Capitolul 6

GANDURI INTUNECATE

Elena.Pov.
Damon se retrase din ce in ce mai mult.Ma privea derutat,nervozitatea i se citea pe chip. A intins mana spre mine,insa o retrase fulgerator.
Oscila.
Nu stiam ce era in mintea lui,insa se vedea ca era pus in dificultate.Imi trecu prin cap ideea ca ar putea totusi sa ma ajute,desi eram  pe cale sa devin  un lup.Insa nu era dator sa faca chestia asta.
Daca ar fi vrut acum ,ar fi fost plecat.Sau poate sta doar sa se amuze pe seama mea.E totusi un strigoi,nu pot sa ma astept la multe lucruri bune din partea lui.
O durere sfasietuare puse stapanire pe intreg trupul meu.Simteam cum pierd controlul asupra membrelor.I-am aruncat o privire rapida vampirului.Acesta ajunsese in mai putin de o secunda langa mine.
Mi-am pierdut echilibrul ,insa acesta m-a prins .M-a ajutat sa ma asez pe pamant.
-Oh,frate!Nu ma pricep eu la vraji si chesti din astea dar sunt sigur ca nu e...
Am eliberat un strigat ,mainile mi se infipse instinctiv in pamant.Un noua runda de chin isi facea loc.
Durerea era din ce  in ce mai coplesitoare,ca si cum oasele imi erau scoase brutal,sfartecandu-mi muschi.Aceasta tortura se repeta  iar si iar.
-Elena,se intampla ceva ciudat.Oh ,arzi!
Facea atat de mult zgomot.
Voiam sa inceteze!
Aceiasi voce enervanta ,striga la ceva sau poate cineva.Nu ma puteam concentra suficient incat sa-mi pot da seama cui apartinea vocea.Insa era foarte sacaitoare.Totul era invaluit de ceata,am inchis ochii incercand sa ignor zarva.
Am inceput sa tremur,probabil din cauza ca aveam febra.Insa zarva continua ,pe langa vocea deranjanta se auzeau si alte sunete  tipice unei paduri.
 Sigur era o padure locul in care ma aflam?Probabil ,nu mai sunt sigura.Nu mai sunt sigura de nimic.
O noua runda de durere ma facu sa indepartez gandurile ce mi se roteau prin cap si sa scap un nou strigat.
Spatele mi se arcuise  si mi-am auzit propriile oase pocnind din nou.Ameteam si simteam cum stomacul meu se revolta.Din gura mi se prelingeau pe pamant rauri de sange.Corpul meu se schimba ,aveam sa devin un varcolac.
Un monstru cu sange rece.
Simteam cum o alta forta imi intra in minte,una mult mai puternica,animalica.Lucrurile din jurul meu ,pareau sa fie altele.
Nu,eu eram alta.Prin ochii de lup vedeam mai clar,mirosul era mai puteric.O duhuare atat de respingatoare si prea dulce ma irita.
Mirosul de strigoi domina aerul.Ihh!
Ceva din mine se declansa.Acea forta,acea parte animalica din mine se razvratea , incercand sa ma inalture.Monstrul era furios.
,,Mostru'?"
 O voce patrunse in gandurile mele cu brutalitate,inlanturand orice altceva.Odata cu acea voce ,lupul devenise si mai furios.
-Elena!Am incercat sa ma agat de acea voce,insa era prea tarziu.Monstrul a invis.Pierdusem lupta cu el, imi fusese smulsa ultima farama de control si odata cu ea si partea mea umana.
Inainte de a cadea in ghiarele bestiei,in mintea mea lua forma imaginea unui lup alb ce ma pivea cu ochii sai de safir.
,,Nu tu esti monstrul!"
Autor.Pov.Damon privea cu uimire la creatura ce luase forma chiar in fata lui.Era cel mai frumos varcolac pe care il vazuse vreodata.Nu,nu gandea asta doar pentru ca stia ca frumosul lup era Elena.Era diferit de orice varcolac vazut de el.Acesta,era alb iar ochii mari nu aveau culuarea tipica de chihlimbar ci erau albastri precum cerul.Lupul parea sa-l priveasca la randul lui.Lui Damon nu i-a placut ce a vazut in ochii giganti ai lupului.Raceala ce o emana ii dadea fiori pe sira spinarii.Ceea ce era mare lucru,avand in vedere ca el insusi era renumit a fi cosmarul varcolacilor.
Pareau cunoscuti si totusi nu aprtineau Elenei.
Ochii lupului il sfredeleau cu o privire de gheata ce ar putea sa transforme iadul intr-un peisaj minunat de iarna.Damon schita un zampet stralucitor,iar lupul scoase un marait.A mai aruncat o privire spre el,apoi si-a indreptat privirea spre cer si a slobozit un urlet.
-Minunant,acum cu siguranta amicii tai blanosi o sa ni se alature la petrecere!bombani Damon cu o nuanta de indignare in glas.Varcolacul il pironii cu ochii sai de gheata,apoi isi scose limba,aratandu-si coltii sclipitori si foarte ascutiti.
Lui Damon i se paru un gest ironic,ceea ce il cam intepa in orgoliu .Sa o lase pe fata asta varcolac sa-si bata joc de el,este pur si simplu penibil.Ar trebui sa i se aplece la picioare pentru simplu fapt ca a lasat-o in viata.Fata asta nu avea simtul pericolului?Ar putea sa-i ia viata inainte de a  avea sansa sa riposteze.
Pana la urma ce il oprea sa o faca zop pe fatuca asta?
Apoi imaginea liderului sau snopindu-l in bataie pe Neil ii servise drept raspuns.Nimeni nu incalca cerintele lui Daniel.
Insa el ar putea.Desi ar face sa para un accident.
El era Damon,isi petrecea tipul aducand moartea in randul varcolacilor, nu dadacind unul.
Ceea ce il cam enerva la culme,pana la urma il obligase sa-si petreaca timpul cu ea.Adevarat,el ii salvase viata dar asta nu facea din el direct responsabil pentru ea.
Mai degraba Elena ii apartinea.
Putea sa faca ce voia cu ea.Iar daca el dorea sa o vada murind,putea sa faca asta fara sa-si bage nasul conducatorul lui maniac al controlului.Asta era planul lui maret pana la urma. Nimeni nu il va impiedica sa il duca la sfarsit.
Planul lui razbunator va fi un succes.
Intamplarea de a o vedea in padure pe Elena ii unise toate piesele unui puzzle ce il va face insfarsit sa se simta biruitor asupra lui Gilbert.
Vazuse varcolaci atunci in padure,inainte de a o ataca si totusi nu intervenise.Ea era un pur sange,iar el un strigoi,pana si natura ii spunea sa stea departe.Un strogoi nu isi risca pielea pentru nimeni.Plus ca varcolacii ii faceau treaba murdara.O vazuse petrecandu-si timpul cu ticalosul ala,umbra blestemata a lui Gilbert.Spera din tot sufletul ca Adrian Larsen sa-si fi gasit sfarsitul in coltii unui varcolac,iar acum sa arda in fundul iadului.
 A facut din acea intamplare sangerosa o metoda de razbunare perfecta.Ii aducea pe tava fiica unui cumplit vanator.
Nimeni nu o putea inlocui pe Emma.Nici macar razbunarea.Neil ii condamna pe varcolaci,dar el stia cel mai bine cine era in spatele acestei aparente.
Insa avuse el grija de asta.
Nu-l ucise pentru ca nu voia sa plateasca asa usor.Avand-o pe Elena il putea aduce in pragul nebuniei,il  putea juca ca pe o marioneta.
Exact cum se simtise el in acel moment.In acel moment crud si blestemat,patat cu sangele iubitei lui.
Va avea oportunitatea de a-si vedea minunata fiica transformandu-se sub ochii lui de vanator.Ea va deveni prada lui. Mintea si inima ii vor striga in cor sa o omoare .Sa o faca victima lui,pentru ca asa e firesc.Pentru ca natura de vanator e mai puternica decat orice relatie. Si il va privi ucigandu-si propria fiica, va sorbi cu fericire durerea lui,iar  setea de razbunarea se va atenua putin.
Abia astepta sa il vada pe Gilbert,rugandu-se sa ii fie luata viata.
Insa el il  va privi in ochii  inebuniti de durere ,cu ai sai ochii  reci si goi si ii va zambi.El va fi intruchiparea indiferentei,in timp ce se va bucura pe deplin de suferinta lui.
Si totusi in inima lui zidita in gheata si invaluita de intuneric ,luase nastere o mica scanteia ,insa era prea mica pentru a penetra zidul rece si dominat de ura.Insa acea scanteie era ca o ancora ce sustinea viata Elenei.O ancora ce nu il lasa pe Damon sa fie condus de mintea lui inecata in intuneric, incat sa faca ceva necugetat.
Se va razbuna la momentul potrivit.
Lupul alb marai,aducand-ul pe demonul adancit in ganduri pe linia de plutire.Acesta ranji dracesc spre fata lup.
-Acum ce mai e?Insa acesta nu mai avu timp sa-i mai adreseze ceva,pentru ca varcolacul sari spre el ,punandu-l la pamant.Damon simti cum furia pune stapanire pe el facand strigoiul din el  sa iasa la suprafata.Se lasa prada instinctelor demonice si isi infipse mainile in gatul gigantic al lupului,inhatandu-l cu atata forta incat acesta scoase un schelait sugrumat.Apoi fara a mai sta pe ganduri il impinse  intr-un copac.Scotand un sunet infiorator lupul ateriza pe pamant .Damon ramase in pozitie defensiva.O privea cu atata manie pe fata lup,incat ar fi putut sa o decapideze doar cu intensitatea privirii.Nu conta blestemata aia de razbunare,daca il va mai ataca odata ii va scote inima si o va sfarma ,facand-o pulbere.O va impacheta  si i-o va face cadou  lui Gilbert.
Isi largi zambetul aruncand cu privirea sageti cu venin spre creatura alba.Insa varcolacul nu dadea semne ca ar mai vrea sa il atace.
Sub privirea parjolitoare a vampirului,lupul lua infatisarea Elenei.Damon a renuntat  sa mai stea in pozitia de atac si a facut un pas spre fata care statea inconstienta pe pamant.Parea atat de fragila incat in acel moment  si el, o faptura cruda si intunecata, si-ar fi dorit sa o apere.Dorinta de a o apara era un sentiment ciudat, care il punea pe jar,dar care facea sclipirea din inima lui sa creasca.Ceea ce era dureros,fata asta ii trezea cele mai negre sentimente si in acelasi timp ii reinvia si inima.Insa balanta nu se inclina in favoarea Elenei,dorinta de razbunare era prea puternica.Nu conta ce simtea el fata de creatura asta,oricum nu era ceva puternic.Poate ce simtea era doar mila.
Pe cine pacalea el?El nu avea mila fata de nimic si nimeni.
-Adrian!vocea ca de miere a fetei il facu pe vampir sa se apropie  de ea,indepartandu-i orice gand.Demonul cu ochii albastri constata ca fata inca plutea in lumea viselor.
Il irita atat de tare sa auda numele acela pronuntat de catre ea.Il pronunta ca pe o incantatie.De parca tipul ala reprezenta pentru ea aerul necesar oamenilor pentru  a continua sa existe.Schitand un zambet specific i-a dat de pe fata cateva suvite razlete.Mana lui ii atinse obrazul fetei,iar aceasta se oprise din a mai murmura incoerent.
Damon se lasa cuprins de un sentiment ce i se parea antic.Acest sentiment  isi gasesise sfarsitul odata cu disparatia ei.Si asa va ramane pentru eternitate.Era bizar cum aceasta fata era un bilet spre razbunarea Emmei si in acelasi timp propriul lui bilet spre eliberare.Insa al doilea nu era atat de important si nu-l atragea atat de mult precum primul.
Isi retrase mana,insa abia acum realiza ca silueta Elenei era inlocuita de o fiinta impunatuare si alba. Doua oceane inghetate erau atintite spre el sfredelindu-l.
-Hmm se pare ca printisorul tau nu isi va face aparitia ,frumoasa adormita.spuse acesta cu o doza ridicata de ironie.Varcolacul scoase un scancet. A facut cativa pasi spre el,fataidu-si coada cu nerabdare de parca ar fi vrut sa-i arda una peste fata chipesului demon.
Damon isi arata dintii ascutiti intr-o grimasa de rautate.
-Da ,ai dreptate.Nu am nimerit povestea,nu esti nici frumoasa si nici adormita. In acest moment,mai degraba ai primi rolul Bestiei.Vocea lui era catifelata si  totodata sfasietuare,incarcata din plin cu umor.Insa  deodata totul a fost strabatut de un urlet puternic,facandu-l pe Damon sa-si mareasca zambetul criminal.Elena parca ademenita isi croi drum printre copaci,lasandu-l pe vampir singur.
-Super,petrecere in familie!Si pe mine au indraznit sa nu ma invite?Cineva trebuie sa-l invete pe batranul alfa cum sta treaba!Spuse acesta usor amuzat luand-o pe urmele fetei lup.

