,care parea plictisit la culme.
-Asa am sa fac,Edward.Ii servi o privire rezarvata si suspicioasa,apoi i se adresa lui Derek:
-Ne mai vedem.Derek,ii zambi,dar el nu-i spuse nimic.Bella a lua spre scari.
Derek zambind precum un nerod de prima clasa ii spuse lui Edward pe un ton amuzat:
-Ceva imi spune ca fata asta iti da batai de cap.
-Nu-mi da batai de cap,doar ca...De ce naiba ar iesi cineva cu un tip pe care il cheama Karl?spuse el agasat
de preferintele ciudate ale Bellei.
-Ed,tipule ai nevoie de un pshiholog!Esti gelos pe o potaie...Derek incepuse sa rada,atunci cand ii vazu expresia nedumerita a varului sau.
-Poftim?Cred ca tu ai nevoie de un psihiatru,pentru ca esti al naibi de dus cu capu daca crezi ca  sunt gelos pe Karl.Edward pufni zeflemitor.
-Nu ti-ai dat seama ca acel catel din bratele sale este Karl?!Derek se amuza copios de idiotenia varului sau.
-Ce?Il intreba el socat,apoi punand piesele cap la cap isi dadu  seama cat de prost pusese sa fie.
-Frate,daca nu te-as cunoaste as putea sa jur ca esti indragostit.Edward se ingrozi cand auzi ultimul cuvant.Sentimentul ala nenorocit sa fie doar gelozie,iar el sa se fi  indragostit de Bella?Nu!Ce prostie!Nu era posibil.El nu are cum sa fie indragostita de ea.Se simte asa doar pentru ca nu o suporta.Edward ii pasa o replica taioasa varului sau.
-Nu mai prosti indrugi!Acum spune-mi de ce naiba loveai in usa camerei mele, gorila fara creier?
Bella se pregatea sa iasa pe usa,cand Lissa isi facuse aparitia,imbracata tipic ei si cu mai multe pungi in maini.
-Buna,menajero!
-Buna,blonda-fara-creier!Bella ii zambi  clonei  Barbie ca si cum ar fi cea mai buna prietena a ei.
-Nu am timp de nesuferite ca tine.spuse ea impingand-o pe Bella.Aceasta se intreba daca nu se descoperise un antidot pentru oameni ursuzi precum Edward si Lissa.Nu avea ea norocul asta.Iesi pe usa incercand sa uite pentru cateva minute de Lissa cea artagoasa si al sau capcaun infatuat.Profitand de timpul liber,s-a plimbat si jucat cu Karl.Acum se odihnea pe banca din gradina de trandafiri cu catelusul alb in brate.Telefonul ii suna,Karl a inceput sa latre.Bella a pus catelusul pe iarba usurel,apoi raspunse:
-Alo!
-Ai face bine sa te misti mai repede,ai uitat ca esti aici sa muncesti!?Ai de gand sa mai zabovesti mult in gradina?Eu mor de foame aici,iar tu te joci cu un caine?!
Edward era scos din minti.O privea de la fereastra camerei lui pe Bella,aceasta parea sa zambeasca.Apoi ii auzi vocea in telefon sunand usor amuzata:
-Nu ai maini sa-ti faci singur de mancare,baietel de bani gata?
-Nu fa pe inteligenta cu mine si misaca-te,vreau sa mananc si sa stii ca azi ma vei insoti la firma.Lui Edward ii aparuse un zambet urias pe fata cand,auzi cum reactionase Bella.O vazu cum arunca telefonul in iarba si apoi cum il zdrobea cu piciorul,scoasa din minti.Acum, acesta mai ca se prapadea de ras vazand-o cum isi facea telefonul bucatele.Azi avea sa-i faca ziua un calvar,asta ca sa o invete minte.Nimeni nu se pune cu el si scapa cu usurinta.Pentru inceput,fusese bine,dar vroia mai multa distractie.
Bella isi ridica privirea si il zari la fereastra,cu un zambet tamp creionat pe chipul lui perfect. El se amuza pe seama ei,iar ca o proasta ea ii dadea satisfactie.Il lua pe Karl in brate si se indrepta fulgerand si tunand spre intrare.In minte ii veni o  imagine cu Edward spanzurat,zambi.Se concentra atat de tare la imagine incat spera ca avea sa-l ucida pe Cullen doar cu puterea minti.
Urca scarile in graba,il duse pe Karl in camera ei,apoi isi saruta dragutul animalut.Iesind precum o furtuna din camera se indrepta spre bucatarie.Dupa zece minute de munca ,ii preparase micul de jun si se indrepta,acum mai calma spre camera lui Edward.Batu la usa,acesta ii raspunse imediat dupa ce batuse a doua oara.Ii intinse tava,fara sa-i adreseze nici un cuvant.
Isi propuse ca avea sa-l ignore indiferent de cat de mult incerca el sa o scoata din sarite.Indiferent de ce va incerca sa faca  pentru a o provoca, ea nu o sa-i mai raspunda cu aceeasi moneda.