Capitolul 4

Se indrepta cu pasi lenesi spre Aiden,insa el se repezi spre tipul cu ochii albastri lovindu-l in fata cu pumnul.
Maxilarul lui se inclesta si se desclestea in timp ce isi incrucisa privirea cu cea a tipului care parea destul de calm.
Cam atipic pentru un barbat ,doar ce a primit una in fata.
Nu am avut timp sa opun rezistenta atunci cand Aiden se repezi la mine si aprope imi smulse bratul incercand sa ma bage in masina.Se aseza pe  locul soferului.
Este cam agitat.
-Cheia.imi spuse el pe un ton poruncitor
Incurcata ,inca il priveam pe tipul care zambea complet destins.Nu intelegeam ce avea tipul asta de il speria in asemenea fel pe Aiden.
Si apoi am fost vizitat de un gand care parea logic.
-E un dealar.am constatat eu desi sunase mai mult a intrebare.Aiden zambi amar.
-Ii datorezi bani sau ceva de genul?am intrebat eu aruncandu-i o privire tipului care ne tintuia cu ochii lui de gheata.
Aiden ofta si apoi spuse furios:
-Da cheia,Bella!I-am imnat cheile care le aveam in mana,dandu-mi seama prea tarziu de ceea ce facusem.
Priveam brelocul in forma de jumatate de inima si cu fetita aia cu buzele tuguiate.Ar fi trebuit sa arunc chestia asta.El probabil a facut asta deja.
Privi brelocul uimit pentru o secunda ,pot sa jur ca in clipa aia il vazusem in fata mea pe vechiul Aiden.Insa imaginea se narui iar langa mine statea nesufertul asta indiferent.
Am iesit din parcarea scolii urmariti de o pereche de ochi de gheata.
-Imi datorezi niste explicatii.am murmurat eu asezandu-ma comod.
-Nu-ti datorez nimic.spuse ursuz
-Atunci,ce naiba cauti in masina mea?l-am intrebat revoltata
-Te duc acasa.
-In caz ca nu stii pot sa o fac si singura.Si cine e tipul ala de care fugi?
-Bella,ce ar fi sa-ti inchizi gura aia si sa te multumesti cu ceea ce banuiesti.se rasti la mine atunci cand ne aflam la un semafor.
Sa ma multumesc cu ceea ce banuiesc?Adica ca este urmarit de un tip periculos care presupun ca-si gaseste distractia rupand oasele celor ca Aiden.
-Ce naiba a fost in mintea ta?am spus eu speriata-Acum o sa fiu urmarita?
-Ai stat cam mult pe langa ciudatul ala de Mitch.Ranji la mine desi inca parea ingrijorat.
-Nu Mitch e ciudatul aici.am soptit eu intepata
-Nu vreau sa fiu asa,bine!rabufni Aiden,ca efect al vorbelor mele care nu ar fi trebuit auzite insa el clar o facuse.
-Asa,cum?Hm nesuferit?
-E mai bine asa.o spuse de parca incerca sa se convinga singur.
Poate chiar asta si  facea.Niciodata nu o sa-l pot intelege.E cam ca jocul ala ,,Rece,cald,frige" oricat as incerca  sa il inteleg, sa gasesc ceea ce il schimbase, totul e sloi.De aceea am renuntat.Urasc jocul asta prostesc,mereu am pierdut la el.
-Daca tipu ala incearca sa vorbeasca cu tine sau sa se apropie,evita-l fara sa stai pe ganduri.imi spuse el scotandu-ma din reverie.
-Eu aveam de gand sa ies cu el la o intalnire.am zis ironica
Cat de idioata ma crede?
-Nu o sa se supere cantaretu'?intreba afisand un zambet sardonic
-Nu ies cu Edward,nu ca ar fi treaba ta asta.
-Faza cu prietenul e invechita,stii asta nu?
-Apropo de faza,se pare ca ai uitat-o pe cea in care iti spuneam ca nu e treaba ta.
-Deci e prietenul tau?ma intreba sfredelindu-ma cu ochii lui negrii
-Nu e prietenul meu.i-am trantit  vorbele cu o doza de iritare
-Mie mi se parea ca erati destul de prietenosi pe holul scolii.replica malitios Aiden.
-Care e problema ta?Vrei sa afli daca saruta mai bine ca tine sau ce?l-am intrebat  iesindu-mi din fire ca rezultat al remarcii primite.
-Nu cred ca o face.a spus el cu o aroganta desavarsita
-Ai grija sa nu explodezi de la atata umflat in pene.am zis caustic
-Presupun ca o sa fii acolo in seara asta?m-a intrebat ignorandu-mi complet intepatura
-Presupui bine.am spus eu cam rastit,apoi ceva m-a facut sa adaug-Trebuie sa lucrez,nu are legatura cu el.
De ce trebuie sa ma explic cuiva ceea ce fac eu?Mai ales cand acel cineva e un nenorocit afurisit.Si mai ales de ce simt nevoia sa o fac?Nu ar trebui sa fie asa.Ar trebui sa-l las sa creada ce vrea.
-Am ajuns.Mi-am intors privirea spre el.
Ma privea cu ochii lui negrii patrunzatori, avand o infatisare impenetrabila.Chipul lui de aceasta data lipsit de zambetul sau sardonic,imi trezeau amintirile ce ar fi trebuit sa fi disparut de mult.Insa nu au facut-o,nu pentru mine.
Nu.
Mi-am smuls privirea de la el.Nu puteam sa devin slaba.Nu dupa ce m-am fortat sa stau departe de pericole.El era cu siguranta un pericol pentru mine.
-Ne mai vedem.spuse taios afisandu-si zambetul sau dispretuitor si privindu-ma din nou ca un lucru insignifiant.
E mai schimbator ca vremea.
A iesit din masina ,am facut acelasi lucru.
In fata casei mele Josh statea lanaga motocicleta sa asteptandu-l evident,pe Aiden.
Si apoi ,plat si tare,vocea lui a rupt tacerea,asternuta intre mine si Aiden.
-Ti-ai pierdut mintile?
-Ce?Josh a aratat spre mine.
-Stii ce inseamna asta?a intrebat,socat si infuriat el.-Tocmai ai facut-o tinta lui.
-Ce ar fi trebuit sa fac?Sa o las acolo?a tipat Aiden
-Sper ca o sa-l rezolvam.a spus Josh zambind rautacios
-Sper.spuse Aiden chipul intunecandu-i-se brusc.
Probabil au uitat ca eram si eu pe acolo.Nu de alta dar vorbeau despre mine ca si cum as fi fost un lucru si nu o fiinta.
Si nu trebuia sa ma gandesc mult ca sa stiu ce au vrut sa spuna prin,,sa-l rezolvam".Erau periculosi si umblau cu alti mult mai rai ca ei si eu acum eram varata in chestia asta.
Devenisem o tinta?Tinta unui dealar criminal.
Cu cat fugi de ceva cum acel ceva te prinde din urma.
Am intrat in casa ,fara a le mai adresa vreo vorba.Trebuia sa ma gandesc la altceva,nu la faptul ca cei doi tocmai vorbeau in fata casei mele despre o viitoare crima.Am ascultat zgomotul motocicletei pana s-a indepartat.Cei doi au plecat.
M-am urcat in camera mea unde m-am dezbracat de rochie si m-am imbracat cu ceva mai lejer.Mama avea sa vina in curand de la spital.
In timp ce gateam pentru cina,nu puteam sa nu ma gandesc la cele intamplate astazi.Cearta cu Alice,sarutul cu Edward,apoi Aiden si tipul ala,erau prea multe lucruri deodata si ma epuizau.Credeam ca daca nu ma uit la ceas timpul avea sa treaca mai greu,insa m-am inselat.Am lasat un biletel pentru mama dupa ce mi-am terminat datorie in bucatarie si cu un oftat lung,am inceput sa ma pregatesc pentru orele de lucru.
O sa fie foarte lungi.
Inainte de a iesi pe usa m-am intors sa iau cheile de pe masuta din living.M-am uitat atent la ele ,ceva lipsea.
Acel ceva era jumatatea de inimioara cu fetita,,pupacioasa".Stiam foarte bine cine era faptasul.Nu-mi placea si ma durea ca jumatatea mea de inima sa fie aruncata ca prima.
Eram jalnica.
La 6:25 eram in parcarea cafenelei,imbracata intr-o pereche de pantaloni negrii si un tricou albastru mulat.Mi-am prins parul intr-o coada de cal si m-am indreptat cu nu prea mult chef spre intrare.Trupa era ajunsa acolo si la fel si Edward.
Tanya era si ea prezenta stand langa el discutand ceva anume.M-am facut ca nu ii observ si am mers spre locul unde se afla Alyson,fata cu care eram in tura,si Mitch.
-Hei!i-am salutat eu
-Cine a murit?m-a luat la misto Mitch.
-Nu mai fi badaran cu ea.il dojeni Aly dandu-i un pumn in umar.
-Sa stii ca nu sunt badaran si asta chiar a durut.a spus el frecandu-si locul deloc afectat.
-Pentru un barbat as zice ca ai suporta,insa am indoieli asupra faptului ca ai fi.spuse Aly amunzata imanandu-mi sortul.
-Asa esti mereu de draguta?a intrebat-o Mitch cu o cantiate de ironie in glas.
-Normal ca sunt draguta,draguta ca un rechin flamand.ii raspunse ea cu aceeasi doza de ironie
-Ea nu e de pe Terra.
-Mitch ai vorbit cu Alice?am incercat eu sa schimb subiectul inainte ca Mitch sa fie sfartecat de domnisoara ,,rechin".
-Mda,am vorbit si e mai suparata ca atunci cand a piertdut reducerea aia la mall.spuse el afisand zambetul lui de bufon.
Mi-am dat ochii pest cap,exasperata.Pe bune,Mitch isi gaseste cele mai proaste momente sa glumeasca.
M-am apucat de treaba.Intr-o ora cafeneaua era plina.Echipa majoretelor impreuna cu Tanya incercau sa-mi faca seara un iad.Insa karma au facut sa vars un pahar de cola pe masa lor astfel le-am cam stropit hainele de firma.
De fapt nu a fost karma ci a fost propria initiativa ca prea ma supra solicitau.Stiu ca o faceau intentionat in incercarea de a ma scoate din sarite.Jur ca as fi fost in stare sa le scuip in pahare,daca Aly nu ar fi fost cu ochii pe mine.
Nu,nu as fi facut-o cu siguranta, nici daca Aly nu era prezenta.
Trebuie sa ma resmnez doar cu imaginile din mintea mea.Ar fi fost josnic sa fac asa ceva.Insa partea cu sucul varsat,era cu siguranta copilaresc.Copilaresc ,insa era amuzant sa o vad pe Tanya cum se infurie.Ma cam calca pe coada cand imi dadea ordine,insa daca imi imaginam ca ii luau foc extensiile scumpe,evident accidental,ma simteam mai bine.Aveam o satisfactie bolnava imaginadu-mi vrajitoarele chele.
Atunci cand Edward aparu pe scena ,a fost primit cu portie de urlete si tipete isterice din partea majoretelor si a altor fete.
Vazand-o pe Tanya trimitand bezele prin aer mi se intoarse stomacul pe dos.Edward incepu sa cante.Era o piesa noua.
Nu pot sa cred ca tipul ala ma sarutase atat de salbatic pe holul scolii.Insa putea la fel de bine sa fi fost doar o iluzie.Mai ales ca nici macar nu ma salutase.
Dar nu asta imi dorisem?Eu voiam sa-l evit pana la urma si asa era cel mai bine.Dar nu puteam sa-mi scot sarutul ala din cap si  nici faptul ca avusem o asa zisa intalnire cu el.Vazandu-l  cat de firesc se comporta el pe scena si cum le zambea fetelor...
Mi-am dat seama ca nu eram de nasul lui,si probabil totul fusese o gluma proasta.Eram ranita cumva de faptul Tanya se cocotase pe scena iar el parea sa-i dadice piesa?Nu ranita,ma simteam umilita si luata de proasta.Acum eram sigura ca totul fusese un joc si probabil Tanya luase si ea parte.
Eram atat de penibila,dorindu-mi sa ma aflu eu acolo nu ea.
Simteam nevoia sa o iau la goana atunci cand o nenorocita de lacrima ma tradase.
De cand devenisem eu atat de sentimentala?Fuse doar un sarut,nu puteam sa-l tratez ca pe o gluma.Sunt atatea fete care fac asta.
Era trist ca nu puteam fi ca ele.Pur si simplu nu puteam trata asta cu indiferenta.Mitch ma stranse de brat smulgandu-ma din gandurile mele.
-Uite-te cine si-a facut aparitia!spuse el facandu-ma sa-mi indrept privirea spre intrare
Asta-mi lipsea!Ziua asta are si un sfarsit?
Alice tinandu-se de mana cu Josh isi facusera aparitia,in urma lor fiind Aiden si al sau zambet dracesc.
-Tu trebuie sa fi Bella!spuse o voce masculina,pot sa jur ca se afla suficient de aproape incat ii simteam rasuflarea pe ceafa.O senzatie nicidecum placuta.
Vocea aceea imi era atat de cunoscuta.Nu avea sa mi se intample ceva intr-o cafenea plina de lume,asa-i?
-Da,ea este.
Acum si-a gasit si Mitch sa fie prietenos.Nu ca l-as fi putut minti in privinta numelui.Ceva imi spune ca stia mai multe despre mine nu doar cum ma cheama.I-am aruncat o privire taioasa in directia lui Mitch,insa el se prefacu ca nu ma observa si intinse mana spre tipul din dreapta mea.
-Mitch.spuse el strangandu-i mana tipului dubios
-,,Cred ca nu-i o zi buna sa fiu un tip rau,nu?"Mitch il privi incurcat si eu il priveam inspaimantata.Apoi Mitch isi privi tricoul si ii zambi tipului ca si cum ar fi fost prieteni vechi.
-,,Victime,nu asta suntem cu toti?"Cand spuse Mitch replica asta ,mi-am dat seama ca erau doar niste intrebari puse de personajul din The Crow,Eric Draven.
Tipul ala vazuse tricoul lui Mitch care avea  imprimat chipul personajului principal din film,evident cu machiajul specific.Stiam asta deoarece fusesem sa vedem filmul impreuna.Imi placuse desi era cam ciudatel.
Nu pot sa cred ca nu mi-am dat seama.
-Hmm interesant filmul.zise tipul afisand un zambet larg de parca isi amintise o gluma
Sincer,credeam ca avea sa rada precum tipul ala.Imi cam dadea fiori pe sira spinarii.
-Ethan.facu o pauza lunga ca si cum s-ar fi gandit la ceva anume si apoi isi spuse numele intreg -Ethan Marks.
-Va cunosteti?intreba Mitch cu o curioziatea demna de un copil
-Nu.am spus sec,dorindu-mi sa-mi iau talpasita de langa tipul ala.
-De ce suferi pentru un om?sopti el .Ma pregateam sa-i dau o replica demna de o Alice calcata pe coada.
Insa tipul ranji isi indreptase privirea spre scena apoi se facuse navazut.
-Ciudat.murmura Mitch
-Ma bucur ca a plecat.
-Ce naiba?!Prietenul meu se holba pe scena unde Ethan discuta cu Edward.
-Stii vazandu-l pe scena,ma face sa ma gandesc la Lestat de Lioncourt.spuse in gluma Mitch
-Poti sa nu mai faci comparatii infricosatoare.
Chiar nu mai voiam sa aud asa ceva.Unu pentru ca tipul era inspaimantator si probabil tot la fel de periculos pe cat de frumos.Doi ar fi si faptul ca era o combinatie tare ciudata intre Eric si Lestat,ar fi fost tare daca nici unu dintre astia doi nu ar fi fost niste criminali si...
Hmm,si faptul ca erau morti inviati.
Pun pariu ca tipul ala are ascunsa o arma pe undeva.
Jur ca nu ma mai uit la asemenea filme.
- O sa inceapa sa cante Forsaken.ranji la mine prietenul meu cretin
Tipul sa dadu jos de pe scena ne facandu-i pe plac lui.
-Tipu' e un dealar nu un vampir.Pentru numele lui Dumnezeu ,Mitch,inceteaza sa mai spui bazaconii!
-Hai ma,un dealar?Si asta de unde ai mai scos-o?ma intreba amuzat el,evident necrezandu-ma.
-Lasa-o balta.am spus .
Aly ma trimise la una dintre mese cu niste bauturi.Acea masa fiind ,masa celor trei.L-am observat pe Aiden maturand incaperea cu privirea cautand pe cineva.Nu m-am obosit sa salut,unu nimeni nu imi dadea atentie iar doi ma durea sa o vad pe Alice ignorandu-ma.
Pe cand ma intreptam spre o alta masa am observat ca disparuse atat Aiden cat si Josh.Alice vorbea cu o tipa,aruncandu-mi priviri crunte.
Aly ma trimise sa duc sacul imens de gunoi.Nu ar fi fost o problema daca pubela nu era aproape bagata in padure si era intuneric bezna.Inarmata cu telefonul meu care tinea locul unei lanterne am iesit prin spate carand sacul ala blestemat.
Racoarea noptii ma plesni in plin,am inceput sa tremur.Tremuram si de frig dar si de frica.Il blestemam in gand pe Mitch ca ii aduse in discutie filmele alea.
Am mers repede pana la pubela,cand sa arunc sacul de gunoi o voce cunoscuta si iritanta ma intreba:
-Nu stii ca e periculos sa iesi singura si mai ales sa stai in intuneric?am scapat sacul din mana,dandu-mi seama ca in spatele meu statea nimeni altul decat Ethan.
Ma simteam ca protagonista unui film de groaza.In primul rand,  fusese prostesc din partea mea sa ies cand stiam foarte bine ca eram urmarita si in al doilea rand,puteam sa tip cat ma tin plamanii ca nimeni nu m-ar fi auzit.
-Inceteaza sa mai faci asta!m-am rastit intoracandu-ma sa-l privesc,plus ca nu era recomandat sa stai cu spatele la un presupus criminal.
Ranji aratandu-si dintii care erau foarte ascutiti.
Imi doream foarte mult ca Mitch sa nu il fi adus in discutie pe Lestat.Devenisem paranoica,insa tipul chiar aducea a vampir.
-Mi-ar fi placut sa stau departe de tine insa vezi tu,ai fost si inca mai esti un magnet pentru pericole...
Am ramas pe loc nestiind ce sa fac.Tipul asta fusese redus la tacere printr-o teapa care ii iesiea din piept.
Am tipat infricosta.Capul imi vajaia si imi venea sa vomit.Tipul cazu la picioarele mele.Aiden isi facuse aparitia,aratand infricosator.Il privi scarbit pe Ethan,apoi ma apuca de mana.
-Ce?Ce se...am incercat eu sa intreb insa eram in stare de soc.
-Stii tipul ala chiar are dreptate.Un magnet pentru pericole,asta esti!imi spuse rece
-Sa fiu al naibi!striga Josh facandu-si aparitia.
Nu stiu ce era mai ciudat,faptul ca Josh tinea un fel de mitraliera in mana sau ca Aiden omorase un om cu o teapa.
Aiden se intoarse imediat,iar eu eram pe cale sa lesin.
Mitch,daca am sa mor in seara asta o sa te bantui pe vecie!
Tipul ala se ridicase  ca si cand nu ar fi fost o teapa in pieptul lui.Cam cat depaseste asta granita normalului?
-Josh, ai de gand sa mai admiri peisaju' mult?striga Aiden
Ce a urmat a fost iad,sunetul armei,strigatul tipului aluia.  Am fost trasa in padure de Aiden.
-Alearga cat poti de tare.imi spuse el
-Ala nu e un afurisit de dealar!am strigat eu infricosata
-Daca-ti spun ce e nu ma crezi.spuse el tragandu-ma de mana atunci cand aproape ma impiedicasem de radacina iesita la suprafata a unui copac.Asta facuse sa-mi scap telefonul.
-Pune-ma la incercare.
-Un demon si inca unul hibrid.
-Preferam combinatia dintre Eric si Lestat.
-Nu-mi spune,Mitch e vinovat pentru asta.spuse el alergand si mai tare.