-Nu-mi place!spuse el aruncand o privire plina de dezgust spre ea,apoi ii impinse tava spre ea,facand ca mici picaturi de suc sa-i pateze rochia alba.O prinse mai bine,inainte ca tot continutul ei sa se verese ,facandu-i un model nu prea dragut pe rochie.
-Ce ai vrea sa mananci?Il intreaba ea,evitand sa-l priveasca si incercand ca vocea sa-i sune calma,chiar daca sangele ii fierbea in vene si nervi ii erau intinsi la maxim.
-Vreau doar o cafea.spuse el,nu prea multumit de atitudinea indiferenta a Bellei.Se astepta sa tipe,sa-i arunce tava in cap,sa-i paseze replici dure.Insa ea se intoarse nepasatoare ne dand semne ca ar fi enervata,asta il enerva pe Edward.
Trantise usa cu putere ,apoi se duse si se asezase pe pat,oftand.Fata asta era o anomalie pentru el.Nu stia de ce,dar il deranja rau ca ea se purta cu indiferenta.Dupa cateva minute,auzi o bubuitura in usa,inima incepu sa-i bata ca o dementa.Se ridica de pe pat si se deplasa spre usa. Apoi o deschise, crezand ca va da de chipul Bellei, isi afisa zambetul sau specific.Dar ii pieri imediat,se dadu un  pas in sapate facandu-i loc Lissei.Aceasta i se arunca in brate,lipindu-si buzele pline de luciu cu aroma de cirese ,de ale lui.Edward nu avea chef de blonda-lipitoare,dar nici nu o indeparta.O cuprinse in brate si adanci sarutul,impleticindu-si mainile in parul lung si ondulat al Lissei.Edward abia o auzise pe Bella dregandu-si vocea.Acesta o impinse usor pe blondina,si o privi pe fata care semana cu un inger,statea in fata usii  cu tava  in maini si holbandu-se la ei ingretosata.,,Nu mai inger nu e.."Gandi el amuzat.
-Cafeua ceruta.spuse ea scarbita,si ii  intinse tava.El o lua incet,ii atinse mana din greseala.Simtise cum un curent ciudat ii traversa corpul,isi trase mana imediat.Bella nu baga de seama intamplarea,dar Edward era uimit si  speriat in acelasi timp.Simtea ca si cum mii de ganganii ii misunau in stomac,se infiora la senzatia neplacuta.
-Du-te si pregateste-te mai repede,nu vreau sa ajung maine la firma!se rastise el,ea pleca imediat de parca asta ar fi si vrut sa auda.Dar el nu asta dorea sa se fi intamplat,dorea cu ardoare ca ea sa i se opuna,sa-l ameninte sau sa faca ceva...
In schimb tot ce primea Edward era doar nepasare.Frustrat pana peste cap se intoarse sa o priveasca pe Lissa,care il privea amuzata.
-Acum mai nou o cari dupa tine la firma?il intreba ea cu vocea ei mieroasa.Edward se incrunta la intrebarea stupida venita din partea blondinei.Ii se adresa iritat:
-Mai nou te bagi si in afaceri?
-Dar, dragule,ce treaba are ea cu afacerile tale?il intreba blonda din ce in ce mai curioasa
-Lissa,de cand  te intereseaza pe tine ceea ce fac eu?
-Las-o balta,se vede clar ca ti s-au aprins calcaile dupa proasta asta.Ii arunca o privire cercetatoare.-Si nu cumva sa negi!Il atentiona ea.Edward deschise gura fiind gata sa-i serveasca o replica nu prea draguta dar,Lissa se apropie de el si isi puse degetul aratator pe buzele lui reducandu-l la tacere.
-Stii ce?Chiar nu-mi pasa,tu esti al meu iar daca gandacul asta imi va sta in cale ,il calc in picioare.vocea ei sunase amenintatoare.Dar Edward o privea nepasator.Isi retrase degetul si isi presa buzele lipicioase de ale lui .Acesta o impinse infuriat,aceasta  incepuse sa rada:
-Edward,nu stiu cum dar tu chiar te-ai indragostit de o servitoare.Lissa il privi amuzata,apoi ii oferi o bezea prin intermediul aerului si iesi din camera.Edward se prabusi pe un fotoliu,incapabil sa se mai gandeasca la altceva.Cuvintele pline de venin a scorpiei de Lissa i se roteau in minte precum o ruleta.Nu erau adevarate,pur si simplu nu puteu fi adevarate.