                                               (melodia cantata de Edward)

                                                       (Melodia care o aduce in discutie Mitch,cantata in film de Lestat)

...............................................................................................................................................
Hey,cum am promis am revenit cu un nou capitol!Sper sa va placa!:*:*

Capitolul 3

Teroare.Asta se citea pe chipurile celor din clasa.Alice era pierduta in propriul taram,mazgalind inconstienta pe caietul de notite.Iar eu aruncam priviri furioase ceasului de pe perete ,ne obtinand nimic.Se misca cu aceasi viteza a melcului.
Nu mai pot sa mai suport trancanitul ei.Oare nu observa ca nimeni nu este atent?Zgomotul enervant al tocurilor ei combinat cu vocea mult prea subtire era pura poluare fonica.
Deodata zgomotul suparator luase sfarsit.Am ridicat privirea din caietul de notite care era,, infrumusetat" cu desene facute de mine,in incercarea disperata de a face timpul sa treaca.
Se oprise in dreptul ultimei banci din al treilea rand ,unde ranjea ca o idioata de prima clasa la si mai idiotul Josh.
Fara gluma,tipul e bun la baschet si cam atat.A,da si ar mai fi si chestia ca umbla cu o adunatura de tipi,,tari". ,,Tare"ar avea sensul de,, fara creier''.
-Domnisorule,scuza-mi impertinenta.Cat de mult poate sa-mi placa vocea ei. Atunci cand o aud simt nevoiea   de necontrolat  sa-mi  astup urechile cu orice.Chiar sa folosesc una dintre melodiile demodate ale mamei data la maxim.
Josh isi ridica privirea de la telofonul care ar fi trebuit sa fie indiferent unde nu mai in mana nu,si  ii arunca o privire plictisita profei rujate excesiv.
Dar pot sa pariez pe bani grei ca nu ea este cea care va avea probleme .Sa faci abuz de cosmetice si  sa arati ca un mascarici care tocmai a fost dat afara de la circ nu e cine stie ce.Oricum ea chiar arata ca un mascarici batran care si-a pierdut si ultima farama de umor.
In schimb cineva cu siguranta va avea.As fi ipocrita sa spun ca-mi pasa.
Mi-am luat privirea de la scena teatrala si mult prea invechita a domnei ,,Mascarici".
Sa fiu sincer nu-mi pasa nici cat negru sub unghie de Josh.Mai ales ca e prietenul cel mai bun al idotului suprem.
Nu e vina mea ca sunt inconjurata de astfel de specimene.Ceea ce iar ma face sa ma gandesc la tipa din spatele meu care apropo si-ar da viata sa ajunga in bratele lui.Orice idiot suprem isi merita idioata suprema.
Iar in privinta doamnei roscate ,din partea mea poate sa-si dea duhul incercand sa-l faca pe Josh sa inteleaga ,pentru a patra oara intr-o luna,de ce este atat de importanta ora ei.
Si de ce naiba trebuie sa fim noi torturati doar pentru ca ea nu este inteleasa de un tip ca Josh?
Alice savura din plin scena.Sau mai bine zis il savura pe Josh.
Ce?
Ma holbam la prietena mea ,de parca ar fi avut doua capete.Am impins-o cu cotu.
-Aww!mima ea,frecandu-si bratul.-Asta a durut!a soptit ea ,mutandu-si privirea de la Josh la mine,aruncandu-mi una dintre privirele sale letale.
-Sper ca te doare la fel de tare cum imi este mie greata vazandu-te cum il sorbi din privire pe Josh.am spus eu mai mult pentru mine.
-Ce?intreba Alice indignata
Insa spre norocul meu si a celorlalte suflete schingiuite din clasa sunetul dulce si suav al clopotelului anunta sfarsitul orei.
Cotoroanta urmata de Josh,care apropo i-a zambit lui Alice,au iesit din clasa.Mi-am indesat manualul si caietele in geanta si am insfacat-o pe Alice de un brat. Afisand un zambet angelic am tras-o dupa mine.
-Deci..am inceput eu pastrandu-mi inca zambetul stupid doar pentru a o face sa-mi dezvaluie tot.
Ar fi bine sa nu fie ceea ce cred eu ca altfel nu o sa fiu capabila sa-mi pastrez zambetul pana la sfarsit.Nu vreau sa fiu rea.Adica nu cred ca sunt rea,deoarece o fac pentru binele ei.
Stiu perfect ce urmeaza,Alice pune din nou ochii pe unu care duce lipsa de creier,apoi acesta ii da papuci,de inteligent ce este.
 Alice sfarseste sub un morman de servetele in tricoul ala larg plin de pete de inghetata cu aroma de ciocolata pe care avea imprimat scrisu ala nasol cu,,Urasc baietii."Iar eu trebuie sa indur o Alice neanimata care aduce mai mult cu un zombi decat cu prietena mea,, spiridusa".
-Uite,Bella,viata mea amoroasa nu este problema ta.
Da,acum stiu sigur ca Alice iese cu Josh sau are de gand sa o faca.
Sunt toate semnele de pe lista mea.Cel mai evident e acesta replica care mi-o paseaza de fiecare data pe tonul ei ce ar trebui sa fie impunator.
Mi-a servit-o de atatea ori incat am devenit imuna.
-Din cate stiam eu tu aveai o intalnire cu Jasper,erai chiar entuziasmata in privinta asta.Alice mi-a aruncat privirea aia gen,,Ai grija ca ma calci pe coada."
-Jesper,mi-a tras clapa de altfel cum ai facut-o si tu ieri cand trebuia sa fi ajuns la biblioteca.In loc de asta tu te imbratisai tandru cu Edward in ploaie si ai ratat stirea de ultima ora cum ca Jasper e un cretin.
Acum ma simt de o mie de ori mai vinovata pentru ca am facut-o sa astepte in blestemata aia de biblioteca.
 Chiar nu imi amintesc nimic de ce s-a intamplat cu Edward,si este foarte frustrant.Dar cate puteau sa se intample in timpul ala?Si ce,ma strangem in brate?
In orice caz trebuie sa-l evit pe Edward.Nu pot da ochii cu el  pana nu-mi recapat memoria pierduta cu o seara in urma.Iar asta nu stiu daca se va intampla.
Trebuie sa rezolv problema asta cu Alice,nu vreau sa mai sufere.Nu de data asta.Si nu din cauza lui Josh.
-Acum ce ,nu mai vi cu argumente cum ca nu ar trebui sa-mi pun inima pe tava la indemana tuturor idiotilor?a spus ea artagoasa
-Alice tipul ala doar nu e potrivit pentru tine doar stii cu cine umbla.am spus eu pe cel mai calm ton de care eram in stare in momentul de fata.
Alice era clar un magnet pentru tipii din speta lui Josh.
-Nu e cum crezi tu si nu ma refer la Aiden.Nu o sa te contrazic cu nimic in privinta lui.spuse ea zambindu-mi,risipind putin din nervozitatea care mi se citea pe fata.
-Hai,Bella,totul o sa fie bine!E atat de dragut si plus ca imi place mult.continua ea sa ma induplece dupa ce imi vazuse expresia fetei.
-O sa fie la fel de bine ca si cum ai manca sticla si la fel de dragut ca sarea in ochi.am explodat eu revoltata
-Doar pentru ca tie Aiden ti se pare enervant si idiot,nu trebuie sa crezi asta despre toti care umbla cu el.tipa ea la mine furioasa atragand privirile curioase ale elevilor.
-Multumesc,Alice acum multumita tie,toata scoala stie ce discutam noi aici.am spus eu  revenind la tonul calm privind sugestiv in jurul meu.
-Am sa ies cu Josh fie ca-ti place fie ca nu.Nu te mai comporta ca o scorpie!spuse ea iritata .
-Bine,dar atunci cand o sa imbraci iar tricoul ala hidos eu o sa fiu scorpia care o sa poarte un tricou cu ,,Ti-am spus eu!".
 S-a intors cu spatele la mine si s-a indreptat spre cursul urmator ne mai aruncand nici o privire in urma sa.
Discutia se terminase prost iar ea era acum suparata pe mine.Uram chestia asta.Detest sa ma cert cu Alice,care este mai incapatanata ca mine,iar eu sunt al naibii de incapatanata.Si din vina cui?Unuia ca Josh?
Pur si simplu nu pot sa-mi imaginez cum va fi sa o vad mereu pe prietena mea in preajma lor.O sa fie urat si nedrept. Poate suna egoist,dar tot ce vreau eu este ca ea sa nu ajunga  noua distractie a lui Josh.
Aiden nu e genul care sa faca asta el e mult mai rau.Si nu ma refer la ceea ce face Josh,ma refer la faptul ca e de-a dreptul nebun.
Si nu era asa.
Faza este ca se transformase intr-un idiot fara limite de cand am pus capat relatiei cu el.
Insa adevarul e ca incepuse sa se intalneasca cu tipi ciudati de care se vorbeau lucruri nu prea bune inainte sa fi facut eu asta.
 Indopatul cu droguri clar nu e pentru mine.
Cam de atunci devenise un tip popular cu o adunatura de majorete dupa dansul si incerca cam tot tipul cand ne intalneam sa-mi faca viata un iad.
-Hei,Bella!murmura Mitch smulgandu-ma din zona iterzisa a trecutului meu si aducandu-ma in prezent. Mitch era al doilea meu prieten si un bun jucator de sah. Era putin mai inalt ca mine ,cu trasaturi de asiatic si cu parul lung.Avea obsesie pentru filmele de groaza,ceea ce o scotea pe Alice din sarite cu tricourile lui  mult prea,,Horror".
-Hei, Mitch!am spus eu fara pre multa viata in cuvinte