Dupa 15 minute,Edward se afla in aceasi masina cu o Bella enervant de tacuta.Statea la distanta de el,privind absenta prin fereastra limuzinii.Ce avea fata asta de il facea sa se simta atat de confuz?Il vezuse cu numai aproximativ 10 minute ,pe tipul ala slabanog si blond cum se holbase la ea,si parca ii veni sa-l stranga de gat.Edward observa ca era imbracata intr-o pereche de pantaloni negrii si o bluza albastra care ii scotea in evidenta ochii ciocolati.Era frumoasa.Isi scutura capul luandu-si privirea de la ea si incercand si el sa se uite pe fereastra.Dar ceea ce vedea,nu-l ajuta deloc,pentru ca o pereche de ochi ciocolatii il inebuneau.Ajunsese la firma impreuna,Bella il urma pana la lift.Intrara amandoi  si asteptara ca liftul sa urce pana la etajul 15.Un zgomot puternic,o facu pe Bella sa tresare,apoi liftul se bloca brusc.
-Ce-a fost asta?Intreaba ea speriata.Edward a apasat pe unul dintre butoane,Bella nu vazu pe care,dar stia clar ca nu se intamplase nimic dupa aceea.Edward se intoarse sa o priveasca.Bellei nu-i placea privirea lui.
-S-a blocat.spuse el usor amuzat
-Iti bati joc de mine?Aceasta batu cu pumnii in usa liftului strigand dupa ajutor.
Edward se aseza intr-un colt chicotind.
-Asta nu ajuta!spuse el glumet-Suntem blocati exact intre etajele 13-14,nu cred ca o sa auda cineva urletele tale!
-O,minunat!Stii asta ar fi fost un vis minunat daca in locul tau acum ar sta Brad Pitt,nu tu!spusese ea enervata pe lipsa ei de noroc.
-Ooo,cineva a prins glas!Spuse Edward ridicandu-se deodata,Bella se indeparta de el.
-Uite ce e,daca tot o sa stam o vrem aici,ce ai zice sa-mi faci un serviciu si sa-ti inchizi...Dar nu apuca sa-si duca fraza pana la sfarsit ca Edward isi lipi buzele de ale sale.

Capitolul 4-Partea I

a Secret intunecatb
(PARTEA I)
Elena.Pov.
-Grabita?Precum un copil surprins facand o prostie,am lasat privirea in jos,incercand sa inventez o minciuna cat de cat credibila,ca sa pot iesi din acesta incurcatura.
-O sa trec peste faza asta,fiindca si asa esti intr-o situatie de rahat.Oops!Poate nu ar trebui sa folosesc acest cuvant in preajma unei fiinte atat de fragile.Pronuntase cuvintele cu un ton in care se regasea o tona de ironie.
-Nu sunt fragila!Si sa stii ca nu ma deranjeaza limbajul unei maimute.am spus eu zambindu-i dulce si facandu-i cu ochiul.Se incrutase usor,apoi zambi satisfacut cand imi spuse:
-O, cateluso ,dar ingerii nu sunt maimute,pareai atat de fermecata si...
-Imi pare rau,e vina mea.Zambetul ii crescu si mai mare,umflandu-se in pene isi baga mana in par,gandind-se  probabil ca ii voi spune ceva formidabil.-E o jignire mare la adresa maimutelor,ar fi crud din partea mea sa le compar cu unul ca tine.Ele sunt  fiinte dragute spre deosebire de un srigoi care ar fi in stare se devoreze un oras intreg,pentru propria distractie.Serveste asta,devorator de oameni ce esti!Se pare ca intepatura mea ,il dezumflase complet,iar fata lui demonica iesi la suprafata:
-Te avertizez sa ai grija.Isi retrase coltii,apoi s-a dat cativa pasi in spate,incercand sa se calmeze.
-Acum ca am terminat cu treburile copilaresti,sa trecem la lucruri serioase.imi spuse el,uitandu-se la mine cu o privire de gheata.-Nu ar trebui sa iesi din incaperea asta.Ai avut noroc,Daniel putea sa nu fie atunci acasa, iar acum puteai fi moarta.
Nu se feri sa pronunte acel cuvant ce mie imi dadea fiori pe sira spinarii.Puteam fi moarta,bine punctat.
 Dar asta nu inseamna ca nu pot ajunge moarta.Sa nu uitam ca sunt un varcolac intr-o casa plina de demoni.
-Eu vreau sa plec de aici.Nu ar fi lucrurile mai usoare daca eu mi-as lua talpasita?am intrebat eu ,inaintand spre el.
-Ei bine,daca ai pleca de aici,nu ai ajunge prea departe.Nu te-as sfatui sa iesi din casa daca vrei sa ramai in viata.Mi-a facut cu ochiul si mi-a zambit precum facusem eu cu cateva minute in urma.
-Si atunci am sa raman pentru o eternitate aici?Captiva in camera asta,am aratat cu mana spre camera mea,traindu-mi viata precum un prizonier si temandu-ma in fiecare clipa pentru viata mea?Sper ca glumesti,daca iti imaginez ca voi sta cu mainile in san,lasandu-mi viata in mainile unor demoni!
-Din partea mea poti sa pleci si acum...Dupa ce ai iesi din aceasta locuinta e ca si cum ti-ai lipi un bilet pe frunte cu,, OMOARA-MA!".Si nu sunt putini cei care vor sa-ti ia viata!Dar ce-mi pasa mie de soarta ta?A,da mai nou sunt dadaca!vocea sa era inundata in sarcasm.
-Sunt suficent de mare incat sa-mi port singura de grija,asa ca nu am nevoie de serviciile tale.i-am replicat  eu trimitand fulgere cu privirea in directia lui.
-Spunei,asta lui Daniel....Acum,noapte buna,sper sa dormi tare bine!Mda si un fraier si-ar fi dat seama auzindu-i vocea ca defapt dorea contrariul. M-a impins usor spre usa.
-Da,sigur voi dormi!i-am spus pe un ton sceptic,apoi am intrat in camera,ne aruncandu-i nici o privire demonului cu ochi albastri.Deci,acum eram pazita de el,la ordinul lui Daniel.Dar de ce?Adica,Damon parea tare neincrezator in privinta lui.Probabil ca Daniel e un fel de lider al demonilor.Dar asta nu ma opreste sa-mi pun nenumarate intrebari,ale caror raspunsuri nu le voi afla prea curand.Totusi,de ce m-ar apara Daniel?
Oh!Cat imi displac demoni!Vreau sa trimit departe aceste ganduri legate de ei.M-am asezat pe pat,lasand lacrimile sa curga pe obraji.Lasand toate amintirile cu Adrian si familia mea sa danseze in mintea mea si sa-mi aline suferinta.Ma simt parasita in acesata lume demonica.Am apucat una dintre pernele ce erau pe pat si mi-am ingropat fata in ea,incepand sa vars lacrimiri amare.Intr-un final am cazut prada somnului.
Autor.Pov.O bataie usoara in usa,a facut-o pe Elena sa  deschida ochi si sa se ridice alarmata din pat.
Pe usa a intrat nimeni alta decat Caroline.Frumos aranjata,si imbracata intr-o rochie de culoarea smaraldului,blonda tinea in mana o tava pe care se afla micul de jun al Elenei.Cu un zambet orbitor pe chip,o saluta pe Elena,apoi puse tava pe o masuta.
-Ai plans.Desi Caroline nu o intrebase,ci afirmase acest lucru, ea ii raspunse:
-Da.Vocea ei era usor ragusita.
-Nu o sa intreb care este motivul,pentru ca il stiu foarte bine.Ai putea sa iei micul de jun mai repede,deoarece Daniel vrea sa vorbeasca cu tine,inainte de a pleca sa ii ajute pe ceilalti...Caroline se opri brusc,dandu-si seama ca vorbea cu pareti si ca Elena se intise pe pat acoperindu-si fata cu perna.
-O,bun!Acum mai nou vorbesc singura!Caroline s-a apropiat cu pasi repezi spre patul in care Elena inca lenevea.O  apuca pe bruneta de brat si o scutura incet.Elena si-a luat perna de pe fata.Bosumflata se redicase in sezut,privind-o pe Caroline cu o privire nu tocmai prietenoasa.
-Trebuie sa mananci repede,si ar fi bine sa faci si un dus.a spus aceasta asezandu-se langa Elena pe pat
-De ce vrea sa ma vada tipul ala?Elena  era ingrozita de gandul ca ea ar putea sa poarte o discutie cu acel demon,acelasi care maturase pe jos cu unul dintre ,,prietenii" lui.Nu prea parea genul care sa fie inconjurat de prieteni, era crud.Chiar era infricosator,felul in care isi injunghiase un cunoscut pentru ca sa-i salveze viata ei,unei straine.Era frustrant,modul cum alte intrebari isi faceau aparitia in mintea ei dar nici un raspuns nu izbuti sa apara.
-De parca eu stiu de ce ciudatul ala vrea sa vorbeasca cu tine!Caroline paru usor iritata de intrebarea Elenei.Aceasta o analiza cu privirea,simtea din nou acel balon invizibil care o inconjura pe Caroline,era mai puternic acum.Elena credea ca blonda folosea magia ca sa ascunda ceva.Ceva care era probabil foarte important.Acel ceva ii trezise intersul Elenei,dar nu avea sa intinda coarda astazi,blonda parea deja foarte tensionata.
-Ai putea sa-mi spui ceva despre el?a intrebat Elena,luandu-si privirea de la Caroline.
-Sa spun ce?Ca are o piatra in loc de inima,ca prin venele lui curge apa rece ca gheata,ca e un egoist,un arogant si il intrece pe regele fatarnicilor Damon, in ipocrizie.Elena stia ca era periculos acel strigoi,dar se pare ca  lui Caroline ii facuse ceva foarte rau pentru ca atunci cand spunea acele cuvinte despre el o facea cu o furie de nedescris.