-Ce ai mai facut acum?Alice mergea pe hol de parca nu calca podeau ci pe cineva pe moaca.spuse el usor amuzat
-Iese cu Josh!am zis eu cu vocea inca acrita de enervare.
Ei bine,ca urmare la ceea ce am spus eu, Mitch ramase stupefiat si se holba cu gura deschisa la mine.
-Aaa asta e...dadu el sa spuna insa l-am intrerupt eu ne mai abtinandu-ma
-E rau si Alice o sa aiba de suferit.
-Bella,cred ca esti putin paranoica.I-am aruncat o privire taioasa.-Adica stiu ca vorbim aici de Josh,dar nu e ca si cum iar lua viata daca se intalneste cu ea.spuse el zambindu-mi prosteste in incercarea de a ma face sa inteleg.
Faza e ca inteleg mult prea bine,iar ei sunt orbi.
Orele urmatoare trecuse foarte repede.Alice continua sa ma ignore mai tot timpul.Azi nu a luat masa cu mine si  Mitch ci s-a dus cu Josh si gasca lui.
Stiam ca o face intentionat si stia ca avea sa ma afecteze si chiar asta s-a si intamplat. Mitch incerca sa trateze totul cu indiferenta spunand ca aveam sa ne impacam ca de fiecare data.A continuat sa faca ceea ce face el de obicei,cum ar fi sa trimita mesaje de pe telefon.
Spre fericirea mea inca nu dadusem cu ochii de Edward,desi il vazusem lund masa cu trupa lui.Se pare ca in seara asta aveau concert la Rose's cafe.Am vazut pe Tanya imprastiind stirea prin scoala.
In principiu daca Tanya nu alearga dupa Aiden o face dupa Edward sau dupa Josh sau dupa orice tip cat de cat dragut din punctul ei de vedere din scoala.
Ar fi fost foarte bine daca nu aveau concert in seara asta.Deoarece eu lucrez acolo si in seara asta este tura mea.Soarta isi bate joc de mine.Cum Alice inca este suparata pe mine,nu are cine ma inlocui . Inseamna ca va trebui sa merg.Va fi cam greu sa-l evit pe Edward ,dar voi reusi.
Ultima mea ora aveam istorie si ma hotarasem sa ma invoiesc pentru a scapa de momentele penibile de a sta in banca langa Edward.
S-a si facut.
In timp ce ma pregateam sa ies din scoala chiar cu cinci minute inainte de a se suna de ora,dadusem nas in nas cu Edward.
Soarta chiar ma uraste!
-Buna,Bella!a spus el cu o atitudine nonsalanta
Eu devenisem atat de incordata incat nici nu puteam sa deschid gura si sa leg ceva care sa nu sune stupid.
-Hei..a fost tot ce am spus
-Nu mergi la ora?
O fi Edward inteligent,dar  intrebarea era prosteasca.Chiar nu vede ca ma indreptam spre iesirea scolii si nu spre sala de clasa.
-Nu,ma simt rau.am mormait eu abia inteligibil.
Dar auzise,pentru ca expresia fetei i se schimbase si parea ingrijorat.
-Te pot conduce daca vrei...
-Nu,multumesc pentru propunere.am spus eu dintr-o rasuflare,avand banuieli asupra faptului ca intelese ce spusesem.
-Ok.a spus el pe un ton neincrezator
Probabil ma credea smintita.
-Bine, eu am sa plec acum.am spus eu la fel de repede.
Obiceiul prostesc atunci cand sunt agitata,vorbesc prea repede.
Dadu sa plece si el,apoi s-a intors si m-a lipit de perete.Am ramas impietrita ,uitandu-ma la el fara sa ma gandesc ce avea sa faca.Statea atat de aproape, genele lui  pareau atat de lungi iar ochii lui de smarald ma pironeau cu o privire mistuitoare.
Edward,baiatul cu parul aramiu si ciufulit,avea sa  ma sarute.Se apropia de mine din ce in ce mai mult pana distanta dintre buzule noastre fu eliminata de tot.
Inima mea batea ca o nebuna,daca la inceput sovaia acum cu siguranta batea sa-mi sara din piept.Placerea nu putea fi  descrisa la intensitatea cu care el imi framanta buzele.
Si apoi ceva se intampla in adancul meu.Ceva exploziv care ma impingea cu vehementa sa ma desprind de el.Incercam sa il imping, insa el continua sa ma sarute violent.Simteam cum corpul imi devine din ce in ce mai slabit cu cat mai zbateam mai tare.
S-a desprins de mine ,lasandu-ma sleita de puteri ,parea incurcat si pierdut de parca abia acum isi daduse seama ce facuse.Apoi isi afisa un zambet larg si sardonic.
-Sper ca ti-am imbunatatit memoria.spuse el clar cu un puternic accent si o voce total diferita.Isi musca buza sugestiv apoi pleca ca si cum nu se intamplase nimic.
Iar eu eram incurcata nu din pricina vocii si accentului unei limbi ne mai auzite de mine si probabil mi s-a parut insa vorbele....Vorbele sale si comportamentul sau nu se potriveau stilului lui Edward.
M-am dezlipit de perete si mi-am ridicat geanta care probabil imi cazuse atunci cand ajunsem sa fac contact cu peretele.Eram zapacita si in cap mi se invarteai doar ultimile cuvinte rostite de Edward.M-am indreptat spre masina insa cand am vazut cine ma asteapta langa ea...
M-am gandit ca nu exista o zi mai proasta ca asta.Si inca nu se sfarsise.
-Ooo,uita-te la ea Josh,pare asa afectata.spuse Aiden ranjind la Josh si arucand priviri intunecate spre mine.
Desi zambetul lui sarcastic si rautacios il insotea totdeauna cand eram eu prin zona tonul nu-i paruse glumet ca in alte nenumarate dati.Si cam imi dau seama de la ce i sa tragea lipsa de umor.
-Aiden,Josh...le-am pronuntat eu numele cu o acreala vizibila,incercand sa trec pe langa Josh ca sa nu ma apropii prea tare de el.
Puteam sa-i simt furia din privirea lui Aiden atunci cand ma fixa cu ochii lui negrii.I-am auzit bocancii scrasnind pe asfalt si sunetul pasilor in spatele meu.Se repezi si ajunse in fata mea blocandu-mi calea la portiera.
-De cand nu mai umbli tu cu fraierii?a spus el usor amuzant insa intesitatea urii din privirea lui il dadea de gol.
Eu stiam cel mai bine ce simtea el.Nu ca m-ar fi urat de moarte pe mine,nu valoram nimic in fata lui,iar sentimentul e reciproc.Insa se infuria la culme cand cineva de sex opus mie imi dadea atentie,ceea ce e chiar penibil.
-Cam de cand m-am despartit de tine.i-am raspuns eu la intrebare cu intarziere.
-Hmm,asta trebuia sa sune cumva amuzant?m-a intrebat incruntandu-se la mine si inca ranjind.
-De ce-ti pasa?l-am intrebat eu dandu-ma cativa pasi in spate sperand ca avea sa faca la fel ca sa pot sa deschid portierea si sa ma car de aici.
Spre ghinionul meu nici nu se clinti.Insa observasem ca umbra ii disparuse.
-Prietenul tau te-a lasat balta.am spus eu zambindu-i rautacios
-Eu in locul tau nu m-as bucura prea tare.Se apropia spre mine ca si cum ar fi fost un pradator foarte periculos ce-si incoltea prada slaba si fricosa.
Asta si asteptam ,acum ca aveam suficient spatiu sa ajung la portiera nu am stat prea mult pe ganduri.Insa am reusit doar sa o deschid ,Aiden o lasase deschisa insa ma impinse intr-o partea astfel devenind captiva intre corpul lui si masina.
-Da-mi drumul!am izbucnit eu lovindu-l in piept.Insa imi incatusase incheieturile in mainile sale.
-Sau?spuse el razand
-Ce mai vrei de la mine?am spus eu scarbita de comportamentul lui
-Am observat ca-ti place sa fi lipita de perete.spuse el apropiindu-si fata aproape de a mea
-Si mie imi place sa bag in mormant oameni nesabuiti ca tine.spuse o voce puternica si cunoscuta
Aveam impresia ca o sa dau cu ochii de Edward insa nu a fost asa.Un tip imbracat cu totul in negru cu cei mai frumosi ochii albastri pe care ii vazusem vreodata se apropia de noi.
Aiden imi dadu-se drumu la maini si se intoarse spre tipul amenintator.Avea parul lung pana la umeri si ii incadra chipul palid si...
Era frumos,intimidant de frumos. Si intr-un mod ciudat imi aparuse o imagine cu  muzeul.Nu avea nici o legatura insa imi dadea fiori pe sira spinarii.
-Cum e posibil?spuse Aiden zambetul pierindu-i de pe chipul care parea infricosat.
Tipul zambi intr-un mod intunecat ,pentru o secunda mi se taiase respiratia.
-O cretura ca tine sa stea in mijlocul zilei...spuse Aiden pierzandu-si vocea spre sfarsitul  propozitiei ,atunci cand barbatul incepu sa rada din nou.
-Bella, intra in masina si pleaca de aici.tipase Aiden la mine intoracandu-se spre mine si impingandu-ma spre portiera.
Eu eram hibnotizata de tipul ala.
Acum barbatul cu ochii albastrii il privea amuzat ne incetand nici macar pentru o secunda sa se opreasca din ras.
-Sa-i fac rau?intrebase el hlizindu-se la Aiden
...................................................................................................................................................................Hey!Ce mai faceti?Stiu ca nu am scris de ceva timp,insa sper sa ma revansez.Nu stiu daca isi mai pierde cineva timpul citind ceea ce scriu eu..Daca mai este cineva pe aici interesat as vrea sa va stiu parerea despre acest capitol.Am scris si capitolul 4 ,insa nu stiu daca sa-l postez sau nu.
Va astept parerile!:*:*:*