-Sa inteleg ca nu e chiar atat de galant pe cat vrea sa para.Caroline pufni si incepu sa rada impreuna cu Elena.In tip ce blondina ii mai povesti anumite lucruri legate de demoni pe care Elena a avut neplacerea sa-i cunoasca,acesta isi manaca micul de jun linistita.A facut un dus si apoi se schimbase in hainele aduse de Caroline.Ii statea bine iumbracata in rochie,asa ca,Caroline ii aduse o rochie safirie si o pereche de sandale albe.Iesi din dormitorul ei,insotita de blonda.Holul parea mai aglomerat astazi,Caroline ii soptea ca nu avea de ce sa-si faca griji in privinta lor.Se holbau la ea,mai ales un vampir cu parul negru si ochii albastri asemanatori cu ai varcolacul din visul sau.Neil statea rezemat de perete si discuta nonsalant cu Daniel,precum cei mai buni prieteni,ca si cum ieri nu s-ar fi intamplat nimic si nu ar fi fost la un pas de moarte.Elena il privea infiorata pe demonul cu ochii verzi,care acum isi luase privire de la Neil  pentru a o privi pe ea.Pentru o secunda avea sentimentul ca ramase singuri,iar ceilalti se evaporasera.Isi inchise ochi infuriata,iar sentimentul disparu.
-Haide!Caroline o trase de mana prin multimea de strigoi care se holbau la ea precum la o ciudatenie.
Chiar daca acum statea in fata lui,Daniel nu isi luase privirea insistenta de la ea.
-Buna, Elena!Vocea lui era melodioasa,iar Elena se zapacise  cand dadu cu ochii de cele doua smaralde,care o priveau cu atata staruinta.
-Buna.spuse ea aprope automat,inca vrajita de privirea lui.Caroline parea ca ar fi gata-gata sa sara la beregata lui.Elena pur si simplu nu  intelegea ce era cu ea si de ce nu-si mai putea lua ochii de la el.
-Buna,micutule varcolac!Neil o saluta,afisandu-si dinti ascutiti intr-un zambet sclipitor,apoi isi duse o tigara la gura.Pe Elena o enerva terbil,ca nu stia la ce sa se astepte din partea lor.Din parte lor, creaturi care puteau avea si o mie de personalitati.O data putea sa-ti aprope-infinga o tepa de argint in inima si dupa sa te salute prietenesc.Da,clar cineva avea probleme grave si clar ea nu era acea persoana.
-Urmeaza-ma!i se adresase Daniel pe un ton autoritar.Caroline isi puse mana pe umarul ei,atunci pe Elena o cuprinse un sentiment de siguranta si fericire ca atunci cand se afla in bratele lui Adrian.Pornise hotarata pe urmele lui Daniel.Intrase in ceea ce parea biroul lui,o camera nu prea luminoasa,un perete era in intregime acoperit cu rafturi de carti,Elena privea uluita la minunatele tablouri ce impodobeau peretii negrii,dandu-le putina culoare.Daniel ii facu semn sa se aseze pe canapeau din piele negra.Se aseza usor,ceva ii transmitea o stare negativa.Daniel se facuse comod pe unul dintre fotolile din fata ei.
-O sa trec direct la subiect.Damon te-a gasit in padure,nu?
-Da.l-a aprobat ea
-Dar ce sa caute un vampir pur-sange intr-o padure unde se desfasura o lupta sangeroasa?privirea lui o analiza,Elena ii evita privirea arzatoare
-Am fost la vanatoare impreuna cu familia mea si a iubitului meu.
-Cam nepotrivit nu crezi?
-Nu am stiut,bine!Daca stiam ce a avea sa fie in padure,acum eram departe de tine si de locul asta!Elena il sageta cu o privire furioasa pe vampirul cu ochii verzi.
-Care este numele iubitului tau ?a intrebat-o el putin incordat
-Adrian Larsen.Expresia fetei i se schimbase brusc,iar zambetul sau arogant i se sterse de pe buze.Complet inexpresiv, cu exceptia ochilor, iar in spatele lor se petrecea ceva destul de inspaimantator.
-Asta o sa fie interesant.a soptit el ca nu mai pentru sine

Capitolul 7

Bella.Pov.
-E doar vina ta!am auzit vocea fratelui meu,parea enervat.Am deschis ochii,ma aflam in patul meu.Nu stiam ce se intamplase,eram atat de confuza ,iar capul ma durea groaznic.
-Ce se...am dat sa interb,dar m-am oprit cand  l-am observat pe Edward in fata usii.Arata diferit,parul lui era                    
mai ravasit decat ar trebui.Avea cearcane ,semn ca nu prea dormise,iar privirea lui ma analiza.Damon stand in stanga lui ii arunca priviri nu prea prietenoase.
-Deci,ai vazut,nu se simte bine.Acum,poti sa te cari?l-a intrebat Damon iritat.
-E casa mea.a spus acesta pe un ton neutru.Damon a deschis gura pentru ai pasa o replica tipica lui,dar i-am luat-o inainte.Daca nu-l opresc acum,s-ar putea sa se serveasca si altceva decat niste replici.
-Baieti,scuzati-ma ca va intrerup discutia,dar imi explicati  ce s-a intamplat cu mine?Pentru ca nu imi amintesc nimic.
-Asta nu s-ar fi intamplat daca ai fi acceptat sa mergi cu mine.A spus ingamfatul,Damon i-a atribuit o privire dusmanoasa.
-Nu ma face sa te iau la suturi.Am spus eu ca Damon ar fi in stare sa imparta si altceva decat replici,si cand spun altceva ma refer la pumni.
-Ai lesinat,apoi si-a afisat zambetul sau indracit,a continuat pe un ton ce arata cat de mandru este,in bratele mele.
Mda,epic.Nu prea mi-l imaginez eu pe Edward,incercand sa salveze o domnita aflata la ananghie.Nu imi vine sa cred ca am lesinat in bratele lui,cat de inoportun. Acum ca imi spuse asta ma simteam stanjenita.Daca e sa ma iau dupa felul cum ma priveste, cred ca asta a fost si ideea.O sitotie tare anapoda,credeti-ma nu e chiar dragut sa lesini in bratele uni tip infumurat precum el.Poate ca aceasta faza se potriveste perfect in filme,insa in realitate treaba e cat se poate de patetica,mai ales daca o sa-ti aminteasca tot timpul de acest lucru.Si cum il stiu eu pe domnul ,,Sunt perfect" asta se va intampla de nenumarate ori.Pana la urma ,mereu ajung intr-o situatie prosteasca cand e el prin preajma.
-Ai spus chesti.a spus amuzat.Situatia asta a depasit demult granita jenei,acum ma simteam precum un jurnal cu secrete rasfoit de un idiot,care va striga in gura mare ceea ce probabil indrugasem eu.Iar eu cred ca a fost ceva tare stupid si lipsit de noima.
-Nici nu vrei sa afli.Damon si-a pleznit fruntea cu palma,gest care confirma ca ,spusesem,,chesti"mai mult decat stupide.
-E rau?l-am intrebat,evitand sa-l privesc pe Edward care chicotea
Damon mi-a aruncat un zambet specifc lui,apoi mi-a raspuns:
-Ce iti spun cuvintele bratele sale puternice,luat pe sus si sa nu uitam...Damon a fost intrerupt de Edward,care se abtinea sa nu rada.
-Numele meu.Oh Edward...si-a pronuntat numele imitandu-mi vocea ,si-a pronuntat numele cu o voce irezistibila.De ce nu-mi aduc aminte nimic?Oare ce visasem incat sa scot asemenea idiotenii pe gura.
-Mda,sa nu uitam faptul ca l-ai facut idiot.a spus Damon venind spre mine cu un zambet demn de un inger.
Se pare ca nu toate cuvintele mele fusese penibile ,mai erau unele care ii loveau orgoliul de nedistrus a lui Edwrad,drept in plin.
-Pai stiu ce am visat.Am mintit eu ,zambindu-i diabolesc lui Edward.-Am visat ca aveam superi puteri si l-am omorut pe Edward.Stiti voi,i-am rupt bratele,l-am luat pe sus si apoi l-am lasat sa cada intr-o gropa plina de flacari.Apoi am fost cuprinsa de vinovatie si l-am salvat pe idiot.Aaa am vrut sa spun Edward.Buna poveste,dupa privirle lor sigur nu au crezut o iota.Macar am incercat.Edward arata ca si cum ar incerca sa se abtina ca nu cumva sa faca ceva necugetat.I-am zambit cat de mult am putut apoi i-am spus pe o voce ca cea pe care o folosise el cand isi pronuntase numele:
-Doar nu crezi ca am  visat altceva,nu?Adica..eu cu tine...Bleah!Zambetul ii disparu pentru o clipa,dar cat de repede i-a disparut pe atat de repede a aparut.
-Cum se face ca m-ai omorat apoi  m-ai salvat?a intrebat el ,amuzat ca ma prinsese cu mata-n sac.Mda,ar fi cam trebuit sa-mi dau seama ce scot pe gura.
-A fost un vis,tipule.In vise se intampla lucruri ciudate.I-am zambit lui Damon in semn de recunostinta.
-Cum spui tu.a spus acesta parand ofensat,apoi pe un ton rautacios mi se adresa:
-Acum am treaba,ar trebui sa-ti revi mai repede.Si cu acestea spuse iesi din camera mea.
-Cat de...
-Imbecil.a terminat Damon propozitia inceputa de mine
-Oh,nu-l suport!
-Mda,nici eu nu-l inghit.
-Cum se face ca am lesinat in baratele lui?l-am intrebat pe Damon.M-am ridicat in sezut,evitand durerea chinuitoare de cap.
-Se pare ca aveai febra mare,iar cand Edward te-a tras de mana i-ai cazut in brate.Trebuia sa fi vazut ce fata a facut,plus ca a crezut ca te prefaceai.