Capitolul 10

Autor.Pov.
Il urma in liniste pe Derek.Nu a indraznint sa inceapa o conversatie cu acesta.Nu pentru ca  nu ar fi vrut, ci pentru ca nu se simtea in stare.Iar faptul ca o vazuse facandu-se de rusine nu o ajuta prea mult.Parca  ceea ce se intamplase cu cateva minute o lasase pustiita,fara chef  de viata si cu o minte varza, plus o senzatie sinistra. O durere groaznica care o scrijelea pe dinauntru,facand-o sa devina si  mai necajita ,daca se poate.Si-ar fi dorit sa fie acasa.Sa stea in camera ei si sa planga in timp ce mama ei o linisteste mangaindu-i parul.
Dar lucrurile astea nu erau posibile.In schimb s-a ales cu un tip, care tot ce face e sa mearga, tinandu-si privirea inainte.
Bella nu putu sa nu observe ca era mai inalt decat Edward si mai bine facut si cumva mai atragator decat fermecatorul sau fost sef.Asta era un motiv bun pentru care sa nu suporti o persoana. Lui Edward probabil ca nu i se parea normal ca cineva sa fie cu ceva mai sus ca el pe scara imensa a perfectiunii.Asa ca se hotarse sa-l puna intr-o lumina proasta oricand avea ocazia,pentru al eclipsa si pentru a se posta pe primul loc.
,,Mda,tipic Edward."gandi ea in timp ce aerul rece o izbi in plin.
Ajunsa in fata motocicletei, ii arunca o privire neincrezatoare.
-Crezi ca este ok?Se palmui mintal pentru ceea ce spuse.Uneori scapa cuvintele fara a le mai trece prin filtru.
Derek se intoarse sa o priveasca,iar ea isi lasa privirea in jos mustrandu-se in gand.A fost prostesc din partea   ei,acum cu siguranta va crede ca in loc de creier are o boaba minuscula de mazare.Asta daca nu crede deja.
-Ok in ce sens?o intreba Derek incurcat.Ar fi facut orice ca acum sa nu fie in aceasta situatie.
-Nu am mai mers niciodata.a spus ea stanjenita.Se astepta ca el sa izbucneasca in ras.Insa in loc sa faca ceea ce isi imaginase ea,el schita un zambet si ii intinse o casca neagra cu flacari pe ea.
-Dupa ce i-ai facut varului meu,as zice ca ai putea sa faci la fel de bine bungee jumping.Dar,da este ok.Ea lua  casca ,jurandu-si ca nu o sa mai scoata niciun cuvant prostesc.
Acum o sa-si bata joc de ea?Adica,da este constienta ca a inceput o batalie cu Edward Cullen.Una care nu se va termina bine.
Ofta.Edward s-a comportat pana acum cu ea oribil,dar ce o sa urmeze o sa fie de o mie de ori mai rau.Pana la urma Derek are dreptate.O mica plimbare cu motocicleta sau orice sport extrem este o nimica toata combarativ cu ceea ce facuse ea astazi.
Ce are ea nevoie acum este sa se relaxeze si sa ingroape amintirea lugubra a sarutului intr-un colt ,adang din mintea ei incalcita.
-Deci...vocea lui Derek o smulse din reverie si o aduse printre pamanteni.
-Oh,scuze.Mai fac asta din cand in cand.Este tipic mie sa ma adancesc in ganduri si sa...
,,Swan pune-ti naibii filtrul!"isi spuse ea panicata.-Scuze.murmura stingherita,apoi isi simti obrajii arzand.
-Si eu ma mai pierd in profunzimea gandurilor,nu trebuie sa-ti ceri scuze.Mi-ar placea sa mai discutam in aceasta...Privi in jur apoi pe chip i se ivi un zambet larg...-Stii oricat m-as stradui sa spun ceva incantator despre locul acesta,tot o parcare ramane.Nu exista nimic incantator,desigur facand exceptie tu si Skull.
Pentru o secunda se simti pierduta in ochii lui,era ceva intunecat in ei.
Skull?Ridica o sparnceana privindu-l incurcata,apoi isi dadu seama ca era vorba despre motocicleta.
-Dragut nume.spuse ea
-Cum spui tu,desii nu vad nimic dragut la un craniu.
Derek s-a urcat pe motocicleta si isi puse casca care evident avea un craniu.Bella facu acelasi lucru.
Isi dadu seama ca dintr-un motiv Derek a incheiat discutia.Spusese ceva gresit?Il apuca pe Derek de jacheta,strans.
Bella simti cum acesta se crispeaza,imediat isi desfacu mainile jenata.Derek porni motorul,involuntar se agata iar de jacheta acestuia.
Iesise din parcare,apoi Derek accelera deodata facand-o pe Bella sa se ciocneasca de spatele sau si sa il cuprinda de mijloc strans.Inima ii batea puternic,era placut intr-un fel tare ciudat.Ii placea senzatia,viteza cu care depaseau celelalte masini si mai ales ca o facea sa uite de episodul neplacut.
 Cand se afla pe motocicleta se simtea libera sa faca orice.
Insa calatoria cu motocicleta se termina prea repede,se desprinse de Derek cand dadu cu ochii de casa uriasa si mai ales de gradina cu trandafiri.
Cobora de pe motocicleta si isi dadu casca jos.Era atat de frig cu siguranta avea sa ploua mai traziu.
-Multumesc mult,Derek.spuse ea ,insa acesta deja se indeparta, luand-o spre intrare.
De ce se comporta asa?Nu facuse nimic necugetat si totusi el se comporta ca un ofticat.A fost atat de prietenos cu ea iar apoi din senin a devinit asa de indiferent.Se indrepta si ea spre casa gandindu-se daca ar trebui sa mearga sa-l intrebe daca i-a gresit cu ceva.
Edward.Pov.
Dupa o sendinta lunga din care si asa nu prea am inteles nimic,m-am indreptat spre biroul tatalui meu.Dintr-un nu stiu care motiv dorea sa vorbeasca urgent cu mine.Inca unul pe lista mea.
Sunt constient ca discutia cu Rose nu era terminata si dupa cum o stiu eu nu va dura mult si ma va lua la o rafuiala verbala,dupa care va urma Alice.Sincer,o merit din plin si inca inzecit.
Intru in biroul tatalui meu,fara sa mai salut secretara roscata si batrana care vorbea de zor la telefon.
Tatal meu statea pe unul dintre fotoliile albe,vorbind si el la telefon, evident.Isi indrepta privirea spre mine.Era suparat si stiam sigur ca eu eram cauza.
Dar ce mai facusem acum?Si-o fi dat seama ca nu prea am fost atent la vorbaria lor?Sincer cine ar putea cand mi-am sarutat menajera de care m-am si indragostit iar ea ma palmuieste si pleaca cu unu' care...
-Edward Cullen ,ai putea macar pentru o secunda sa iei lucrurile in serios?Tu nu erai asa.tonul tatalui meu era rece
Ok,am facut-o lata de tot.El nu prea se supara,dar si cand o face...Te face sa-ti doresti sa nu fi existat.
-Nu inteleg ce am facut.spun eu incurcat,neindraznind sa il privesc.Se ridica de pe fotoliu si se indreapta spre birou luand vreo zece reviste in mana.
Oh,nu!Asta e mai rau decat raul insusi!
Imi intinde o revista, urmarindu-ma cu privirea lui rece precum un iceberg.
-Aici esti tu cu o femeie,iar in jurul tau angajatii care ar fi trebuit sa munceasca.Stiu ca relatia cu tatal meu nu e cine stie ce,dar privirea asta ma ingrozeste.
Dar ceea ce ma ingroszeste cu adevarat e ca si Bella apare in fotografie,iar pe coperta revistei apare cu rosu scris cuvantele,,Inca o hartuitoare pe lista domnului Cullen."
-Nu e asa!strig eu dezgustat
-Mie mi se pare ca este chiar asa.Imi intinde inca o revista.Pe coperta scrie cu litere negre,,O iubita?Sau poate o fosta?"sub o poza cu mine si Bella.
Furie,asta e ce simt acum.Urasc genul asta de oameni!Vorbesc fara sa stie de fapt cum stau lucrurile.Ce fac ei este sa presupuna.Si presupun al naibii de prost.
Rasfoiesc revista,pana la pagina indicata pe coperta pentru a vedea  ce minunatie au scris.
,,Fiul omului de afaceri Carlisle Cullen palmuit ,pe unul dintre holurile firmei, de catre o presupusa angajata...."
Am rupt pagina apoi am strans-o in pumn reducand-o la un cocolos de hartie.M-am indreptat spre cosul de gunui unde am aruncat si revistele.Totul sub privirea inghetata a tatalui meu.Privirea mi-a ramas pe cosul de gunoi ,care era aprape plin de cocoloase de hartie.Probabil cu astea sunt umplute si creierele celor ce au scris astefel de bazaconi.
-Edward,sa stii ca doar aruncand revistele nu stergi si episodul de pe hol.spuse el agasat,punand accent pe cuvantul,,episodul".
-Eu sunt cel vinovat nu ea.Idiotii astia nu ar trebui sa scrie despre ea.Nu au niciun drept sa o numeasca ,,hartuitoare"!Ei ar trebui sa aiba pe frunte scris cu rosu cuvantul hartuitor!explodez eu,facandu-l pe tata sa zambeasca.Zambetul nu i se reflecta si in privire,tot gheata domnea.
-Fiule,am ramas eu cu ceva in urma?Ultima oara cand ai aparut intr-o revista cu o femeie,ma rugai sa-ti angajez bodyguarzi!supuse el exasperat trantind revistile pe podea.
Ok.Stiu ca relatiile mele cu femeile nu au mers prea bine.De fapt nu merg de loc si ajung sa fiu vanat de ele.Sunt ca lipitorile.Si spun asta incercand sa par modest.
Sincer,am impresia cateodata ca femeile astea sunt nebune de legat.
-De aceasta data nu este asa.Tata imi arunca o privire plina de neincredere.Rose a mostenit asta de la el,numai ca la el e mult mai infricosator.-Tata,pentru numele lui Dumnezeu,nu e o fosta!Eu am sarutat-o in lift!
Acum constiinta mea topaie ,aplaudand si cantand,,Bravo,prostule!,Bravo,prostule!..."Un topait tare enervant!
Daca oricum o sa fiu dojenit,macar sa fiu cum trebuie.
-Ai inebunit.
Nu a sunat ca o intrebare,ci mai mult ca o constatare.Si probabil ca are dreptate.
-Posibil...
-Edward...Tatal meu era o bomba cu ceas in momentul asta.
Pe naiba!Cand mi-a mai strigat el numele in chip de avertizare?Niciodata.Si inca nu i-am zis aproape nimic...
-M-am indragostit de menajera mea.Si probabil ca suna de-a dreptul ridicol insa eu chiar nu am vrut sa se intample asta.Imi cer scuze ca ti-am cauzat probleme.
-Edward,o sa te inveti vreodata minte?a spus el usor amuzant,revenind din nou la comportamentul sau normal.
-Habar n-am.am spus eu ridicand usor din umeri
-Cum o cheama pe fata asta dupa care ti se aprind calcaiele?
Mi-am rotit ochi apoi am schitat un zambet.
-Chiar trebuia sa folosesti expresia asta?L-am intrebat amuzat.
-Deci..
-Bella Swan.
-Imposibil.spuse tata pe un ton grav luand o expresie impentrabila.
-Tata?
-Edward cred ca o sa discutam mai tarziu.spuse el pe tonul sau enervant de rece
-S-a intamplat ceva?
Sigur,ca s-a intamplat.Asta numai pentru ca i-am pronuntat numele?
-O cunosti?l-am intrebat eu fara sa ma gandesc
-Nu.Nu cred.Am multa treaba,Edward.spuse el pe acelasi ton glacial
-Bine.
Nu-mi vine sa cred ca am scapat atat de simplu.E prea ciudat.Ceva nu este in regula.Nu-mi
prea place reactia tatei la aflarea numelui Bellei.Poate ca ascunde ceva.Sau poate nu e ziua lui cea mai buna.
Bella.Pov.
Am stat cateva ore cu Karl,avand grija sa profit din plin de lipsa unui anumit tip.Nu m-am dus sa discut cu Derek desi ar fi trebuit.Stateam in camera de zi ,asezata pe canapea si cu Karl in brate cand pe usa a intrat Edward.
Si uite cum linistea mea se duce pe apa sambetei.
-Buna.ma saluta el,asezandu-se pe un fotoliu.
Sa ma prefac ca nu exista ar fi o posibilitate, dar nu garantez ca nu ar parea de-a dreptul copilaresc.Ce mi-as dori eu acum sa fiu invizibila.
Cum nu sunt,mi-am luat privirea de la ecranul televizorului si mi-am indreptat-o spre el.
-Buna.am murmurat
-Imi pare rau.spuse el cu o voce indurerata.Karl a inceput sa latre de parca ii arunca cuvinte grele.
-Si eu sunt suparata,Karl.Dar nu sar la bergata lui,chiar daca o merita.am spus eu pe un ton jucaus catetelusului .
-Bella,mie chiar...
-Nu,Edward.Deja mi-ai cerut odata scuze.Mi-am muscat buzele frustrata trimitand departe amintirile negre de azi.
-Nu pentru ca te-am sarutat....
-Oh,te rog!Chiar nu te-ai saturat sa-ti bati joc de mine?Imi pare rau ca te dezamagesc,insa eu m-am prins de ceea ce faci tu,Cullen.
-Eu...
-Nu ai strigat tu azi ,,Noi doi nu mai avem ce discuta!"Bla bla bla...Nu-mi pierd timpul cu menajera...sau cum o fi!
Ma privea inlemnit pastrandu-si masca de om chinuit.
Hai,ca-i prea de tot!Edward chinuit?Este cumva ziua,, Fraiereste-o pe Bella"?Sa fim seriosi tipul e prea infumurat si plin de sine pentru ai pasa de cineva vreodata.
-Eu chiar nu am vrut sa te ranesc.Eu nu am stiut ca...
Am izbucnit in ras in acelasi timp in care Karl a sarit din bratele mele.Pana si cainele meu s-a saturat de tine,Cullen!
-Scuza-ma pana imi sterg doua lacrimi.am spus eu printre chicoteli.Ma privea umit,ca si cum s-ar fi asteptat la altceva.
Probabil s-a asteptat sa-i cad la picioare plangand ca in fazele alea epice din seriale.Ceva gen,,E vina mea!,,Ba nu este numai vina mea!"urmand apoi o serie de sarutari.
M-am uitat cam mult azi la T.V.Pana si gandu-l ca as face asa imi provoaca repulsie.
-Ok,o merit.Ce ai zice sa mancam ceva?ma intreaba el glacial.
Ca si cum ar fi ranit cu adevarat.De parca se poate asa ceva.
-Imi pare rau dar sunt ocupata sa ma uit la T.V.am spus eu uitandu-ma la ecran fara sa fiu cu adevarat atenta.
-Bine,daca e atat de important sa vezi cum se reproduc paianjenii.a spus el pe un ton acru,uitandu-se dezgustat la micile creaturi.
Waw!Cat de departe poate sa mearga omul asta cu prefacatoria!Unde iti este aroganta,Cullen?
-Hei,Bella, ce ai zice sa iesim in...Derek intra in camera ,oprindu-se din vorbit atunci cand dadu cu privirea de ,,Domnul prefacut".
-Oh,esti ocupata.
-Sa stii ca este!se rastise Edward
-Nu,nu sunt!am spus eu mai mult pentru al oftica pe Edward.
M-am ridicat de pe canapea,indreptandu-ma spre Derek.
-Ce spuneai?l-am intrebat.Stiam ca Edward isi tine ochii atintiti asupra mea.Am zambint in gandul meu.
Cu siguranta il enerveaza ca vorbesc cu Derek,iar asta ma incanta.
,,De ce ar face asta?"striga afurisita de constiinta.
-Vrei sa iesim in oras sa mancam ceva?m-a intrebat el luandu-si privirea de la varul sau enervant.
-Sigur.Derek si-a afisat un zambet larg
-Ok.
De ce ma simt asa?Ca si cum am facut un lucru rau dar totusi ma simt bine.E ciudat.
-Cred ca o sa mi se faca rau.spuse Edward ridicandu-se si indreptandu-se spre scari.Am ridicat din umeri incepand sa rad.
-Cred ca paianjenii sunt vinovati.