-Nu-mi aduc nimic aminte.
Brusc mi-am adus aminte de ce ii spusesem lui Damon.
-Fratioare,ce face draguta mea bucatarie.Zambetul ii pali.
-E ok.I-am aruncat o privire gen,,Iti bati joc de mine"?-Putin prajita,dar ok.
-Da,ok....M-am ridicat brusc,asta facand durerea de cap sa fie si mai insuportabila.Am inhatat o perna si am aruncat-o dupa el.Damon s-a ferit ,iar perna a aterizat pe podea.
-Ce i-ai facut bucatariei mele dragi,distrugator blestemat de bucatarii?
-Uite,Bella,am un cadou pentru tine!a iesit din camera mea repede.O sa vada el ce cadou am eu pentru el.M-am dat jos din pat si  am inaintat spre usa,am iesit.Am lut-o pe scari,dar Damon se miscase rapid.L-am vazut intrand  in casa,cu ceva alb in mana.Waw!Un catelus,alb si dragut.Nu am putut sa ma abtin asa ca am alergat rapid si i-am luat catelul din brate.
-Ce dragut esti!Cine e frumos?am intrebat eu mangaind micutul catel,care tremura in bratele mele.
-Eu.a spus Damon,afisand  zambetul de,,Eu sunt Sexy!"Mi-am dat ochi peste cap,apoi am pupat animalutul dragalas.
-Multumesc pentru cadou,dar sa stii ca inca nu esti iertat.am spus eu.
-Oh,haide!Ti-am adus un catelus scumpic,merit sa fiu iertat!a spus el facand o fata pe care copii o fac cand isi doresc ceva foarte mult.Iar cum Damon este un copil putin mai mare,fata de catelus necajit  functioneaza.Din pacate pentru el ,eu sunt imuna.
-Nu te iert doar pentru un catelus.am spus eu si am mai pupat odata catelusul ,,scumpic".-Chiar daca este foarte dragalas!Oh,bine!Nu mai fa fata aia,jur ca-te pocnesc!Am spus eu vazand ca iar incepe sa se prosteasca.
Am mai petrecut ceva timp cu Damon si Elena.Am dicutat despre ce nume i-am putea pune dragutului catelus.Desi lui Damon nu i-a placut,mi-am numit catelusul Karl.Elenei i-a placut mult.Dupa ce am luat cina, Damon imi povestise ce se mai intamplase cat eu fusesem inconstienta.Apoi,mi-a fost greu sa ma despart de ei,mai ales ca aflasem de la o fata Luanne,ce lucra si ea in casa asta, ca Rose plecase urgent  in alt oras.Deci voi face pe cat posibil sa nu ies in calea diavolului Cullen.In timp ce o ajutam pe Luanne la bucatarie,aceasta mi-a spus ca Alice s-a dus la aeroport sa-si astepte varul.Iar Cullen nu fusese prea incantat cand a aflat ca varul sau avea sa-i faca o vizita..O alta persoana pe care ,Edward nu o inghite.
L-am luat pe Karl in brate,apoi am pornit spre camera mea.Am intrat in ea apoi l-am pus pe Karl pe pat,acesta s-a facut comod pe patura moale.Era atat de dulce.
Autor.Pov.Edward  nu dormise tota noaptea,cand isi inchidea ochii un chip angelic ii aparea si ii deschidea imediat ingrozit,era costient ca era Bella.Se gandea tot timpul la ea,iar asta il ingrozea.Nu o suporta pe fata asta pentru simplu fapt ca il facea sa simta confuz.Cand era prin preajma lui,isi simtea inima batand mai tare si avea ochi doar pentru ea.Era aiurea,ea avea un efect ciudat asupra lui,iar acest lucru il enerva cumplit.Il facea sa se simta slab.Colac peste pupaza mai venea si varul lui,care ii dadea batai de cap.Nu-l suporta pe acel ipocrit,era doar un fals.Tot ce spunea,tot ce facea avea un scop ascuns si evident rau.Asta s-a intamplat si in urma cu  cinici ani  cand  idiotul ii seduse prietena si il vorbise pe la spate.S-a dat enervat din pat,si si-a bagat mana in par frustrat.Se stradui sa alunge gandurile departe,dar o anumita fata isi facea aparitia in mintea lui.S-a grabit sa intre in baie si sa-si faca ritualul de dimineata.Poate ca un dus cu apa rece il va face sa se simta mai bine.