Capitolul 5

aDin rau in mai raub

Autor.Pov.Elena simti deodata un parfum intepator si un brat isi facu aparitia pe umerii ei.Isi ridica privirea si dadu de chipul lui Zack.Isi afisa dintii pe cat de straluciutori pe atat de ascutiti intr-un ranjet prostesc.
-Cum am putut ,sa-mi permit ,sa gandesc ca macar atunci cand suntem in pericol de a ne pierde viata  ai putea renunta la vechile obiceiuri.i se adresa Damon cu un ton caustic.
-Cred ca cineva nu si-a luat pastilele anti-sarcasm.ii pasa ironic Zack.
Damon isi roti ochii peste cap apoi urca in masina trantind portiera.
-Mirosi apetisant pentru un varcolac.ii sopti el in ureche cu vocea lui sacaitor de seducatoare.
Nu stia ce sa faca prima data.Ofta iar strigoiul chicoti.
 Trebuia sa-si faca griji in privinta a ceea ce aflase despre ea sau sa-i dea o lovitura unde il doare cel mai tare?A doua varianta ii placea mai mult plus ca l-ar invata minte ca alta data sa nu se mai atinga de ea daca tine la mostenitorii lui.
-Casanova,ai auzita vreodata de spatiu personal?Ii apuca bratul si il indeparta de pe umerii ei,apoi se grabi sa  urce in masina.Se aseza pe bancheta din spate. Apoi regrata imediat cand un anumit strigoi se aseza langa ea,afisandu-si zambetul  de castigator la loto.
-Se pare ca nu.sopti ea raspunsul propriei intrebari
-Deci unde ramasesem?intreba el cu o voce vomitiv de dulce.
-Iti spun eu unde o sa ramai daca nu te dai de pe locul meu.Caroline isi tinea mana pe portiera si arunca fulgere spre el cu privirea.
-Casanova aici de fata nu o sa-si mute fundul sexy de pe acest loc.Zack isi inchise ochii si isi lasa capul pe umarul Elenei ,facandu-se comod in locul lui.Elena mai avea un pic si ii dade chiar ea  un sut de i-ar fi cauzat vatamari fundului sau de,, macho".
-Pff,Casanova?!Mai de graba un trol pervers!Izbucni ea in ras,facandu-l pe Zack sa deschida ochii si sa o pironeasca cu privirea.Misca-te sau urmatorul lucru pe care il va saruta buzele tale de ,,Don Juan"va fi podeaua!Zack isi inchise ochii ,imitand un sforait.
-Ai terminat de vorbit sau mai trebuie sa dorm?Oh,stai!Isi miji ochii si apoi duse mana la barbie ,privind-o pe  Caroline,meditativ.
 -Esti geluasa ca prefer sa stau langa Elena?
Aceasta intrebare o facu pe Elena sa pufneasca si sa se apropie si mai mult de portiera.
-Te-ai gandit mult?Cand voi fi eu geloasa din cauza ta...Caroline incepu sa chicoteasca...Am sa-mi fac rost de un revolver si am sa joc singura ruleta ruseasca.
-Ruleta ruseasca! rosti dezaprobator Zack-Mult prea dreamatic pentru gustul meu.Eu prefer ceva....
-Acel ceva cuprinde cumva femei in costume minuscule din piele si sange?il intreba Caroline pe jumatate ironica pe jumatate dezgustata.
-Poate,Caroline ii arunca o privire neincrezatoare.-Bine asa e,si?spuse el usor iritat
-Esti asa de patetic.
-Eu patetic?Nu prea cred,nu eu sunt vrajitoarea aici,micuta Sabrina!
Elena nu se mai putea abtine si incepu sa rada.Erau prea amuzanti.Nici nu-si mai amintea de cand nu mai rase asa..Rasul ei il facu pana si pe demonul ce statea pe locul soferului sa chicoteasca.
-Cine naiba e Sabrina?intreba Caroline incurcata
-Tipa aia blonda cu magie si ale sale matusi...Si despre ce vorbesc eu acum?
-Nu stiu.Tu spui prosti mereu,asa ca eu nu mai sunt atent la ceea ce zici tu.ii raspunse Damon la intrebare.
-El nu spune prosti mereu ci doar cand deschide gura.Evident blonda dorea sa-l scoata din sarite pe demonul din stanga ei.
-Vrajitoare cretina si sacaitoare.bombani Zack,ca efect a intepaturii venite din partea Carolinei
-Misca-te de pe locul meu,idiot fara suflet!Se pare ca blonda a iesit invingatoare,deoarece ceva din a sa replica il suparase.
Tensiunea se facea simtita si crestea alarmant.Pentru o clipa Elena avu senzatia ca se afla intr-un balon si din clipa in clipa o sa explodeze. Alta versiune ce ii aparu in minte  ar fi ca inspaimantatorul strigoi sa o atace pe Caroline.Oricum,privirea lui nu prevestea nimic bun.Zambetul lui Zack se risipi,arunca  sageti cu otrava spre Caroline cu ochii.Aceasta zambea incantata.
-Am prins-o, mama lui Godzilla! scuipa el taios. Zack iesi din masina si intr-o secunda era asezat pe locul mortului.Caroline se strecura in masina,asezandu-se satisfacuta pe locul sau.
-Zack mi se pare mie sau ai luat pastilele gresite?In loc sa le iei pe alea anti-sarcasm le-ai luat pe alea pentru-sarcasm!Vezi,ti-am spus eu ca pastilele astea sunt malefice.Damon mai ca se prapadea de ras,in timp ce bietul Zack,se abtinea din greu sa nu sara la beregada lui.
-Damon, ti-am spus vreodata cat de mitocan esti?
-Asta trebuie scris in jurnalul meu secret ..Damon facu o pauza dramatica.
-,,Draga jurnalule,sunt profund miscat de jignirea primita,aproape ca am varsat o lacrima.(Alta pauza,in care se preface ca isi sterge o lacrima.)Oh,ce o sa ma fac?Oare ma va ierta vreodata?Oare o sa-l mai pot privi  in ochi fara sa ma simt vinovat?Oh...cred ca sunt pe cale sa vars o a doua lacrima..P.S:Nimeni nu m-a numit asa.Suna atat de nefericit incat ma bantuie gandul sinuciderii si....
-Inchide-ti gura aia afurisita!Caroline interveni,intrerupandu-i momentul comic,piperat cu sarcasm al  strigoiului.
-Voi ati inceput-o.Damon porni masina,apoi iesi din garaj,pe urmele lor fiind inca trei masini.
Elena se gandea daca toti demonii erau asa?Sincer ,habar nu avea.Nu avuse vreo conversatie cu vreunul,inainte sa-i intalneasca pe astia.Nici  nu se apropiase de cineva din aceasta specie.Fusese invatata sa-i ocoleasca.Tatal ei o preveni in legatura cu ,,odraslele diavolului' ,asa cum ii numea el.Ii spuse ca erau creaturi foarte rele si nu trebuiau subestimate.,,Sunt blestemati ei si oamenii lunii aduc doar belele."Cuvintele tatalui ei i se plimbau prin minte.Stia foarte bine ca tatal ei avea dreptate,dar totusi azi statea intr-o masini cu doi dintre odraslele diavolului.Daca ar avea ocazia sa vorbeasca cu tatal ei,asta daca scapase cu viata din padure,avea sa ramana uimit cand o sa auda ca a fost salvata de un strigoi.Asta nu se intampla prea des,mai ales ca ea era,a fost un pur-sange.Nu uimit va fi cand va afla...Nu uimit,ingrozit.Va fi ingrozit cand va afla ca propria lui fiica a devenit a lunii.Gandul ca va fi respinsa ii sfarma inima.Nu,nu se va intampla asa.O vor iubi exact cum este.
-Cand i-am spus lui Damon sa-si inchida gura ,nu ma-am referit si la voi.vocea lui Caroline,o scoase din ganduri.
Nu trebuia sa se gandeasca la ceea ce se va intampla in viitor.Trebuia sa gandeasca pozitiv,cum ar fi ca in curand va fi aproape de persoanele dragi.Isi trimise gandurile departe si arunca o privire spre Zack si Damon.
Cei doi demoni discutau in contradictoriu  despre nu stiu ce plan.Elena incerca sa se concentreze la spusele lor,dar nu prea putu.Caroline ofta si se intoarse sa priveasca pe fereastra masinii.Gandul ii zbura din nou la ceea ce ii spuse Daniel.Nu era credibil ceea ce-i marturisise,cum ca el si Adrian erau frati.Logic nu ar fi posibil.Orice ii veni in minte nu ii putea confirma cum de se putea intampla asa ceva.Cu cat se apropia de un raspuns cu atat alte intrebari luau nastere.
Dupa inca cateva minute de mers,Damon opri masina.Se intoarse sa le priveasca.
-Si aici s-a sfarsit a noastra calatorie.Le oferi un zambet demn de prima pagina a unei reviste de top-Cel putin cu masina...
Elena privi pe fereastra.Dadu cu ochii de aceasi padure in care fusese nevoita sa se desparta de ceea ce iubea.Ura faptul ca au adus-o aici.
Detesta sa priveasca acei copaci inalti.Parca ii faceau in ciuda,crengile lor se miscau conduse de vant ,de parca ar executa un dans.Un ritual prin care o invita sa ia parte din nou la ceea ce ascundea intunericul ei.Intuneric din care si ea facea parte.Ceea ce inconjura iadul era doar o masca frumoasa.
-Esti in regula?O voce melodioasa o scoase din profunzimea gandurilor ei.Isi dezlipi privirea de la padure intorcandu-se spre Caroline.
-Mda.a schitat un zambet.Si acum?
-Acum ce?intreba vrajitoarea confuza
-Unde mergem?In caz ca nu ai observat ne-am intors chiar in locul in care obisnuiesc sa ia masa varcolacii.spuse ea incercand sa para amuzanta,insa remarca ei numai amuzanta nu era.
-Daca ai fost atenta la discutia mea cu Zack ai fi aflat ca ne indreptam spre aeroport,dar afurisitii de varcolaci ne-au urmarit...
-Asa ca ne-ati adus exact in gura lupului.Bun plan,Einstein!Spuse Elena aruncand o privire batjocoritoare in directia celor doi.
-E doar o capcana,fata lup!sari Zack,zambindu-i intr-un mod de parca fi vazut-o goala.
Elena il tintui cu o privire de gheata.
Zack iesi din masina,Damon si Caroline il urmara.Ea ramase cateva minute in masina,pregatindu-se sa faca fata cosmarului.Dar pana la urma ce cauta ea aici?Nu e ca si cum ar fi nevoita sa ia parte la asa ceva.Putea alege,nu?Daca isi dorea sa plece de aici o putea face.Era varcolac acum,dar nu e ca si cum ar face parte cu adevarat  din lumea lor.Ea dorea sa se intoarca la viata ei,in care totul era bine,alaturi de Adrian...
-Printesa dramei,ar dori sa ne incante cu a sa prezenta sumbra?Damon deschise portiera,apoi facu o reverenta.
-Mda,in sfarsit mi-am dat seama  cum sta treaba cu bufonii.Damon ii zambi smechereste apoi i se adresa usor amuzat.
-Ai iesit cu unul?Elena ii zambi sardonic.
-Nu,dar in momentul asta pierd timpul cu unul.
-Au!Asta a durut,mi-a lovit in plin orgoliul.A ajutat-o sa coboare,ca un adevarat domn.
-Esti asa un...Nu a mai continuat propozitia,deoarece Damon a tras-o in padure.
Elena incepu sa se panicheza .Tipul cu ochii albastri isi duse degetul aratator la buze,facandu-i semn sa nu scoata un sunet.Privea in jurul lor inspaimantata,nu vedea decat copaci si verdeata.
Apoi auzi sunetul infiorator ce ii trezea amintirile intunecate.Se cutremura de spaima.Un mana rece o cuprinse de incheietura.Damon o privea intr-un mod ciudat,ii era teama...
-Naiba sa ma ia!Sopti el,dandu-i drumul la mana.
-Ce...Damon sa dadu cativa pasi in spate.Atunci intelese de ce reactiona asa.Se intampla.Avea sa se transforme in acel moment.

Capitolul 2

Autor.Pov.

-Iti simt frica!Soapta catifelata patrunse prin intuneric,facand-o pe Bella sa se cutremure. Avu prostescul imbold de a intreba cine e.Isi inchise ochii,incercand sa ramana pe cat posibil calma.Luase hotararea de a nu se comporta la fel de prosteste ca fetele din filmele de groaza.Putea totusi sa-si fi imaginat acea voce,din cauza ca era speriata si statea intr-un loc ciudat si intunecat.Si probabil,nu era nimeni aici si tipii aia, impreuna cu Edward,ii jucasera o farsa doar pentru a se amuza pe seama ei.Parea credibil?Nu,nu tocmai. Vocea fusese reala ,iar cine stie ce psihopat o urmarea acum.Avea sa fie urmatoarea lui distractie,avea sa o ucida exact in acelasi mod in care probabil o facuse si cu cealalta persoana.Un aer rece ii atinse fata,facandu-i tot trupul sa-i tremure.Pielea i se facu de gaina,iar hainele ude nu ii erau de mare folos,din contra ii mentineau pielea uda si rece.Daca reusea sa scape de aici cu viata sigur avea sa se aleaga cu o raceala zdravana.Dar in momentul de fata numai de o banala raceala nu-si facea griji.Bella,avea strania senzatie ca este privita,era atat de liniste.Isi auzea doar propria respiratie si bataile accentuate ale inimii.Deschise ochii,ceva ii lumina in ochi.Era doar o lumanare,care se retrase imediat.Clipea des privind lumanarea alba,cum plutea la cel putin jumatatea de metru distanta de ea,fiind la aceasi inaltime cu ochii ei.Mijii ochii,nevenindu-i sa creada.Lumina difuza ce provenea de la lumanare,dadea nastere la niste creturi infioratoare pe peretii incaperii.Nu putea sa-si explice,cum de acea lumanare plutea,pentru ca nu exista un raspuns logic.Singura idee care ii veni in minte era cea ca se lovise la cap,cand cazuse pe podea,iar acum avea halucinati.Si ce mai halucinatie!Simtea durerea pulsandu-i in genunchi,se ridica facand podeaua sa geama sub greutatea sa.Avea ambi genunchi  zgariati,iar usturimea era insuportabila.
Lumanarea se inalta si ea,pana la nivelul ochilor ei.Observa in fata ei o statuie,foarte veche sculptata in  marmura.Parea a fi un soldat roman,armura,coiful si sabia ce acesta o tinea amenintator indreptata spre ea,ii arata acest lucru.Umbra din spatele acesteia se misca,atat de brusc,apoi incepu sa modeleze o noua forma.Se dadu cativa pasi in spate si se lovi de ceva dur.Se intoarse instantaneu dand cu ochi de un barbat.I s-a zburlit parul pe cefa  si a avut senzatia de scurta durata,dar clara,ca un cub de gheata i se prelinge  pe ceafa.S-a dat cativa pasi in spate,dar si asa era o distanta mica.A ridicat privirea si a vazut un tip inalt,bine facut cu un chip inuman de frumos,angelic.Ochii fiindu-i negri si goi.Era captivant cum lumina lumanari se juca pe chipul sau,ii evidentia trasaturile perfecte.In colturile buzelor avea firisoare rubini,care i se prelingeau pe gat in jos.Parul lui era lung pana la umeri,negru precum penele unui corb si drept.In timp ce il analiza,Bella observa ca si el facea acelasi lucru.Insa privirea lui semana mai mult cu cea a unui sarpe,care isi incoltea prada.Un miros puternic de putregai ii inunda narile.Camasa lui era rupta, invechita si avea o multime de pete ruginii pe ea.Manecile ii erau suflecate pana la coate,iar de la incheieturi in jos mainile ii eru pline de un lichid rosiatic.Bella inchise ochi,incarcand sa nu se gandeasca ca acel lichid era sange.Sangele persoanei pe care probabil o ucise.Iar din clipa in clipa,probabil ca si sangele ei va ajunge pe mainle lui.Un nebun,era sigur un maniac caruia ii facea placere sa ucida.Deschise ochii si se trezi din nou intr-o bezna totala.

-O, sarmana ,Belle!vocea lui ii era cunoscuta.
Era voce lui Edward.Nu ,nu putea fi Edward.El plecase si o lasase cu un tip dus cu capul.
-Cine esti?intrabarea sa ii iesise mai mult o soapta sugrumata.
-Cine sunt?amuzamentul se regasea din plin in vocea lui.O adiere ciudata ii flutura parul si un fior ii strabatu intreg corpul,apoi o multime de lumanari se aprinsesera ,luminand totul in jur.Evident,plutind prin camera.Era infiorata,acum nu se gandea ca erau  vedenii,ca urmare a cazaturii.Era real si ilogic.Pe pereti se aflau tablouri,erau sparte,iar panzele pe care fusese pictate odata opere de arta,acum erau sfasiate.In camera se vedeau mai multe statui din marmura ,unele erau rasturnate si crapate.Privirea ii ramase pe un fotoliu,in care Edward statea asezat si o  privea amuzat.Se ridica,facand pasi spre ea.
-M-ai intrebat,cine sunt?De ce ai face una ca asta,cand privirea ta imi spune ca deja ma cunosti?Glasul ii era bland, aproape ademenitor. Dar ochii ii erau puturi inghetate.Se oprise brusc iar o parte din lumanari se stinsera.Cu chipul acoperit de umbre,nu aducea cu Edward,ochii sa-i erau duri si secretosi,era rece,cumva satanic. Avea genul de ochi care ascund taine. Care mint fara sa clipeasca. De care, daca i-ai privit o data, nu te mai poti desprinde.
Nu putea fi Edward.
-Ce esti?Il intrebase Bella.
Atatea intrebari fara raspuns i se invalmaseau in minte.Atatea intamplari ciudate pe care nu  avea sa le inteleaga vreodata.
-Ce sunt?Rasul sau suna gutural,asemanator cu cel a unui pradator.-Sunt ce vreau eu sa fiu.Cine sunt?Oricine vreau sa fiu.Sunt totul.Exact ceea ce tu nu ai inteles niciodata,Belle.Vocea lui era rece, iar tonul impasibil.
-N-am inteles niciodata?Cum sa inteleg,cand habar nu am cine esti sau mai bine spus ce esti.Stia clar ca barbatul din fata ei avea chipul lui Edward ,dar nu era el cu ea acolo.-Nu esti Edward,asa-i?Si ai sa ma omori,nu?Vocea ii era normala,iar o parte din frica isi luase zborul.I-a zambit  intunecat,confirmandu-i ca avea toate motivele sa-si faca griji in privinta vietii sale.
-Tot timpul am crezut ca esti o fiinta naiva,asta pana sa te intorci impotriva mea,vrajitoare blestemata!Iar acum o faci din nou!Chiar esti atat de proasta incat sa crezi ca voi cadea din nou in capcana ta?tonul lui era unul taios. Era vocea unei persoane care clocotea de ura, de suferinta si de dorinta de a acuza.
Bella il privea confuza,incercand sa inteleaga.De ce acest individ ii stia numele?Ba nu,o numea Belle.Nu avea nici-un sens.Ba era un sens,tipul scapase de la spitalul de nebuni.Si totusi nu putea fi Edward.
-M-ai lasat cinci secole la rand sa ratacesc prin lume,in timp ce corpul meu era inlantuit,vrajit sub un mormant.Mi-ai luat puterile si mai lasat sa  ma chinui intr-o mare de durere.Si toate astea doar pentru ca tu ai aflat ca sunt diferit!Ca sunt incapapil de a avea sentimente,desi iti spuneam tot timpul ca te iubeam.Ei bine,asa e.Poti pune o bucata de granit in locul inimii mele si ar fi tot acelasi lucru.
-Eu nu stiu despre ce vorbesti.Eu nu sunt aceasta Belle,numele meu este Isabella Swan.Imi pare rau,dar cred ca ma confuzi...
-Stiu cine esti,copilo.Si stiu ca in adancul sufletului tau,Belle traieste si aude ceea ce-i spun.Stie ca m-am intors,sa-mi duc la capat  razbunarea

.Si stie ca am sa o fac sa dispara si pe ea odata cu ei.M-am intors,Belle!Se indrepta spre ea cu pasi repezi.
S-a dat mai inspate,si simti cum sabia soldatului roman o intepa in spate.Edward era din ce in ce mai aproape.O prinse de incheietura mainii.
-Te rog,nu sunt Belle!spuse ea,iar ochii incepuse sa i se umple de lacrimi.Isi ridica privirea si intalni doi ochi albastri ca cerul insorit a unei zile de vara.Nu mai era Edward,ci era celalat tip.Simti lichidul rosiatic,atingandu-i pielea.
-Am  trait acesti 500 de ani urandu-te si blestemandu-te in fiecare secunda.Cand ai murit atunci in bratele acelui caine,mi-a  parut rau de un singur lucru.Ii stranse incheietura si mai tare.-Mi-a parut rau ca ai murit fericita,si ca nu ai murit in chinuri in bratele mele.Ca nu am putut sa ma razbun,ca nu am putut sa te fac sa suferi.Nu stiam ca va veni ziua asta.Multumita,amicului tau si a grupului sau am putut pune mana pe tine.
-Esti nebun...ii scapa Bellei, mai multe lacrimi ii cazura pe obraji.Ii elibera incheietura si isi duse mana la obrazul ei.Ii era zgariat iar lacrimile sarate nu faceau alceva decat sa-i produca si mai multa usturime.
-Poate sunt nebun.Ii indeparta lacrimile,apoi isi apasa palma pe obrazul ei,intr-un mod atat de delicat,incat Bellei i se paru ca fata ii fusese atinsa de un fulg de zapada.Usturimea disparu si simtea mici furnicaturi.-Ai dreptate sunt nebun,daca eram sanatos la cap acum probabil erai deja moarta.Nu stiu de ce nu o fac chiar acum.Iti pun o simpla intrebare,depinde de al tau raspuns ceea ce se va intampla.Raspunsul tau decide daca mori sau traiesti.Bella nu-si putea lua privirea de la ochii lui hibnotici,inca ii simtea palma rece pe obraz.
-Stii care este numele meu?o intreba el,privind-o plin de curiozitate.
-Nu.Ti-am spus ca nu am nici cea mai vaga idee cine esti.Bellei nu-i placea privirea lui de acum,daca pana acum fusese inghetata acum aveau o stralucire ciudata.Dar nu dura decat o secunda,apoi inghetase sub atingerea buzelor lui.Intunericul o tragea spre el,singurul lucru de care incerca sa se agate,era acea atingere rece de pe buzele sale,dar disparu.Cazu prada in bratele intunericului.
Bella.Pov.
M-am trezit tragand adanc aer in piept.M-am ridicat in sezut,apoi am aruncat o privire ceasului de pe noptiera.Mai exact nu-mi venea sa cred ca idica ora 8 si 17 minute.Ce e cel mai ciudat din toate e ca habar nu am la ce ora m-am culcat aseara sau ora la care am ajuns acasa.Imi amintesc ca mergeam prin ploaie si ca am vazut muzeul si cam atat cu amintirile mele.Am inceput sa ma panichez cu privire,la probabil cum voi intrazia la ora de spaniola.Nu probabil,sigur.M-am lasat sa alunec din pat nu cu prea mare bucurie.Sincer as prefera sa stau la caldura asternuturilor mele in loc sa dau ochii cu profa de spaniola,doamna Rebecca.M-am grabit atat cat am putut de mult cu ritualul de dimineata.Nu eram prea incantata ,pentru ca nu m-am putut bucura din plin de dusul cald.M-am imbracat cat ai zice peste.Luand o rochie crem si o pereche de pantofi negrii.Multumindu-i in gand lui Alice,pentru ca mi-a umplut sifonerul cu astfel de chesti.Daca nu eram in intarziere nu o imbracam nici in ruptul capului.Dar,macar mai castigasem cateva minute.M-am dat repede cu un luciu de buze,mi-am asezat parul in graba.Am inhatat o geanta crem,si am inceput sa-mi indes manualele in ea.Mama,avea sa ma omoare daca faceam absente.
Locuiesc impreuna cu mama mea Renee,care lucreaza ca asistenta.Ea avut mereu grija de mine.Tatal meu a murit acum 7 ani intr-un accident de masina.Eu si mama am  fust distruse,dar incet-incet am trecut peste acea durere ingrozitoare.A vrut sa para puternica pentru mine,dar stiu ca inca mai sufera.Eu eram doar o copila de zece ani,ce ar fi putut sa faca decat sa ramana puternica.O iubesc nespus de mult,iar daca ea nu ar mai fi nu stiu ce m-as face.
Zece minute mai traziu ma aflam in parcare,am iesit din masina.Mi-am auzit telefonul cantant,am inceput sa scotocesc prin geanta.Intr-un sfarsit l-am gasit.
-Alo.Am raspuns eu,ne mai uitandu-ma la numarul ce ma apelase.
-Bella Swan,de cate ori ti-am spus sa raspunzi la telefon?Unde esti?Misca-te mai repede ca profa Rebecca,inca nu ne incantat cu prezenta ei uimitoare.Mi-am dat ochi peste cap,nu era nimic uimitor la acea fiinta. 
-Am spus uimitoare?Scuze, am vrut sa spun ingrozitoare.I-am raspuns dragii mele prietene,inainte sa mai spuna  o nu stiu ce jignire la adresa ,,scumpei"mele profesoare.
-Sunt in parcare,ma grabesc cat pot de mult.Acum,pa.I-am inchis telefonul in nas.Cu siguranta aveam sa platesc pentru gestul meu.Ei,asta e.Am inceput sa-mi fac loc pintre  ceilalti adolescenti care incercau sa ajunga la cursuri.Am ajuns la clasa de spaniola, inainte de a intra am zarit-o pe profa,facandu-si aparitia de dupa colt.Multumesc lui Dumnezeu,ca nu ma vazuse!M-am asezat in prima banca,unde draguta de Alice ma privea cu ochii ei mari caprui.Alice Cullen era mai mica de statura decat mine,avea parul scurt si aranjat in tepi , dezordonati.Avea acel zambit angelic,insa daca o calcai pe coada putea sa devina al naibii de rea.
-Esti o scorpie,mai lasat sa astept patru ore in afurisita aia de bibiblioteca!ma lua la rost Alice
-Nu am mai venit la bibiloteca?am intrebat eu confuza
Chiar asa si ma simteam.Sincer,habar nu am ce facusem,nu-mi aduceam aminte nimic.Era cidat.
-Ai luat ceva?Ma intreba ea,mijindu-si ochii la mine, suspicioasa.
-Daca iti spun ca nu-mi aduc aminte,ma crezi?Alice ma privea incurcata
-Bine,las-o cum a picat.Stiu ca mai lasat balta pentru Edward.spuse ea usor amuzata
-Ce?am intrebat eu si mai confuza,daca era cu putinta.
Eu si Edward.Si ea spunea ca eu consumasem ceva.Eu si cu varul ei,Edward Cullen stateam in banca la ora de istorie.Suntem doar amici si cam atat.
-Alice,nu te-am lasat balta pentru Edward.Eu nici nu...
-O, serios?ma intreba ea,aruncandu-mi o privire iritata-Nu suport sa fiu mintita,iar acum ma minti.V-am vazut.Esti multumita?
Nu-mi amintesc nimic.Pur si simplu filmul mi se rupse,cand intalnisem acel loc sinistru.Poate ca m-am lovit undeva si mi-am pierdut memoria.Dar chiar si asa eu si Edwrad,impreuna?Nu este chiar genul meu,dar recunosc ca e dragut.Si nu as fi uitat cu usurinta o intalnire cu el.Doar daca nu se intamplase ceva mai rau.Am o senzatie ciudata,ca si cum as sti ce s-a intamplat.Dar ceva ma opreste sa-mi amitesc.Ceva puternic,ceva rau...Am fost scoasa din ganduri de catre Alice care,ma lovise cu cotul, antentonandu-ma ca sosise regina vrajitoarelor,evident cu intarziere.
-A intrat cu matura intr-un copac?am intrebat-o pe Alice in soapta.
-Probabil.Mi-a trimis un zambet specific ei.Tanya Denali alias Regina Cotoroantelor era cea mai populara fata din liceu,sefa unui grup de fete fara creier.Era cunoscuta drept cea mai ,,curtata" fata din liceu.Daca  curtata avea sensul de a face schimb de saliva cu zece baieti pe zi.
Acum intra repede in clasa,insotita de o bruneta.Sincer nu o prea aveam la inima si nici ea pe mine.
-Buna,toantelor!Mi-am rotit ochii peste cap,iar Alice isi stranse pumnul pe  masa.Am invatat sa nu o mai bag in seama.De ce sa-mi bat gura de pomana pentru ea,daca creierul ei umplut cu bule de sapun nu o ajuta.
-Buna,vrajitoare!ii tranti Alice,blondei cu ochii albastri.
Tanya o fulgera cu o privire de gheata,apoi se aseza in banca din spatele meu .Nu a mai putut sa ne serveasca vreo replica veninoasa,deoarece profesoara de spaniola isi facuse aparitia.