Se imbraca rapid,isi propuse ca azi sa o ignore pe Bella,astfel poate nu o sa ma aiba parte de sentimente ciudate.Iesi din camera apoi auzi un raset bine cunoscut.Provenea din camera ei,apoi el ii auzi vocea dulce:
-Ce zici,Karl scumpicule,iesim la o plimbarica?Edward simti cum un sentiment ciudat dar bine cunoscut ii facea sangele sa-i fiarba in vene.Sentiment identic cu cel pe care il simtise atunci cand o vazu pe Bella imbratisandu-l pe Damon.Insa acesta disparu imediat cand aflase ca era doar fratele ei.Dar cine naiba era Karl?Era normal sa aiba un iubit,la ce se gandea el?Gandul ca un anumit Karl,va iesi la o intalnire cu ea, il facu pe Edward sa se infurie si mai tare.S-a apropiat de usa,sa poata auzi mai bine.Era josnic ceea ce facea,dar sentimentul meschin il imbingea sa faca acest lucru.Dorea sa afle cat mai multe cu putinta.
-Cine te iubeste mult pe tine,dragutule.Edward era cuprins de invidie.Se surprinse dorindu-si ca ea sa i se adreseze lui asa,nu lui Karl.
-Karl!ii pronunta el numele cu o ciuda demonica.Cine era fata asta de il facea sa se simta asa?Se indeparta de usa ei si pleca imediat,senzatia provocata de cuvintele banele,il rodeau pe dinauntru pe Edward. Ba nu erau banale deloc,ci dincontra aveau un impact dezlantuit,care il facea pe Edward si mai incurcat decat era.A coborat scarile fulgerator,aprope izbindu-se de o menajera ce  urca scarile cu  o tava in mana.Se duse imediat in biroul lui.Se lipi de usa,o auzea pronuntand iar si iar acele  cuvinte prostesti pentru un alt barbat.Edward si-o imagina pe Bella in bratele unui barbat chipes,il vedea cum ii saruta buzele,si le imagina moi si dulci.Isi stranse pumni,acel barbat disparu iar acum cel ce o saruta era el.
,,Ce idiot!"gandi el si lovi cu pumnul in usa.
Bella se trezi bine dipsusa ,asa ca acum se pregatea  sa-l scoata pe catelusul ei jucaos la o mica plimbare in curte.Se gandi ca inainte de a deveni servitoarea idiotului,macar sa se distreze cu animalutul ei iubit.Se imbraca cu o rochita draguta alba si isi lua tenesii.Nu ii placea sa fie in pas cu moda, asa ca nu dadea o mare importanta hainelor.Stia ca era o catastrofa in privinta alegerei unei tinutei perfecte,la fel de mult cum era Damon in bucatarie.Isi lua  catelusul in brate,dar nu inainte de al mai pupaci de mai multe ori.Ii placea atat de mult blanita lui alba si pufoasa.Latratul lui o avertiza ca intrecuse masura cu pupicurile.Deschise usa  si dadu cu ochi de un tip,imbracat in negru cu parul lafel de negru si care parea tare infuriat.Batea cu putere in usa lui Edward,se pare ca nu o observase ca se holba ca o idiota  la el.Era tare dragut,avea ochii albastri si asa furios cum era,Bella observa ca era frumos.Catelul incepu sa latre,iar tipul o privi curios.
-O noua iubita?Edward asta..spuse el usor amuzat,analizand-o din cap pana in picioare.-Nu pari genul lui.vocea lui era dulce si placuta.
-Asta pentru ca nu sunt iubita lui.Spuse Bella,aruncandu-i o privire nu prea frumoasa tipului
-Ok.Atunci cine esti?a intrebat el curios
-Menajera.Edward ii raspunse,pe un ton batjocoritor aruncandu-i Bellei cu privirea sageti pline de ura.
Bella se enerva atat de tare la auzul vocei lui incat incepuse sa stranga,inconstieta,catelusul in brate.Il strangea  atat de tare incat,acesta a inceput sa se agite in bratele ei si sa maraie.Edward a privit catelusul ingrozit.Nu-i placeau animalele.Mereu aparea el sa o faca sa se simta prost.Si acum  reusise sa o umileasca in fata unui tip dragut.
-Menajera?!a intrebat tipul incurcat
-Derek,mai nou ai surzit?l-a intrebat Edward ,afisandu-si zambetul dracesc
-Nu ai tu norocul asta Ed,auzul meu e perfect. ii replica Derek
-Mda,nu prea am fost norocos in ultimul timp.Daca aveam un pic de noroc,poate ca erai calcat de o masina si acum nu mai erai aici.Dar ma bucur ca esti aici,astfel am satisfactia de a te calca chiar eu.riposta Edward pe un ton amuzant si rautacios.Derek nu se lasa mai prejos si ii spuse pe un ton plin de sarcasm:
-Primitor ca intotdeauna.Cat de dor mi-a fost de tine,nu-ti inchipui.
-Ba imi inchipui.Bella a inceput sa-si mangaie catelul enervata de atitudinea lui Edward ii scapa printre buze:
-Poate ca daca toata lumea ar puta fuste mini si ar avea parul blond,Edward Cullen ar fi multumit.Se adresase catelului in schimb fu auzita si de Derek si de Edward.
Edward se uita urat la ea.,,Nimic nou!"gandi ea.Iar Derek parea amuzat.Ii zambi,dar el se intoarse rapid.